Proces înnebunitor: ping-pong pe averea unuia dintre cei mai bogaţi ieşeni din istorie
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Proces înnebunitor: ping-pong pe averea unuia dintre cei mai bogaţi ieşeni din istorie

GALERIE
Pogrom Iasi
  • Pogrom Iasi
- +

Averea unuia dintre cei mai influenţi şi bogaţi ieşeni ai Iaşului interbelic, industriaşul evreu Theobald Schneier, a ajuns minge de ping-pong între funcţionarii indolenţi din cinci importante instituţii ale statului. Urmaşii acestuia se judecă încă din anii '90 pentru a recupera măcar o parte din averea acestuia. Direcţia Sanitară Veterinară Iaşi, Agenţia Sanitară Veterinară de la Bucureşti, Ministerul Justiţiei, Ministerul Finanţelor, ba chiar şi Primăria Iaşi, i-au trimis pe aceştia ani la rând de la Ana la Caiafa, în încercarea lor de a obţine o parte dintre cele 7 hectare deţinute de Theobald Schneier în Tătăraşi, unde acesta avea fabrici de chimicale. Lucrurile sunt foarte clare, dar retrocedarea s-a încurcat în chestiuni procedurale şi birocratice de neînţeles. Într-un final, după ani buni de procese, s-a ajuns la o concluzie: totul, dar absolut totul, trebuie repornit de la zero. Cei care au scăpat de Pogromul de la Iaşi din familia industriaşului sunt acum din nou bogaţi şi influenţi, dar nu la Iaşi, ci la Haifa. Acolo, familia Schneier oferă zeci de burse institutului politehnic din marele oraş israelian, toţi cei din familie, începând cu Theobald Schneier, ce a făcut studiile la Zurich, fiind la rândul lor ingineri. O poveste despre cum poţi înnebuni pe holurile instanţelor ieşene, în rândurile următoare.

Urmaşii unui influent industriaş evreu ieşean cer în instanţă ce a mai rămas din imensa avere a familiei. Aceştia au cerut în instanţă retrocedarea unei suprafeţe de peste 5 ha aflată în zona Tătăraşi - Aurel Vlaicu, unde se afla una dintre fabricile familiei. Terenul fusese cumpărat în 1938 de Theobald Schneier, acesta înfiinţând acolo fabrica „Industriile Chimice Forestiere”, naţionalizată însă de autorităţile comuniste în 1948. Procesul de retrocedare a fostei proprietăţi s-a blocat însă la Ministerul Justiţiei, din motive greu de înţeles.

Decenii de procese

În cadrul unui proces încheiat în 2016, Armin Schneier, Limor Goldberg şi Keren Goldberg au cerut Primăriei Iaşi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de 5,33 ha confiscate în 1948, din cele peste 7 ha deţinute iniţial de Theobald Schneier. O expertiză topo-cadastrală întocmită în cauză identificase doar o suprafaţă de 6.390 mp liberă, ca fiind deţinută de Primărie. Aceasta a fost retrocedată în iulie 2017. Cea mai mare parte din restul terenului, respectiv 4,25 ha, este ocupat în prezent de sediile diverselor societăţi comerciale private care funcţionează în zonă, propunându-se acordarea de despăgubiri în valoare de 5,35 milioane lei. O sumă relativ mică, având în vedere că preţurile ajung acum în zonă, pe piaţa liberă, şi la 100 de euro metrul pătrat, ceea ce face ca valoarea celor peste 4 hectare să ajungă la 4 milioane de euro. În sfârşit, o altă parcelă, de 3.990 mp, aparţine domeniului public şi se află în administrarea Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, aici aflându-se sediul circumscripţiei Tătăraşi. Ca urmare, Tribunalul a cerut Primăriei să trimită documentaţia către DSVSA, în vederea soluţionării cererii de retrocedare.

De aici, a început „balul”. Conform legii, domeniul public este inalienabil, neputând fi înstrăinat. Pentru ca terenul din Tătăraşi să poată fi retrocedat, el trebuia trecut în prealabil în domeniul privat al statului, printr-o hotărâre de guvern. În septembrie 2017, DSVSA i-a anunţat pe moştenitori că a trimis dosarul către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară în vederea întocmirii proiectului de hotărâre de guvern. Proiectul a fost întocmit în noiembrie 2018, dar abia în martie 2019, după mai multe audienţe şi discuţii purtate la ANSVSA, petenţii au fost informaţi că proiectul a fost înaintat spre avizare Ministerului Justiţiei şi Ministerului Finanţelor Publice. În aprilie 2019, cele două ministere au returnat către ANSVSA proiectul de hotărâre, dar, surpriză: fără avizul favorabil necesar pentru a fi supus aprobării într-o şedinţă de guvern. În acest punct, procedura de retrocedare s-a blocat. O ultimă petiţie trimisă de urmaşii lui Schneier către ANSVSA în noiembrie 2019 a rămas şi aceea fără răspuns.

Care e cadrul legal? De la 2 luni la 2 ani şi 9 luni

Conform Legii 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv, instituţia care deţine imobilul revendicat trebuie să se pronunţe asupra cererii de retrocedare în termen de 60 de zile. În ianuarie 2020, se împliniseră deja 2 ani şi 9 luni de când DSVSA Iaşi fusese înştiinţată, prin sentinţa Tribunalului, cu privire la cererea de retrocedare, aşa că urmaşii industriaşului evreu s-au adresat din nou instanţei, chemând în judecată DSVSA şi autoritatea tutelară, ANSVSA.

Dar, din punctul de vedere al DSVSA Iaşi, situaţia era clară: a primit o cerere de retrocedare care viza 3.990 mp din domeniul public, asupra căruia nu are însă drept de dispoziţie. Prin urmare, a trimis documentaţia mai departe, superiorilor.

„Instituţia nu poate lua decizia de restituire în lipsa unei hotărâri de trecere din domeniul public în domeniul privat a imobilului în cauză şi, în consecinţă, nu poate fi obligată la plata unor daune interese, întârzierea emiterii actului nefiind generată de acţiunea sau inacţiunea DSVSA Iaşi”, este explicaţia oficialilor de la Iaşi ai DSVSA.

La rândul său, ANSVA, agenţia de la Bucureşti, s-a spălat şi mai simplu pe mâini: a argumentat că pur şi simplu nu a fost chemată în instanţă în cadrul primului proces, prin care moştenitorilor li se recunoscuse dreptul de proprietate. Ulterior, a făcut demersurile necesare adoptării hotărârii de guvern, dar - şi iarăşi este găsit alt responsabil - procedura s-a blocat la Ministerul Justiţiei.

S-au blocat în cabina portarului

Iată ce motive are şi această din urmă instituţie! Acesta ridicase problema statutului juridic de după retrocedarea terenului al construcţiilor deja existente pe acesta, respectiv un pavilion pentru portar, o magazie şi o locuinţă. Blocajul nu apăruse deci la nivelul ANSVSA, ci la cel al Ministerului Justiţiei.

Faptul că cele două instituţii sanitare veterinare îşi îndepliniseră obligaţiile legale, mingea nemaiaflându-se astfel în terenul lor, a reprezentat principalul argument invocat de magistraţii Tribunalului pentru respingerea acţiunii înaintate de Armin Schneier, Limor Goldberg şi Keren Goldberg. Sentinţa dată în octombrie anul trecut a fost atacată de petenţi, ea intrând pe rolul Curţii de Apel. Primul termen al procesului a avut loc alaltăieri, la Iaşi. Altfel spus: lupta dusă deja de patru ani cu birocraţia statului se reia practic de la zero.

Familia Schneier în istoria Iaşului. Theobald a plecat sărac şi singur din ţară, după ce o bună parte din familie i-a murit în Pogrom

Theobald Schneier a fost unul dintre marii industriaşi ai Iaşului interbelic, unul dintre cei mai bogaţi şi influenţi ieşeni din acea vreme. Absolvent al Înaltei Şcoli Tehnice Federale din Zürich, Theobald Schneier avea să înfiinţeze şi să conducă două fabrici chimice. Tatăl, fratele şi cumnatul său au fost ucişi în timpul Pogromului de la Iaşi. Fabrica „Industriile Chimice Forestiere” Holboca apare în arhivele Muzeului Memorial al Holocaustului din Washington ca fiind unul dintre locurile în care evreii ieşeni au fost obligaţi să presteze muncă forţată, într-o listă întocmită de Centrul Naţional de Românizare fiind menţionate 21 de nume. După război, averea lui Schneier a fost naţionalizată, iar acestuia i s-a interzis să emigreze în Israel timp de 22 de ani, fiind chiar şi închis de regimul comunist. Theobald Schneier a reuşit să emigreze în 1970, împreună cu soţia şi cei doi copii ai lor. Averea familiei Schneier avea însă să renască acolo: acum, urmaşii săi acordă anual un număr consistent de burse studenţilor Institutului de Tehnologie Technion din Haifa, cea mai veche universitate din Israel.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Zboară, Puiule, zboară! Şi cu ce ne ajută că a zburat?

Cosmin PAȘCA

Zboară, Puiule, zboară! Şi cu ce ne ajută că a zburat?

Într-o ţară în care trenurile care transportă butuci la export stârnesc mai multe lacrimi pe Facebook decât imaginile cu pacienţii de la terapie intensivă, un astfel de subiect ar fi trebuit să scandalizeze opinia publică şi să producă un cutremur în structurile de putere din Palatul Victoria şi „conacul” din Modrogan.

Filmuletul zilei

opinii

Canonizare

Codrin Liviu CUȚITARU

Canonizare

„Dispariţia mea fizică devenise o urgenţă istorică... Iată că pigmeii mă venerează în sfârşit! Îmi pun numele pe plăcuţe, îmi sculptează chipul, îmi ridică osanale. S-a făcut dreptate. Acesta a fost dintotdeauna raportul real dintre mine şi ei! Ei, muritorii prosternaţi în admiraţie pentru adevăratul maestru, eu, olimpianul - nu bietul Hermes, ci Zeus, cum ar trebui de fapt să mă cheme, dacă ai mei ar fi fost un pic mai inspiraţi!”

Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie* - Capcana Facebook

Bogdan ILIESCU

Omul care îşi confunda soţia cu o pălărie* - Capcana Facebook

„Reality is merely an illusion, albeit a very persistent one./ Realitatea este doar o iluzie, deşi una foarte persistentă” - Albert Einstein

Mircea Eliade & Vasile Conta. Coda (I)

Florin CÎNTIC

Mircea Eliade & Vasile Conta. Coda (I)

Ultima decadă a lunii aprilie marchează pentru mine două comemorări speciale ale unor figuri intelectuale româneşti de care s-a întâmplat să mă ocup şi care s-au săvârşit din viaţă una după alta, chiar dacă la un secol distanţă: Vasile Conta (21 aprilie 1882) şi Mircea Eliade (22 aprilie 1986).

pulspulspuls

Iar dumnezăieşte Cîţu la adresa Iaşului. De data asta chiar are şi de ce

Iar dumnezăieşte Cîţu la adresa Iaşului. De data asta chiar are şi de ce

Filmuleţul cu ameninţarea auditului la adresa şefilor de la Romsilva din judeţe puşi de PSD ca să-şi dea demisia şi să lase locul celor de la PNL, difuzat alaltăieri de băieţii de la Recorder, cică a picat cum mai prost nu numai pentru Gelu Puiu, băiatul de mingi al lui Flutur bucovineanul încă de pe vremea când era şef de ocol la Cârlibaba, cel care dădea telefoanele, sau pentru Alexe de la Iaşi, şeful lui, ci mai ales cică pentru PNL şi Cîţu. 

Caricatura zilei

Urare

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.