Probleme structurale: PISA şi perspectivele elevilor din România pe piaţa muncii

luni, 11 decembrie 2023, 02:51
1 MIN
 Probleme structurale: PISA şi perspectivele elevilor din România pe piaţa muncii

Oare între sărăcie, analfabestism funcţional şi părăsirea timpurie a şcolii este vreo legătură? Dar între cheltuielile pentru educaţie ca pondere în PIB şi performanţele şcolare ale elevilor?

Ştirea săptămânii trecute a constituit-o rezultatele obţinute de elevii din România la ultimele teste PISA, comparativ cu cele din anul 2018. Programul PISA (Programme for International Student Assessment) este un studiu realizat de către OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development) care îşi propune să evalueze sistemele educaţionale prin măsurarea performanţei elevilor de 15 ani la trei domenii principale: citire, matematică şi ştiinţe. Vârsta de 15 ani este aleasă deoarece, în majoritatea ţărilor OECD, elevii se află aproape de finalul învăţământului obligatoriu, după parcursul a zece ani de şcoală, când sunt dobândite cunoştinţe, competenţe, deprinderi şi atitudini necesare dobândirii autonomiei personale, a învăţării continue şi inserţiei pe piaţa muncii. Învăţăm nu numai de plăcere, ci ca să obţinem şi un loc de muncă, eventual generator de venituri decente, să trăim bine.

Scorurile obţinute de elevii români nu diferă prea mult faţă de evaluarea din 2018, fiind mai slabe în ceea ce priveşte Matematica. Astfel, 51% dintre elevii români au putut atinge un nivel de bază la matematică, comparativ media OCDE de 69%. În ceea ce priveşte lectura, 58% dintre elevii români au atins nivelul de bază, adică înţelegerea unui text citit, în timp ce media OCDE e 74%. La Ştiinţe, 56% dintre elevii români au atins nivelul de bază, media OCDE fiind de 76%. Există şi rezultate excepţionale pentru elevii români, 1-4% dintre aceştia au atins cel mai avansat nivel la fiecare din cele trei competenţe. Ultimul raport PISA a fost în 2018, când România se plasa pe ultimele locuri în rândul ţărilor membre UE în ceea ce priveşte calitatea educaţiei (preluare date de pe platforma Euronews România).

Publicarea rezultatelor la testele PISA a stârnit polemici, controverse, discuţii între autorităţi, cadre didactice, părinţi, elevi, purtate în mass-media şi pe platformele online. Am remarcat voci care contestă metodologia PISA pe motiv că nu este potrivită/adaptată la curriculumul românesc, că la noi se învaţă altceva şi cu alte metode, că totuşi avem elevi cu performanţe excepţionale la olimpiadele naţionale şi concursurile internaţionale. Alte voci au fost ceva mai reflexive şi au admis faptul că avem o problemă cu sistemul de învăţământ, cu şcoala în general, cu rezultatele copiilor la evaluările şcolare şi perspectivele lor pe piaţa muncii. În rest, avem masa mare de părinţi şi elevi, tăcută, resemnată, pasivă care ştie că salvarea este individuală, în funcţie „de cât te ţine buzunarul propriuˮ să investeşti în pregătirea suplimentară a copiilor. Cine nu are bani, nu prea are parte de educaţie de calitate.

Am reţinut şi poziţia unui fost ministru al Educaţiei, intervievat pe marginea rezultatelor la testele PISA, care a spus că părinţii şi elevii sunt pe cont propriu, că statul nu are un răspuns în materie de politici publice viabile la toată această situaţie, soluţia fiind meditaţiile. Iată care este şi poziţia actualului ministru al Educaţiei, doamna Ligia Deca: „Avem şi copii excepţionali care câştigă în competiţiile naţionale şi internaţionale şi avem şi o proporţie mult prea mare de copii, de tineri de 15 ani care nu trec de nivelul 2 în testele PISA ceea ce înseamnă că nu pot utiliza în viaţa reală cunoştinţele teoretice pe care le capătă în şcoală. Ceea ce trebuie să facem este să învăţăm din aceste constatări ale testului PISA, să vedem care sunt factorii corelativi, pentru că nu avem factori cauzali. PISA ne indică nişte potenţiale piste pe care ar trebui să le investigăm şi zona în care am putea să luăm măsuriˮ. (Declaraţie de la conferinţa de presă susţinută împreună cu directorul OCDE pentru educaţie şi competenţe, Andreas Schleicher – preluată de pe platforma DIGI24.)

Pentru mine, ca părinte şi profesor, problema educaţiei şi a învăţământului este una „structuralăˮ cu cauze multiple, interdependente şi cu consecinţe care nu pot fi tratate separat. Să le luăm pe rând, începând cu elevii – beneficiarii direcţi ai sistemului de învăţământ. În proporţie de 41% copiii din România sunt în risc de sărăcie sau excluziune socială, unii merg la culcare flămânzi, parcurg kilometri întregi până la şcoala din mediul rural sau petrec ore întregi în traficul urban, sunt dependenţi de jocurile de noroc, stupefiante, tutun, alcool, cu unul sau ambii părinţi plecaţi la muncă în străinătate. Cum să faci şcoală cu nişte copii sărăci şi cu profesori prost plătiţi? Rata părăsirii timpurii a şcolii în România este de peste 16%, situaţie care ne plasează pe locul I la nivel european. Rezultatele la evaluările naţionale confirmă situaţia problematică a nivelului de pregătire şcolară a elevilor din România. În fiecare an, după publicarea rezultatelor la Bacalaureat, aflăm despre licee în care niciun elev nu a promovat acest examen. Un raport publicat în mai 2022 de Platforma Digitală pentru Îmbunătăţirea Performanţelor Şcolare arăta că 42% dintre elevii români sunt analfabeţi funcţionali. Oare între sărăcie, analfabestism funcţional şi părăsirea timpurie a şcolii este vreo legătură? Dar între cheltuielile pentru educaţie ca pondere în PIB şi performanţele şcolare ale elevilor?

Un sondaj INSCOP Research (2022) a arătat şi alte probleme cu care se confruntă elevii din ţara noastră: accesul dificil al copiilor din rural la educaţie de calitate este menţionat de 35,4% dintre participanţii la sondaj, programa şcolară încărcată de 33,2%, iar lipsa dotărilor din şcoli de 26,1%. Cercetarea INSCOP Research a conturat o listă întreagă de probleme cu care se confruntă Educaţia din România: încurajarea meditaţiilor private (19,7% dintre respondenţi alegând această variantă de răspuns), numărul mare de elevi dintr-o clasă (17,5%) şi modul de evaluare a elevilor (15,3%). La acestea se adaugă şi lipsa de atenţie acordată de părinţi educaţiei copiilor la şcoală (menţionată de 61,6% dintre respondenţi). Părinţii care lucrează în mediul privat, persoanele ocupate în agricultură, lucrătorii neremuneraţi în gospodăria proprie au prea puţin timp şi disponibilitate de a se ocupa de pregătirea copiilor. Mulţi dintre aceştia nu dispun de resursele intelectuale şi culturale pentru a-şi sprijini copiii în efectuarea temelor, nici nu au resursele financiare pentru a plăti contravaloarea meditaţiilor private.

Educaţia reprezintă domeniul cel mai puţin finanţat în România, în raport cu prevederile legale (6% din PIB). Pentru anul în curs, a fost alocat pentru Educaţie un buget de 49.509 milioane de lei, respectiv 3,2% din PIB. Potrivit reprezentanţilor Ministerului Educaţiei, bugetul învăţământului pentru anul 2023, pe toate sursele de finanţare, este mai mare cu 6.032 milioane de lei faţă de execuţia preliminară pentru anul 2022. Cu toate acestea, datele Eurostat arată cu ponderea cheltuielilor pentru educaţie în PIB plasează România pe penultimul loc în Uniunea Europeană, media UE-27 fiind de 5% din PIB, cel mai ridicat nivel fiind în Islanda de 7,7% din PIB, iar cel mai scăzut în Irlanda de 3,1% din PIB. Şcoala românească este extrem de polarizată între şcolile de prestigiu ale marilor oraşe frecventate de copii care provin din familii cu un nivel de bunăstare care îi plasează cu mult peste media societăţii şi şcolile din oraşele mici, zonele periurbane sărace şi de la sate.

Să fim atenţi la consecinţele acestei situaţii complicate, la faptul că 22% dintre tinerii cu vârste între 19 şi 25 de ani sunt în şomaj, unii nu urmează niciun fel de pregătire profesională. Şi la acest capitol ocupăm locul I la nivel european. În situaţia de faţă este foarte greu de spus cum se pot ameliora problemele din domeniul Educaţiei. Cele mai simple idei care îmi vin în minte sunt următoarele: depolitizarea completă a sistemului de învăţământ, descentralizarea sistemului de învăţământ, creşterea alocărilor bugetare ca pondere în PIB, ducerea la îndeplinire a acordului dintre Guvern şi sindicatele din învăţământ aşa cum au fost convenite în urma protestelor şi grevei generale din vara acestui an, rezolvarea problemelor sociale (sărăcia sau excluziunea) cu care se confruntă copiii, implementarea unui sistem motivaţional bazat pe recompense sociale şi financiare pentru prevenirea şi combaterea abandonului şcolar şi a părăsirii timpurii a şcolii, dezvoltarea sistemului de învăţământ dual şi a parteneriatelor dintre şcoală – autorităţi locale – mediul de afaceri pentru creşterea ocupării în muncă a tinerilor şi retenţia forţei de muncă în ţară.

 

Ciprian Iftimoaei este director adjunct la Direcţia Judeţeană de Statistică Iaşi şi lector asociat doctor la Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii