Procesul trumpismului - o oportunitate nesperată pentru Partidul Democrat
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

sambata, 16.01.2021

Procesul trumpismului - o oportunitate nesperată pentru Partidul Democrat

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Dacă evenimentele din 6 ianuarie vor genera un „proces al trumpismului”, Democraţii vor acţiona în aşa fel încât să exploateze la maximum criza internă a partidului advers şi, în principiu, vor putea spera la patru ani de guvernare majoritară. În mod normal, patru ani înseamnă un interval îndelungat, în sistemul politic american.

S-a scris deja, din toate unghiurile posibile, despre semnificaţia asaltului din 6 ianuarie asupra Capitoliului, prin care mai mulţi partizani ai preşedintelui Donald Trump au încercat să blocheze validarea noului preşedinte. În cele ce urmează, va fi explorată o posibilă direcţie de evoluţie post-criză. Pornim de la premisa că ziua de 20 ianuarie, când preşedintele-ales Joseph Biden îşi va prelua mandatul, nu va aduce cu ea noi tulburări - ceea ce, în acest moment, nu este deloc sigur.

A fost, aşadar, o încercare a unui grup violent de a împiedica prin forţă punerea în aplicare a rezultatelor unor alegeri cărora, până la urmă, justiţia nu le-a descoperit vicii semnificative. Intimidarea legiuitorilor nu este în niciun caz tolerabilă într-o democraţie. Nu are rost să speculăm noi, aici, dacă „lovitură de stat”, „rebeliune”, „insurecţie” sau vreun alt termen sunt adecvaţi, vom vedea mai târziu ce va spune justiţia americană. Succesiunea evenimentelor din acea zi ne arată în mod clar că preşedintele Donald Trump este responsabil politic şi moral de izbucnirea violenţelor şi, apoi, de agravarea lor, chiar dacă nu se va putea stabili şi o responsabilitate juridică.

Nu este cazul să zăbovim prea mult asupra unor întrebări de tip „ce s-ar fi întâmplat, dacă?”. Dar este evident că Donald Trump ar fi rămas o voce extraordinar de influentă în Partidul Republican, dacă s-ar fi abţinut să-şi dea frâu liber frustrărilor şi ar fi respectat verdictul urnelor şi, ulterior, pe cel al instanţelor. Nu ar fi fost neapărat principalul favorit pentru 2024, presupunând că vârsta şi sănătatea i-ar fi permis o nouă candidatură. Dar, mai ales că o bună parte din senatorii şi reprezentanţii actuali sunt parte a „echipei” sale, ar fi continuat să joace, pentru o vreme, un rol foarte important. Cel mai probabil, Donald Trump nu a mai fost interesat să fie om politic - fie Cezar, fie nimic.

Ce se va întâmpla, însă, mai departe?

Lansarea unei noi proceduri de impeachment va ţine loc de proces al trumpismului, pe care Democraţii vor dori să-l transforme într-o armă politică împotriva întregului partid Republican. Pe termen mai lung, aceasta ar trebui să devină şi o armă legislativă: cadrul politico-mediatic astfel creat i-ar descuraja pe legiuitorii Republicani să facă o opoziţie serioasă iniţiativelor noii Administraţii. Are mai puţină importanţă faptul că votul din Camera Reprezentanţilor („punerea sub acuzare”) nu va putea fi urmat de cel din Senat („judecarea” preşedintelui). Desigur, exceptând situaţia în care Curtea Supremă va decide să-şi abandoneze misiunea de curte constituţională şi să joace într-o piesă montată de noua putere, în sensul de a permite judecarea şi condamnarea unui preşedinte al cărui mandat s-a încheiat între timp.

Înainte de 6 ianuarie, mandatul lui Joe Biden se profila a fi oricum altfel, numai nu transformativ. Acum, însă, dacă reuşesc să speculeze lipsa de raţiune şi responsabilitate a lui Donald Trump pentru a incapacita pe termen lung partidul Republican, liderii din Congres ai Democraţilor pot face din următorii patru ani un interval cum n-ar fi putut spera nici socialiştii lui Bernie Sanders, nici radicalii în materie de ecologie, politici rasiale, de gen şi aşa mai departe. Din imposibile au devenit doar improbabile - şi cine ştie dacă vor rămâne mult timp aşa - cele două mari trofee aşteptate de stânga americană: eliminarea Colegiului electoral la alegerea preşedintelui (deci trecerea la sistemul în care câştigă automat candidatul cu cele mai multe voturi), respectiv Court-packing (adăugarea de judecători la Curtea Supremă, pe lângă cei nouă stabiliţi prin lege). Nu este deloc uşor, dar acesta este momentul în care Democraţii pot spera într-o reuşită.

Următorii doi ani ar fi reprezentat, oricum, o bună fereastră de oportunitate pentru Democraţi, mai ales după cele două recente victorii senatoriale din Georgia. Dar, în principiu, anul 2022 se anunţa unul dificil, cu un risc semnificativ de pierdere a majorităţii abia dobândite în camera superioară, pentru că treimea din locuri ce va trebui reînnoită atunci cuprinde mai multe mandate deţinute de Democraţi decât de Republicani. Dacă, însă, evenimentele din 6 ianuarie vor genera un „proces al trumpismului”, Democraţii vor acţiona în aşa fel încât să exploateze la maximum criza internă a partidului advers şi, în principiu, vor putea spera la patru ani de guvernare majoritară. În mod normal, patru ani înseamnă un interval îndelungat, în sistemul politic american.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Primăvara din ianuarie

Nicolae GRECU

Primăvara din ianuarie

Pericolul de îngheţare şi pericolul de carantină pun în primejdie desfăşurarea Ligii I conform graficului.

Filmuletul zilei

opinii

Un corifeu al „gândirii politice corecte” - Noam Chomsky (I)

Eugen MUNTEANU

Un corifeu al „gândirii politice corecte” - Noam Chomsky (I)

Unul dintre cei mai proeminenţi promotori ai „corectitudinii politice”, ideologie larg răspândită în mediile academice şi în mass media occidentale, este lingvistul american Noam Chomsky. O parte din ideile sale politice sunt analizate în articolul de faţă.

Dar cine „le are cu Biserica”?

pr. Constantin STURZU

Dar cine „le are cu Biserica”?

Acum o lună, mai exact pe 16 decembrie, au fost publicate rezultatele unui sondaj realizat de Centrul de Cercetări Sociologice LARICS, în parteneriat cu Secretariatul de Stat pentru Culte şi cu Institutul de Ştiinţe Politice şi Relaţii Internaţionale (ISPRI) al Academiei Române. Desfăşurată sub titulatura „Barometrul vieţii religioase”, cercetarea vine să evidenţieze şi ce impact a avut, din perspectivă religioasă, 2020 (anul „pandemic”) asupra populaţiei. 

Filozofie coruptă

arh. Ionel OANCEA

Filozofie coruptă

Într-o viziune grosolană despre normalitate se poate aprecia că administraţia comunistă era mai funcţională ca cea de astăzi. Pentru obţinerea unui act administrativ puteai merge la audienţe la diverşi tovarăşi cu funcţii dispuşi, de regulă, să te asculte. Dacă nu, existau cel puţin două chei universale capabile să facă minuni, pachetul de Kent sau de cafea naturală. Ajuta, la fel de mult, nepotismul, cunoştiinţele, bunii amici din lanţul slăbiciunilor atât de bine surprins în celebra schiţă a lui Caragiale.

pulspulspuls

De ce se pregăteşte oare nea Măricel?

De ce se pregăteşte oare nea Măricel?

După ce l-a acuzat lumea că a plecat din Casa Pătrată cu gentoiul burduşit de like-uri şi urmaritori ai paginii oficiale de Facebook a instituţiei, îndensând totul apoi pe pagina lui de polkitician, iacătă că nea Măricel, fostul şef de judeţ, mai vbine cu o surpriză, şi tot în spaţiul virtual. 

Caricatura zilei

Brand mic

Editia PDF

Bancul zilei

In Antarctica s-a inregistrat cea mai scazuta temperatura de pe glob: -93,2 grade ...prin urmare va propunem sa ne reami (...)

Parteneri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.