Cum decurg alegerile la UAIC pentru alegerea rectorului. La ora 14, s-a votat în proporție de 60,1% - UPDATE
UPDATE (22:52): Tudorel Toader: “La final de mandat de Rector al UAIC! Stimati colegi, Sunt on (...)
citeste totmarti, 19.03.2024
Există o teorie ciudată care spune că fără frică nu poate exista viaţă. Frica este un rău necesar, obligatoriu pentru supravieţuire, iar dacă acesta nu vine din exterior, ţi-l faci singur. Când pereţii casei te apară de toţi demonii externi reali, în carne şi oase, îi descoperi cu cea mai mare pasiune pe cei interni, imaginari, mult mai mulţi şi mai fioroşi…
Sunt destul de multe voci de istorici şi arheologi care spun că prima dovadă reală a civilizaţiei este un os uman rupt şi prins la loc. Această descoperire demonstrează faptul că omul respectiv a fost îngrijit, protejat de alţii ca el, care urcaseră astfel o treaptă importantă în evoluţie, trecuseră de la simplu animal, la om. Până atunci orice maimuţă cu un os rupt era sortită pieirii. Nu se mai putea hrăni, nu se mai putea apăra sau nu mai putea fugi de prădători ceea ce echivala cu moartea sigură. De cele mai multe ori un asemenea exemplar era lăsat în urmă de grup, iar şansele de supravieţuire erau nule.
Omul e considerat cea mai adaptabilă fiinţă de pe Terra. A reuşit să depăşească toate vicisitudinile naturii şi să îşi asigure un trăi în linişte, prosperitate şi sănătate. Şi-a eliminat toţi prădătorii de pe planetă, nu are practic niciun duşman. A inventat atât de multe lucruri care să îi facă traiul mai bun, încât practic nu există nicio parte a vieţii sale care să nu fi fost îmbunătăţită în vreun fel. Acolo unde era un neajuns ori o piedică, mintea sa genială a găsit o soluţie. Există din ce în ce mai puţine lucruri de care să îi fie frică. Teoretic vorbind ar trebui să fim, noi, oamenii de azi, cel mai puţin îngrijorate animale din constelaţie. Cu toate acestea, suntem mai temători şi mai speriaţi ca niciodată, mult mai mult decât atunci când eram doar maimuţe şi trăiam în peşteri. Şi culmea e că lucrurile de care ne e teamă sunt uneori de-a dreptul hilare. Un sapiens preistoric ar râde cu sughiţuri, dacă ar afla ce îl face pe un om de azi să se sperie, să simtă teamă, oroare, să dezvolte adevărate fobii.
Există o teorie ciudată care spune că fără frică nu poate exista viaţă. Frica este un rău necesar, obligatoriu pentru supravieţuire, iar dacă acesta nu vine din exterior, ţi-l faci singur. Când pereţii casei te apară de toţi demonii externi reali, în carne şi oase, îi descoperi cu cea mai mare pasiune pe cei interni, imaginari, mult mai mulţi şi mai fioroşi…
Aerul condiţionat a făcut viaţa a milioane de oameni mult mai plăcută pe timpul căldurilor toropitoare de vară ori din ţările unde arşiţa e la ea acasă. Cu toate acestea numărul morţilor cauzate de dependenţa de aer condiţionat a crescut exponenţial de la începuturile acestei mari invenţii până azi. Expuşi în majoritatea timpului doar la o temperatura constantă confortabilă asigurată de instalaţia respectivă, persoanele comode şi-au pierdut capacitatea de a se adapta la temperaturile reale din exterior, din această cauză, în anumite momente, şi e de ajuns să fie uneori doar un singur astfel de moment, la o expunere mai îndelungată la „vicisitudinile” naturii din aerul aprins de afară, inima poate suferi un şoc şi trimite posesorul direct în camera mortuară. Preistoricul nostru sapiens, nespălat de când a traversat ultima oară un rău de frica unei turme de bizoni, nu ar fi avut niciodată această problemă, adaptarea sa la natură mamă în ce priveşte rezistenţa la temperaturi fiind aproape de perfecţiune.
Noi, adulţii adaptaţi de azi, facem crize de isterie dacă nu avem apă caldă la baie, dacă nu ne spălăm o dată la 3 zile, riscăm moartea prin asfixiere, dacă nu avem aer condiţionat în maşină, sau dacă purtăm acelaşi tricou două zile la rând, ori nu scoatem gunoiul când vine maşina de salubritate. Pericolele mortale ne pândesc la tot pasul: dacă nu avem lumină pe stradă şi putem fi atacaţi de necunoscuţi, dacă maşinile fac prea mult zgomot noaptea, dacă nu bem apă cumpărată din magazin ori filtrată prin zeci de filtre, dacă nu luăm imediat o pastilă când simţim o durere în cot ş.a.m.d.
Mă uit de multe ori cu uimire şi distracţie la unii consăteni care se găsesc de multe ori pe punctul de a face un atac de panică înainte să îşi tundă gazonul sau, şi mai grav, să cureţe nişte copaci de crengi rebele, pentru că nu au ce să facă, vezi Doamne, cu resturile vegetale rezultate. Orăşeanul mutat la ţară, care ştie unele noţiuni de peisagistică şi amenajări spaţii verzi de pe Internet, sau nici măcar atât, asociază curtea sa cu sufrageria de la bloc în care poţi să dai cu aspiratorul, de aceea „gunoiul” rămas devine un obstacol de netrecut. E şoc şi groază când are în faţă o movilă de iarbă sau crengi cu frunze pentru că nu ştie efectiv ce să facă cu ele. Firma de gunoi nu le primeşte, de dat foc nu are voie, iar de depozitat în curte nici atât fiindcă strică tot feng shui-ul pentru care a lucrat atât. Resturile acelea sunt un adevărat chin. Astea sunt problemele noastre reale de azi…
Toate ca toate, dar cei mai inadaptaţi oameni de pe Terra la ora actuală, sunt, fără îndoială, copiii. Omul este animalul cu cea mai lungă copilărie, uneori nici după 20 de ani nu ştie să facă aproape nimic pentru propria supravieţuire în natură, societate, lume, iar dacă e lăsat undeva singur, are cele mai mari şanse să moară de foame, frig sau frică într-un timp extrem de scurt. Copiii sunt atât de feriţi de învăţături în ale supravieţuirii de nimeni alţii decât de părinţi, încât, dacă îi laşi singuri pentru o bucată de vreme, cele mai mari şanse sunt să nu supravieţuiască. Suferă fizic leziuni, lovituri, contuzii, sau rămân cel puţin traumatizaţi psihic pe viaţă de o ieşire la pădure în care au fost atacaţi de câţiva ţânţari, de o albină, invadaţi de furnici sau înţepaţi de un spin. Este de-a dreptul înfricoşător halul în care s-a ajuns cu inadaptarea.
Copiii noştri nu au deprinderea necesară şi elementară de a-şi lua singuri mâncare din frigider, riscând înfometarea atâta vreme cât nu apare un adult prin preajmă. Cine are curajul să lase un copil sub 14 ani să taie pâine cu un cuţit? Nimeni sau aproape nimeni, există în toţi teama că acel copil se va tăia, se va mutila din greşeală, va comite o nenorocire…
Am fost într-o zi cu un grup de copii orăşeni de şcoală generală într-un crâng. Încă de la început mulţi m-au întrebat dacă se vor murdări de noroi, lucru care, din principiu, era ceva îngrozitor. Majoritatea nu se căţăraseră niciodată într-un copac, extrem de mulţi începeau să gâfâie după câţiva paşi de mers, nu ştia nimeni să recunoască vreun arbore, fructe comestibile sau plante medicinale. După două ore însă au devenit extaziaţi, le-a plăcut atât de mult natura „sălbatică”, încât au vrut să repete aventura. Mă întreb ce le poate sta în cale…
Milioane de ani ne-au trebuit să ne adaptăm la mediul de pe această planetă, de la prima moleculă până la perfecţiunea alergătorului de cursă lungă, şi doar câteva secole pentru a reveni la stadiul de moluscă.
Briscan Zara este scriitor şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate
Ce relații comerciale mai are Iașul cu Rusia. S-a redus diferența dintre importuri și exporturi
Pasionații de programare și hardware se pot înscrie la concursul național iTEC
Fiscul vrea să-i scoată la mezat bunurile unei femei care a avut un atelier de confecții
Peisagiștii evită să participe la o licitație a Primăriei pentru finalizarea unor „părculețe”
FOTBAL Leo, trezeşte-te, că nenoroceşti fotbalul ieşean! Cine-i arată lui Grozavu bârna din ochi?
Lista celor 10 finaliști pentru Premiul Național pentru Proză „Ziarul de Iași” 2024
In memoriam Paulică Răileanu, un reputat profesor al Politehnicii ieșene
Lista școlilor unde pot începe lucrări: Primăria a semnat opt contracte
Bosch va monta pe tramvaiele din Iași sisteme „inteligente” pentru evitarea accidentelor
O tânără din Iaşi, designer pentru celebrul brand adidas. A absolvit London College of Fashion
Proiectul A8 a ajuns „bătaia de joc a Guvernului Ciolacu/Ciucă”
O hoaţă a atacat o femeie chiar dacă era însoţită de un bărbat
NATO, confruntarea Vestului cu Rusia, ambițiile lui Klaus Iohannis
„D-ale noastre, ale studenţilor”. Tableta de duminică: astăzi, despre „gen”, „deci” şi „fără deci”!
VIDEO Dronele ucrainene au pătruns 1.000 de km în Rusia și au aruncat în aer două rafinării
VIDEO Un român este cel care a dat ”voce” deșertului Arrakis în superproducția Dune 2. Cine este
Duelul reftorilor sau cum reftorul Tudorel a întins floreta iar reftorul Caşcaval i-a luat maul
VIDEO Explozie puternică la o rafinărie din Rusia lovită de drone ucrainene
Anual, la nivel mondial, 1 milion de persoane mor din cauza poluării atmosferice
VIDEO Meciul Alcaraz – Zverev de la Indian Wells, întrerupt din cauza unui roi de albine
Substanţă cancerigenă, descoperită în unele produse împotriva acneei
Băieții născuți din mame obeze au șanse mari să devină și ei supraponderali
Roşia Montană: aspecte mai puţin înţelese şi complexul resurselor
Tradiţie veche la partidoiul ieşean: cum l-au împins pe scări la vale Bogdăneii taman pe Măricel?
Alegeri la „Al. I. Cuza”: Prof. Codrin Liviu Cuţitaru - NU VĂ FIE FRICĂ, TUDORICĂ PICĂ!
Cosmin PAȘCAAlianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin? |
Briscan ZARABunici obraznici |
Cristina DANILOVNoi, femeile |
Nichita DANILOVÎntre artă şi credinţă |