Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

PROF. DR. DOC. GRIGORE TEODOROVICI (100) ȘI REVISTA MEDICO-CHIRURGICALĂ

GALERIE
grigore teodorovici
  • grigore teodorovici
- +

În anul 1830, la Iași, s-au pus bazele „Societății de Medici și Naturaliști" (SMN), prima societate științifică din Principatele Române, „prima academie europeană a spiritului național”, cea mai veche Societate Medicală din Orient (Gustav Otremba). 

Activitatea acestei Societăți s-a concretizat prin: înființarea  primei biblioteci medicale  (1830);  crearea primului muzeu de istorie naturală (1834); înființarea primei grădini botanice din România (1856), promovarea progresului tehnologic și industrializarea,  în special a agriculturii,  prin Ion Ionescu de la Brad (1841 – prima șampanie românească); a inițiat primele expediții științifice de grup pentru explorarea florei,  a faunei, a mineralelor, a resurselor balneare ale Moldovei (Repedea, Cucuteni, Slănic); a înființat primele instituții medico-militare - spitale militare (J.Czihac-1831); a achiziționat primul observator astronomic(1850); a luptat pentru emancipare națională și Unire (1879); a pus bazele învățământului preuniversitar și universitar și a Facultății de Medicină din Iași (1879); a susținut procesul de medicalizare a țării, stimulând utilizarea limbii române în știință; a editat prima revistă medicală românească. La început, 1844 a apărut ,,Povățuitorul Sănătății și al Economiei. Foaie periodică pentru poporul românesc", apoi în 1851, ,,Foaia Societății de Medici și Naturaliști din Prințipatul Moldovei", ambele sub conducerea dr. C. Vârnav. 
 
La 28 noiembrie 1886, se ia hotărârea editării unei reviste medicale a SMN, în limba franceză și în română,  menit să contribuie la difuzarea cunoștințelor din diversele domenii ale științei și la publicarea lucrărilor elaborate de membrii Societății permițând, în același timp, efectuarea unui schimb de publicații cu periodice străine. Acest ultim periodic din anul 1924 se numește „Revista Medico-Chirurgicală". Apariția revistei a continuat, până în zilele noastre (126 ani de apariții), cu unele întreruperi, datorate, printre altele, celor două războaie mondiale, polarizând în jurul său colaboratori valoroși din Iași, din toate centrele medicale ale țării precum și de peste hotare.
 
În anii de început găsim, în redacția revistei, figuri proeminente ale Iașului științific: chimistul Petru Poni, geologul Grigore Cobălcescu, filosoful Vasile Conta, fiziologul Leon Cosmovici, dr. Anastasie Fătu, dr. Aristide Peride și mulți alții. Aceștia și apoi figuri mari ale medicinii ieșeni și președinți ai SMN, ca profesorii I. Ciurea, Em. Riegler, G. Bogdan, Ernest Juvara, C. Bacaloglu, C.I. Parhon, N. Hortolomei, V. Rășcanu, M. Ciucă, AI. Slătineanu, Grigore T. Popa, Gh. Tudoranu, I. Nicolau, Gh. Năstase, I. Nițulescu, I. Enescu,  N. Leon, Th. Economu, N. Bumbăcescu, Gh. Popovici, au contribuit, prin ,,Revista Medico-Chirurgicală", la propășirea științelor medicale, la întreținerea  făcliei gândirii și a cercetării. Dintre contemporanii noștri, se cuvine să omagiem postum personalitatea profesorului doctor docent Grigore Teodorovici, cel mai longeviv redactor (peste 30 ani), care a avut o contribuție esențială  în păstrarea continuității ,,Revistei Medico-Chirurgicale" și a menținerii prestigiului acesteia. 
 
Grigore Teodorovici s-a născut, acum o sută de ani, la 15 aprilie 1922, în comuna Faraoanele, jud. Vrancea, străbătând toate formele de învățământ preuniversitar al vremii, după care a urmat cursurile Facultății de Medicină din Iași, în perioada grea a celui de al Doilea Război Mondial (1942-1946) atrăgând, de la început, atenția prin devotamentul arătat profesiunii alese. Tânărul stagiar a participat în 1946 la regruparea școlii medicale ieșene după refugiu, școală  sincronizată cu știința occidentală în spiritul creator al școlii naționale de bacteriologie, epidemiologie, virusologie, inframicrobiologie, reprezentată de profesorii  P. Condrea, I. Nicolau, Maria Franke. Dotat cu o inteligență remarcabilă, cu o sete de cunoaștere și de aprofundare a adevărurilor științifice, dr. Teodorovici a atras de timpuriu atenția și aprecierile profesorilor, printre aceștia numărându-se eminentul și exigentul prof.dr. P. Condrea.
 
Format la școala acestuia ajunge bacteriolog de elită, preocupându-se  printre altele, printre primii din tara noastră, de problematica antibioticelor. Între 1952-1954 a inițiat cursul de microbiologie pentru biologii de la Fabrica de Antibiotice Iași. A contribuit  la prima șarjă de penicilină românească. Toată viața a rămas legat de această fabrică, unde a fost profesor și consilier permanent pentru problemele de microbiologie industrială. A intuit că folosirea excesivă a antibioticelor va genera rezistență și se va ajunge la impasul  antibioterapiei, fiind printre primii care a atras atenția asupra infecțiilor nosocomiale (,,hospitalism infecţios"). În 1959, a plecat de  la Bacteriologie la catedra vacantă de Epidemiologie,  simțindu-se atras de această disciplină, care a ajuns cea mai apreciată din țară. Dascăl, cercetător științific în laboratorul acestei catedre, îndrumător practic al structurilor  medico-sanitare din județele Moldovei, autor al unor articole care și-au păstrat valabilitatea până în vremurile actuale, în domeniu1 epidemiologiei, dr. Teodorovici a dezvoltat și a consolidat medicina profilactică din  Moldova, devenind un model pentru întreaga țară. 
 
A întărit spiritul de echipă, cooperând cu toți cei care puteau interveni în prevenirea și combaterea bolilor epidemice care, în acea perioadă se țineau lanț pe teritoriul Moldovei (tifos exantematic, febră tifoidă, difterie, malarie, meningită, tularemie şi febră Q într-o anumită perioadă).  Fiind înzestrat cu  inițiativă, era apreciat la  Institutul de Igienă și Sănătate Publică, de  CSA - urile de pe teritoriul Moldovei, de Spitalul de Boli Contagioase ,,Izolarea" din Iași și de celelalte spitale din teritoriu, reușind să controleze  întreaga activitate epidemică din regiune la acea vreme. 
 
Promovând ,,munca în echipă" și înțelegând caracterul interdisciplinar al epidemiologiei, prof. dr. doc. Gr. Teodorovici a realizat colaborări fructuoase, pe termen lung, cu prof. dr. M. Duca, prof. dr. Alla Vâţă, prof. dr. Eugenia Duca, prof. dr. Gh. Zamfir, Prof. Dr. Alexa, prof. dr. R. Duda sau, de la Institutul de Sănătate Publică, cu specialiști de înaltă valoare cum au fost: N. Constantinescu, Olga Zavate, C. Bercovici. Discuțiile inițiate de prof. Teodorovici erau adevărate lecții, întotdeauna animate de prietenie și decurgând în armonie. Prof.dr. Teodorovici a creat  o valoroasă școală de epidemiologe reușind să atragă cu  priceperea, bunăvoința și prietenia lui, proverbiale, colaboratori care au devenit, în timp, continuatori: prof.dr. Aurel Ivan, prof.dr. Doina Azoicăi, conf. Dr. Florin Pietrariu, care  au menținut prestigiul catedrei ajungând, pe plan didactic, științific și practic pe măsura ,,maestrului” formator. A fost un dascăl eminent și un cercetător de elită, de o acuratețe și o exigență personală impresionantă, calități care 1-au impus în rândul colegilor din țară și din străinătate.
 
A constituit  un model  pentru multele promoții de medici, a prețuit pe colaboratorii direcți, a fost un susținător al activității interdisciplinare, abordând cele mai importante şi dificile probleme de sănătate comunitară. În acest cadru, colaborarea cu acad. Mihai Duca,  în studiul epidemiologiei gripei și a infecțiilor acute respiratorii, s-a concretizat cu cercetări de mare valoarea care au dus la înființarea, în 1964, la catedra de Virologie din Iași a ,,Centrului Național al OMS pentru supravegherea gripei”. De asemenea, a pus bazele învățământului postuniversitar în medicina preventivă la Iași. Dar prof Teodorovici a rămas în memoria colectivă ca sufletul Rev. Med.- Chir.
 
 Academicianul Vasile Rășcanu, cel care a salvat SMN dar și REVISTA,  a semnat în nr. 1 din 1956  articolul ,,Semnificația istorică- științifică a Revistei Medico-Chirurgicale din Iași", fiind conștient că succesul acesteia va fi real numai dacă revista îşi va proba vitalitatea. De aceea, în calitatea sa de redactor responsabil a lucrat cu un colectiv de redacție extrem de puternic alcătuit din doi redactori responsabili-adjuncți: profesorii Șerban Brătianu și Vladimir Buțureanu, patru secretari de redacție și 50 de membri ai colegiului redacțional. Rezultatele s-au văzut în scurt timp: cele 4 numere ale revistei din anul 1956 au însumat 1097 de pagini, cel mai productiv an din întreaga istorie a publicației. Începând cu nr. 1 din 1960, profesorul Grigore Teodorovici a fost numit secretar de redacție, iar de atunci revista a devenit viața sa. În 1966, în editorialul ,,După zece ani" bilanțul Revistei Medico-Chirurgicale era incredibil: se tipăriseră 20 de milioane de pagini, existau 2000 de abonamente anuale datorită schimburilor cu 44 de țări,  se primeau 157 de titluri de reviste străine. S-a împlinit, în timp, în mod fericit cel mai nobil scop al Societății de Medici și Naturaliști, formulat în proiectul-statut din 1832 : ,,A urma  mersul înaintării științelor medicale și a contribui cât se poate la acestea".
 
Revista a evoluat atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ. În 1971 au apărut în revistă, datorită dr. Teodorovici, primele reclame color, pentru antibiotice, iar începând cu nr. 2/1972, când a ajuns redactor- șef adjunct a îmbunătățit grafica revistei și a realizat prima copertă color, într-o formulă care s-a menținut până în prezent.  Profesorul Grigore Teodorovici a fost cel care a determinat soarta revistei, pentru că cerea valoare pentru toate articolele publicate, dar trebuia să fie atent și la cenzura vremii. Un redactor adevărat, devotat revistei, se vedea după modul în care se preocupa de calitatea   articolelor primite de la autori. Reformula fraze neclare sau confuze, uneori rescria pasaje întregi, îmbunătățea stilul științific al unui articol medical, totul, din pasiunea sa pentru scris.  Profesorul solicita  articole novatoare de la colaboratorii dotați pentru scris,  încercând sistematic să îi mobilizeze, prin scrisori sau prin discuții personale. Promova evocarea tradițiilor școlii medicale ieșene, în revistă fiind publicate multe materiale- document de istorie a medicinei. Partea cea mai grea era munca în tipografie.
 
Între profesor și tipografi era o relație deosebită, pentru că acesta cucerea prin bonomia sa, prin blândețe,  prin bunătate arătată zețarilor, pe care îi respecta și îi ajuta de fiecare dată. Începând cu nr. 1din 1975, doctorul Grigore Teodorovici, numit redactor- șef, nu s-a mai despărțit de revistă până la moartea sa, nr. 1-2 din 1992, fiind corectat pe patul de spital, spiritul de răspundere fiind un modus vivendi pentru profesor. Dispariția sa a fost un șoc pentru toată lumea, inclusiv pentru colaboratorii publicației conduse cu dăruire atâția ani; de la 240 de pagini, cât avea nr. 1 al revistei din 1991, cu un tiraj de 1500 exemplare, aceasta a  ajuns, pentru  nr. 1 din 1993, la 156 pagini și un tiraj 800 exemplare.
 
În 2002, la 10 ani de la dispariția sa, 14 membri marcanți ai comunității academice, care l-au cunoscut l-au comemorat și au scris articole elogioase într-un supliment al revistei Medico-Chirurgicale, nr 1 din anul amintit. Cităm, doar pe Rectorul Prof. dr. Gh. Scripcaru: „În domeniul cercetării științifice pe care a afirmat-o în calitate de cadru didactic, cât și ca Redactor al celei mai vechi Reviste științifice din țară, a manifestat convingerea că nu ești convingător didactic dacă nu participi la crearea științei pe care o predai, dacă nu viețuiești în ea, dacă nu duci un trai comun cu știința, pentru a nu deveni un simplu vânturător de știință, cum spunea Gr. T. Popa. A realizat, astfel, dezideratul de început al Revistei Medico-Chirurgicale de a fi plasat pe punctul de vedere al Universității, așa cum trebuie să fie știința. Rigoarea verificării și a validării adevărului științific i-a fost leac la orice decepții, probabil și soluție la deznădejde, arme prin care îşi învingea riscul mulțumirii facile”. Un om, precum prof.dr. Grigore  Teodorovici, se naște rar, pentru a umple cu bunătatea  inimii sale sufletele celor pe care i-a ajutat, indiferent de poziția lor socială și intelectuală,  și  și cu lumina minții  sale mințile celor care au avut norocul să-l aibă  profesor, mentor și model. 
 
E. Târcoveanu, A. Ivan
 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri