Proces de pomină între un cetățean și Primărie pentru constituirea unui drept de servitute pe care instituția nu vrea să-l ofere nici în ruptul capului

O investiție de 14.600 lei fără TVA

Sorin A. și-a cumpărat în februarie 2020 un teren de 1.500 de metri de fâneață în apropierea fostei gropi de gunoi de la Tomești. Fostul proprietar folosea pentru acces o alee betonată, care însă nu era publică. O folosea cu îngăduința Salubris. În iulie 2020, Sorin A. a vrut să soluționeze juridic problema și s-a adresat Judecătoriei.

Procesul a început cu o întârziere de o jumătate de an. Salubris nu mai era proprietara terenului. După închiderea depozitului de deșeuri menajere de la Tomești și deschiderea gropii ecologice din Țuțora, Salubris returnase municipalității cele 15,4 ha de teren ale fostei gropi de gunoi.

• Citiți și: 1,4 milioane lei pentru avocații Primăriei. Detalii exclusive din procesul de 50 milioane de euro al Iașului de la Londra

Ca urmare, era necesară introducerea în dosar a Primăriei. În plus, au arătat reprezentanții Salubris, lucrurile nu erau simple. Pentru constituirea dreptului de trecere, era necesară amenajarea unei noi căi de acces, ceea ce presupunea demontarea gardului de delimitare a gropii de la Tomești, reamplasarea unor stâlpi ai rețelei electrice existente, construirea unui drum betonat și a unui podeț peste un șanț. În total, era vorba de o investiție de 14.600 lei fără TVA.

Ce spune Codul Civil

Atunci când a fost chemată în instanță, municipalitatea s-a opus și ea. Reprezentanții Primăriei au afirmat că ar fi fost necesar ca Sorin A. să ceară mai întâi municipalității emiterea unui act prin care să i se acorde dreptul de trecere. Nu era deci un caz civil, ci unul de contencios administrativ. Mai mult, închiderea gropii de la Tomești făcuse obiectul unui proiect cu finanțare europeană. Acesta se afla încă în perioada de monitorizare, fiind interzisă grevarea cu sarcini a terenului.

Conform Codului Civil, pentru instituirea unui drept legal de trecere, trebuie ca reclamantul să nu dispună de acces la calea publică, iar dreptul de trecere să aducă o stânjenire minimă terenului prin care se va realiza calea de acces. Totuși, lipsa accesului la calea publică nu este suficientă. Dacă proprietarul avea acces la calea publică, dar a pierdut din culpa sa partea din teren pe unde se făcea trecerea, constituirea unui nou drept de trecere se poate face doar cu consimțământul proprietarului peste terenul căruia se trece și cu plata dublului despăgubirii.

Magistrații Judecătoriei au adoptat soluția cea mai simplă

Lui Sorin A. nu i se putea reproșa lipsa de diligență. Cumpărase un loc înfundat, care nu dispunea de o cale de acces. Fostul proprietar folosea aleea betonată a Salubris cu acordul tacit al societății, nu în baza unui act care să fi instituit dreptul de trecere. Prin urmare, dacă dreptul de trecere nu existase niciodată, Sorin A. era îndreptățit să-l primească. Nu era necesară amenajarea unei noi alei. O expertiză tehnică a arătat că în schițele Salubris intervenise o greșeală. Noua alee propusă de Salubris nu ar fi ajuns oricum la calea publică, ci se sfârșea tot pe terenul Primăriei.

• Citiți și: „Războiul” pentru Șes Bahlui: Iașul și Miroslava, din nou în instanță pentru 144 ha. Procesul suspendat în 2019 a fost repus pe rol. Aici va fi următorul „boom imobiliar” al județului

Soluția adoptată de magistrații Judecătoriei a fost cea mai simplă: lui Sorin A. i s-a permis să folosească legal aleea betonată pe care fostul proprietar o folosise oricum tacit. Sentința a fost contestată de Primărie, dosarul intrând acum pe rolul Tribunalului.

Publicitate și alte recomandări video