Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Aristocraţia e o relicvă a vremurilor trecute din care a mai rămas doar o urmă de autoritate şi prestanţă. O autoritate şi o prestanţă susţinute cu încăpăţânare de cultura care idealizează întregul concept. Toţi rezonează plăcut la ideea de rege, regină, prinţi şi prinţese, sună bine, curat, dar, ca şi cea de ţăran autentic, rămâne doar o idee neconcretizată.
Am un bun şi vechi prieten care a trebuit la un moment dat să răspundă la nişte întrebări pentru completarea unui formular tip. Persoana care îl chestiona, o funcţionară obişnuită, nota rece toate informaţiile. Când a ajuns la rubrica „profesie” prietenul meu, fără să ezite, a zis plin de emfază: „Scriitor!” Doamna, făcându-se că nu înţelege şi pentru a câştiga timp şi a căuta prin formular un punct care să se potrivească, a mai întrebat o dată: Profesia? Prietenul meu repetă răspunsul, dar cu o uşoară ezitate de data asta: „Scriitor”. Văzând că nu o scoate la capăt, doamna a completat scurt, în timp ce zicea şi cu voce tare: „Aha, deci: şomer”…
E greu cu profesiile astea „de nişă”. Mai sunt unii care zic „freelancer” ori „liber profesionist” şi care aruncă pe oricine în confuzie totală, doamnele fiind nevoite să-i treacă la rubrica respectivă tot cu „şomer” sau „fără ocupaţie”, ori, dacă respectiva e într-o dispoziţie bună, cu „patron” sau „întreprinzător”…
Am analizat într-un articol anterior aşa-numita profesie de „politician”, care e dintre cele mai căutate, productive şi solicitante la ora actuală în România, deşi nu figurează în niciun nomenclator. Ei bine, azi am mai găsit o altă ocupaţie interesantă care pare şi ea a fi la mare căutare, aceea de „aristocrat”. Chiar am citit pe Internet, în dreptul unei figuri monarhice, la rubrica „profesie”: aristocrat. Adică e destul să te naşti dintr-o viţă nobilă ca să fii specializat într-un domeniu, aprioric, să ai deja o profesie pentru toată viaţa, una pentru care nu trebuie să mişti niciun deget, dar din care se pot obţine profituri consistente, atât materiale, cât şi spirituale.
Dacă e să ne aplecăm un pic asupra acestui aspect, observăm că există totuşi un oarecare rost în toată construcţia asta pompoasă. E adevărat că un aristocrat în zilele noastre nu mai e ca în trecut, nu mai deţine funcţii cu putere în stat, terenuri nenumărate, supuşi, putere armată etc., e doar o categorie socială rămasă cumva în urma restului societăţii ca manifestare concretă, dar încă actuală prin imagine, una mirifică, selectă. Aristocraţia e o relicvă a vremurilor trecute din care a mai rămas doar o urmă de autoritate şi prestanţă. O autoritate şi o prestanţă susţinute cu încăpăţânare de cultura care idealizează întregul concept. Toţi rezonează plăcut la ideea de rege, regină, prinţi şi prinţese, sună bine, curat, dar, ca şi cea de ţăran autentic, rămâne doar o idee neconcretizată. Vezi autocolante cu „prinţesă la bord” pe o mulţime de maşini în care se află o fetiţă, dar prinţesele reale de azi nu se disting prin nimic altceva de restul femeilor/fetelor. Sunt mereu ştiri cu faptele, vieţile şi ideile unor reprezentanţi monarhici din întreaga lume, acestea nu sunt însă altceva decât bârfă sub o altă haină. Pentru că e o mare discrepanţă între imaginea pompată la greu în poveşti cu zâne, aceea de figuri aproape diafane, şi realitatea din teren cu prinţi zbârciţi trecuţi de 80 de ani sau prinţese căzute în dizgraţie. Dar asta nu contează, dacă oamenii doresc să creadă în ceva, nimic nu-i poate opri, nici măcar realitatea.
Zilele astea circulă o ştire despre prinţul Paul de România (Paul-Philippe Hohenzollern), de exemplu, care a fost condamnat la închisoare pentru o înşelătorie latifundiară şi nu e de găsit, pur şi simplu a dispărut, a fugit ca un veritabil interlop. Mulţi îi contestă calitatea de membru al familiei regale pentru că e nepot ilegitim de-al lui Carol al II-lea, dar Curtea de Casaţie şi Justiţie i-a recunoscut dreptul legal de moştenitor. Ei bine, acest „concetăţean”, care rupe greu limba română pentru că a venit în ţară abia în 1990 când era trecut de 40 de ani, este de profesie aristocrat. Iar printre principalele lui activităţi ca aristocrat se găsesc întâlniri mondene şi intentarea de procese cu statul român pentru recuperarea a peste 60% din averea regală, care i se cuvine, incluzând bunuri imobiliare precum castelul Peleş. Asta e munca lui. Altceva nu face, nici nu cred că ştie să facă.
Nu e nimic de condamnat, să nu fiu înţeles greşit, nu stigmatizez pe nimeni, societatea actuală acceptă aşa ceva, la fel cum acceptă şi „profesia” de politician care intră în „meserie” doar pentru bani şi multe alte îndeletniciri mai mult sau mai puţin ortodoxe. Trăim în plin postmodernism, nimic nu mai impresionează, totul e acceptat, oricât de huşchit ori absurd ar fi, ba chiar practicienii au voie să se mândrească cu realizările lor. Fondul profesiilor amintite, aceea de a conduce oameni, de a lupta pentru integritatea şi prosperitatea poporului pe care îl reprezintă, de a se sacrifica pentru el, s-a pierdut demult. Paul de România nu a avut niciodată vreo legătură cu poporul român al cărui aristocrat a aflat că este, ci doar cu averea pe care zice că o moşteneşte de drept de la tată/bunic. Nici politicienii nu mai au vreo legătură cu poporul care îi votează, ci doar cu activităţile aristocratice ale meseriei, cu prestanţa, cu autoritatea, cu imaginea de persoană „aleasă”, la propriu şi la figurat (maşini la scară, case închiriate, protocol, amanţi/amante, susţinători, publicitate, prezenţă în mass media, alte facilităţi). În urma lor nu se vede aproape nimic bun, concret, practic pentru colectivitate, deşi sunt în slujba acestei colectivităţi. De 30 de ani de când un regim totalitar precum comunismul a fost răsturnat pentru a schimba unii aristocraţi cu alţii, nu se vede nicio îmbunătăţire consistentă la nivel de ţară. Ba chiar este o decădere evidentă. Ca imagine am ajuns cerşetorii, hoţii, oamenii de serviciu, gunoierii, spălătorii la cur, muncitorii cu ziua de pe şantiere şi proxeneţii Europei. Academician să fii, dacă mergi în Vest, toţi te vor vorbi pe la spate şi îşi vor feri portofelele de tine. În timpul comunismului eram compătimiţi că eram săraci, flămânzi şi asupriţi, ori poate chiar temuţi, ca reprezentanţi ai unui regim dur şi imprevizibil, dar acum suntem pur şi simplu dispreţuiţi. Ocupăm ultimele locuri la performanţe bune şi primele la cele rele.
În schimb avem aristocraţii noştri, suntem un neam de nobili, prin venele noastre curge sânge albastru, şi mai avem vreo 460 de parlamentari, cei mai buni dintre toţi românii, cei mai deştepţi şi mai muncitori, suntem daţi dracului… Crăciun fericit, ce să mai zic!
Briscan Zara este scriitor şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |