Citiți aici integral „Ziarul de Sănătate” nr. 20

Prof.dr. Liviu Oprea, președinte al Colegiului Medicilor din România, filiala Iași, și specialist în etica medicală, spune că țara noastră este cu mult în urma altora din Europa, atunci când vine vorba despre o astfel de legislație, și că este momentul să purtăm o discuție la nivel de societate, înainte de a veni vorba de legi sau alte demersuri în acest domeniu.

„Nu doar că nu există conceptul de «DNR», dar nu avem nici ideea de «directivă în avans», care există în multe țări din Vest. E atunci când te duci la un notar, un avocat, scrii ce dorești să se întâmple cu tine în momentul în care ești într-o stare terminală sau ești în comă și nu mai sunt șanse să îți revii. Există la noi noțiune de testament din timpul vieții, oamenii iau decizii în avans despre ce se întâmplă cu moștenirea lor, dar nu pot lua astfel de decizii despre viața lor în avans. Este o problemă, într-adevăr”, a declarat prof. dr. Liviu Oprea.

Ar trebui să putem vorbi despre „dreptul de a muri”

Specialistul în etică medicală spune că în România nu există ideea „dreptului de a muri” și, prin urmare, oamenii nu au control asupra a ceea ce se întâmplă la momentul respectiv. De aceea doctorii au obligația morală și etică să facă tot posibilul să salveze viața unui pacient atunci când se află în spital, pentru că acesta are „dreptul de a trăi” și se presupune că trebuie făcut tot posibilul pentru asigurarea acestui drept.

„Ar trebui să aibă loc această discuție în România, despre «dreptul de a muri»? Sigur că da, pentru că, în principiu, tehnologia a avansat și sunt oameni care pot fi ținuți în viață perioade îndelungate fără un potențial de a mai reveni la ce au fost vreodată. Trăiești intubat, cu substanțe, fără să fie în beneficiul tău: tot vei muri, doar se prelungește starea în care ești. Și nu toți sunt inconștienți la momentul respectiv, alții înțeleg ce li se întâmplă și asta nu le face viața mai bună, s-ar putea chiar să sufere mai mult. Dar nu medicii trebuie să facă asta, logic e că vrei să trăiești și toate acțiunile se fac în acet sens”, a mai declarat prof. dr. Liviu Oprea.

O altă problemă este cu pacienții care nu mai pot decide pentru ei. În momentul de față, legislația din România e foarte greoaie și nu delimitează clar la cine se mută decizia medicală. Conform prof.dr. Liviu Oprea, există un concept numit „curatelă”, care se obține în instanță, și care dă dreptul unei rude sau a altei persoane apropiate să ia deciziile medicale în numele celui care nu mai poate. Dar este un proces îndelungat, presupune mai multe expertize, inclusiv medico-legale sau psihiatrice (dacă e vorba de persoane diagnosticate cu boli de asemenea natură). Nu se poate lua într-o situație de urgență, când cineva ajunge la spital brusc și ar avea nevoie de un tratament care, deși nu i-ar pune viața în pericol, poate avea efecte secundare adverse asupra sa.

De aceea, atunci are loc un fel de înțelegere între medici și aparținători. Deși nu sunt obligați de lege să îi consulte, spune dr. Oprea, cei mai mulți medici aleg să facă asta și să ia o decizie de comun acord cu familia apropiată, care însoțește bolnavul la spital.

„Uzanța este să implici familia, pe cei mai apropiați, care vin împreună cu pacientul la spital. Aceasta nu este neapărat soluția optimă, dar asta o avem. În alte țări, decizia de curatelă se ia și în decurs de câteva ore de un judecător. Astfel că este o înțelegere între medic și familie, mai ales atunci când vine vorba de tratamente care pot avea unele consecințe pe care pacientul ar fi sau nu de acord să le accepte, dar nu este conștient sau, în cazul unor boli psihice, nu poate înțelege și decide”, completat prof.dr. Liviu Oprea.

„Risc legal major” în unele situații, pentru medici

Președintele CMR Iași spune că sunt multe situații în care medicii din România, la momentul de față, lucrează „neacoperiți” de lege și într-un „risc legal major”. Nu există protocoale și nici legislație care să reglementeze mai multe situații. Spre exemplu, în cazul amintit anterior, de consultare cu familie, dacă la o săptămână sau mai mult membrii familiei se întorc și spun că medicii puteau face altceva pentru ruda lor decât ce s-a decis, aceștia nu au în spate un protocol care să îi susțină. Există doar conceptul de decizie profesională, spune prof.dr. Liviu Oprea, care este superioară celei administrative, conform codului deontologic al medicului.

Specialistul ieșean mai dă și exemplul pandemiei, când medicii erau obligați să aleagă între pacienții de pe ATI care primește intubare, care primește oxigen, în condițiile în care nu existau suficiente resurse pentru toți. Atunci, spune el, a existat un mesaj public al CMR în care s-a solicitat ministerului reglementarea clară a felului în care se face selecția pacienților.

„Acest lucru ne vulnerabilizează pe toți, și pe pacienți, și pe doctori. Decizia nu poate fi lăsată la latitudinea doctorului, sunt decizii care trebuie să fie luate la nivel guvernamental, politic, fiindcă este o problemă de resurse, nu profesională, doctorii pot să fie de acord să îi țină pe toți pacienții, 100 de ani, pe ventilație, dar dacă nu ai resurse faci cumva o selecție și asta nu e o decizie care poate să o ia un doctor, trebuie să fie protocoale medicale care să stipuleze când se face asta, protocoale ce pun în aplicare o lege”, a subliniat prof. dr. Liviu Oprea.

Cine trăiește și cine moare?

Deși protocoalele din Vest adesea subliniau faptul că intubarea se folosește ca ultimă soluție și că resursele critice ar trebui să fie dirijate întâi către cei care ar putea fi salvați, nu cei care sunt în stare cea mai gravă, medicii din România care au luat această decizie au făcut-o pe răspunderea lor. Dacă ar fi venit apoi aparținătorii să spună că nu s-a făcut totul pentru a fi salvat un pacient, puteau răspunde și în fața legii.

 „Trebuie privit în termeni simpli – ai mai mulți pacienți decât posibilitatea de a trata, cum alegi? Aici e toată discuția și nu ne privește doar pe noi, ca doctori, pentru că ține de criterii, de resurse, de accesul la aceste resurse, iar aici sistemul ar trebui să reglementeze. Ai o decizie administrativă și una profesională – codul deontologic spune că ar trebui să primeze cea profesională, dar când managementul și sistemul fac presiuni asupra ta, cine este responsabil? Veți vedea că, de cele mai multe ori, în România, este responsabil medicul”, a conchis prof. dr. Liviu Oprea.

Publicitate și alte recomandări video