De câte ori, oare, nu v-ați întrebat dacă cel care te întâmpină de pe partea cealaltă a tejghelei, a produs chiar el marfa pe care o vinde sau doar o comercializează? Faptul că pe lângă legume și fructe care se mai produc și pe la noi, te poți aproviziona și cu niște citrice, rămâi de-a dreptul impresionat de modul în care încearcă omul să te convingă că el este un adevărat producător. E poveste veche, veți spune! Da, pe cât de veche pe atât de nerezolvată de toate diriguirile de până acum.

„Accesul în piață al micilor producători constituie prioritatea noastră. Toți cei care vor dori să vândă trebuie să dețină un certificat de producător!”, spun cei avizati.  Arhicunoscută fraza și „plagiată” de toți! De prea multe ori producătorii adevărați s-au întors acasă cu marfa, fiind alungați din piață sau chiar batjocoriți  de așa-zișii posesori de certificate eliberate de primării după ”ureche” și nicidecum după faptul că aceștia chiar trudesc pentru obținerea unor produse agricole. Uitați-vă la mâinile lor și veți deosebi, imediat, un comerciant de un producător.
Mai nou, pe lângă certificatul de producător, cel ce vrea să vândă la piață, va trebui să aibă avizul unei asociații, patronat sau sindicat din zona respectivă, care să fie afiliată la o organizație profesională, patronală sau sindicală cu reprezentativitate la nivel național. De asemenea, cei care au avizat cererile au obligaţia de a ţine evidenţa producătorilor, a produselor vegetale, zootehnice,  a suprafeţelor cultivate, a efectivelor, pe sortimente, şi cantităţile de produse estimate ce urmează a fi comercializate.

În atari condiții vom mai asista, ca de atâtea ori, la apariția de ”organizații” create doar să dea ”o ștampilă” și, eventual, să încaseze niște bani. Eterna poveste cu birocratizarea până la extrem. Mult mai simplu ar fi fost să te uiți la mâinile celui care îți vinde legume ori fructe, și să cumperi de la el căci eu nu am văzut țărani care să lucreze pământul cu mănuși. Știți dumneavoastră, cu mănuși, lucrează alții!

V-am spus toate acestea pentru că ieri îmi spunea o colegă: “merge-ți după ora 19 într-un anume supermarchet și vei cumpăra legume și fructe cu prețuri mai mult decât promoționale”. Nu știu dacă autohtone sau de import! Cert este că m-am lăsat păgubaș în momentul în care mi-am citit acasă bonul fiscal, pentru că în aglomerația de acolo n-am avut cum, am constatat că o parte dintre produse mi-au fost vândute la prețul inițial.

Așa că prefer să merg în clasica piață, prefer să trag cu ochiul la mâinile celui ce vinde și prefer să cumpăr ce-mi trebuie, fără tocmeală, deși de cele mai multe ori prețul este inferior promoțiilor din supermaketuri, iar produsul este ecologic.

Eu încă mai sper că agricultura noastră poate hrăni 80 milioane de semeni, dar trebuie să îi mai dăm și o șansă!