Proces inedit la Curtea de Apel Iași: două asociații cer instalarea lui Călin Georgescu ca președinte al României. Magistrații, uluiți de argumente

Judecătorii au discutat mai mult pe marginea procedurilor judiciare, decât a fondului plângerii și au respins-o de la primul termen.

Plângerea înaintată de asociația „Apărătorii dreptei credințe calendarul ortodox iulian”, de asociația culturală „Cealaltă Românie” și de președinții celor două organizații a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași la mijlocul lunii trecute. Prin aceasta, reprezentanții celor două asociații au cerut constatarea nulității absolute a Hotărârii 32 a Curții Constituționale din 6 decembrie anul trecut prin care a fost anulat procesul electoral de alegere a președintelui României, ca și obligarea CCR la validarea ca președinte a lui Călin Georgescu, în baza rezultatului voturilor exprimate până la oprirea desfășurării turului II de scrutin.

Modul de redactare a plângerii i-a contrariat pe judecători

Dacă Curtea de Apel ar fi apreciat că cererea este inadmisibilă, reclamanții cereau obligarea CCR la revocarea propriei hotărâri și la emiterea unei „erate” prin care să dispună reluarea turului II al alegerilor prezidențiale.

Urmăriți canalul „Ziarul de Iași” pe WhatsApp. Cele mai importante știri ale zilei sunt disponibile aici

Modul de redactare a plângerii i-a contrariat pe judecători. Cererea era întemeiată pe prevederile legii contenciosului administrativ. Acestea sunt aplicabile actelor administrative emise de instituțiile publice, cum sunt, printre altele, hotărârile consiliilor locale sau județene. Tot hotărâri emite și tribunalul, ca instanță, fără ca acest lucru să însemne că ar fi vorba de un act administrativ. De asemenea, reclamanții îi chemaseră în judecată și pe cei 9 membri ai Curții de Apel, în nume personal. Legea contenciosului administrativ permite chemarea în judecată a celor care au întocmit actul administrativ incriminat, atunci când prin emiterea actului s-a produs un prejudiciu și sunt solicitate despăgubiri. Reclamanții nu cereau însă niciun ban, ci obligarea membrilor CCR, ca persoane, la emiterea „eratei”.

De cealaltă parte, reprezentanții CCR au apreciat în întâmpinarea depusă la dosar că plângerea era inadmisibilă. Prin lege, CCR este independentă față de orice autoritate publică, iar deciziile sale sunt obligatorii. Ca atare, Hotărârea 32/2024 nu putea fi supusă controlului de legalitate al instanțelor de judecată. De asemenea, judecătorii CCR nu puteau fi trași la răspundere juridică pentru opiniile și voturile exprimate. Cum atât instituția CCR, cât și membrii ei nu se supun vreunei autorități publice, însăși chemarea lor în judecată era imposibilă.

„Un asemenea demers judiciar apare ca inadmisibil”

Citând Constituția, magistrații Curții de Apel au arătat că printre atribuțiile CCR se numără și verificarea legalității desfășurării procesului electoral. În acest context, era evident că hotărârile emise de CCR nu erau acte administrative, ci acte de juristicție constituțională, neputând fi supuse controlului judecătoresc. Prin urmare, nici Curtea de Apel nu putea obliga CCR să revoce, să modifice sau să corecteze vreuna dintre propriile hotărâri. „Un asemenea demers judiciar apare ca inadmisibil, câtă vreme instanțele judecătorești nu au competența de a cenzura sub aspectul legalității hotărârile pronunțate de Curtea Constituțională, în ultimă instanță și general obligatorii, potrivit art. 147 alin. 4 din Constituție. În egală măsură, prin hotărâre judecătorească instanțele nu pot stabili în sarcina Curții Constituționale obligații în legătură cu procedura de alegere a Președintelui României sau cu relația Parlament – Președintele României”, au arătat judecătorii.

De asemenea, judecătorii CCR se bucurau de independență, inamovibilitate și imunitate. Supuși doar Constituției și legii de organizare a CCR, ei nu puteau fi obligați de vreo instanță să emită un act sau să pronunțe o anumită soluție. Prin urmare, cererea de obligare a lor la emiterea unor acte sau hotărâri reprezentau pretenții inadmisibile. În întregul ei, plângerea celor două asociații a fost respinsă, ca inadmisibilă. Decizia Curții de Apel nu este însă definitivă, ea putând face obiectul recursului. (Alex ZĂNOAGĂ)

Publicitate și alte recomandări video