Argumentele în favoarea nefericitului călugăr se întind pe o plajă largă. Unii au spus că avem în faţă o făcătură a Patriarhiei, ştiut fiind conflictul pe care l-a avut Calistrat cu întâistătătorul Daniel. Alţii spun că vinovate au fost credincioasele în cauză, pentru că au stârnit furia părintelui, ba chiar că i-ar fi pus piedică. Unii zic că e vinovat călugărul, dar vinovate sunt şi doamnele, prin urmare presa să oprească „prigoana” la adresa sa şi să trateze incidentul ca o bătaie în parc, între două tabere, fără a accentua vina uneia sau a alteia.

Acuma, zice amicul Archibald, poate ca incidentul o fi dat apă la moară Patriarhiei, dar cu siguranţă nu a fost provocat de aceasta. Mai degrabă vedem aici un şah discret pe care Preafericitul îl dă Mitropolitului Teofan, care l-a iertat pe Calistrat la venirea în funcţie de pedeapsa pe care o dăduse Daniel. Ce va face acum Teofan? Îl va pedepsi cu asprime, confirmând astfel că s-a pripit când i-a ridicat sancţiunile? Va prelungi ancheta, sperând că incidentul va fi uitat şi că poate fi rezolvat prin temporara oprire de la slujire a bătăuşului? În ceea ce priveşte vina doamnelor în cauză, câtă şi dacă o fi are puţină relevanţă, câtă vreme menirea slujitorilor creştini este să îngrijească de sufletele păcătoşilor, nu de ale sfinţilor.

Felul în care presa tratează cazul lui Ninja de la Vădiceni, spune amicul nostru, se potriveşte profilului ales de acesta, de superstar al credinţei, cu mediatizare la foc automat, de genul liderilor de tip „guru” din America. Pe cât de mult urmăresc ecranele televizoarelor şi gustă din vedetismul reţelelor sociale, tot pe atâta trebuie să asume şi să gestioneze şi reversul acestor posturi. Gestul său a fost foarte bine caracterizat de medicul Gabriel Diaconu, care l-a numit pe părinte „huligan” sau un „lup în piele de oaie”. Aşa se vede, cel puţin, din postura de telespectator, sau de cetăţen obişnuit, sau de membru simplu al Bisericii Strămoşeşti, adică a unuia care nu bate mătănii la uşa altarului şi care se uită la popi fără să cadă în genunchi şi să pupe mâini.

Dacă există însă un înţeles ascuns al acestei tărăşenii, în care Sfântul Duh îl vizitează ziua pe călugăr şi-l părăseşte pe înserat, cum sugerează el în răspunsu-i fantastic, aceasta-i altă mâncare de peşte, care ţine de voia Domnului. Iar Domnul este arbitrar. Şi aşa cum El s-a înconjurat de vameşi şi de farisei şi a iertat un tâlhar pe cruce, o să ştie ce-i de făcut şi cu Ninja Calistrat. Căci, zice amicul Archibald, nu numai că necunoscute sunt căile Domnului, dar pe la răspântii mai dai şi de huligani!

**** PONT ****

Materialele de mai sus sunt o parodiere umoristică a realităţilor ieşene şi naţionale, realităţi care sunt tratate la modul cel mai serios în articolele de news ale ediţiei noastre. Orice asemănare cu oameni şi fapte din viaţa reală poate fi, aşadar, pur întâmplătoare.