Profesorul Valerius Ciucă, fervent critic al Curții Constituționale, apără decizia împotriva Dianei Șoșoacă

„Ce face doamna Șoșoacă este o sfidare ontologică”

Valerius Ciucă a fost întrebat de reporterul „Ziarului de Iași” cum ar fi votat în cazul Șoșoacă dacă ar fi fost judecător în cadrul CCR. Profesorul a făcut o paralelă cu propriul său caz, versus cel al europarlamentarului S.O.S. România.

„Mi s-a propus în mai multe rânduri, din partea unor partide democratice, să fiu candidatul lor pentru un mandat de judecător la CCR. Am mulțumit de fiecare dată, am spus, normal, că propunerea mă onorează, dar am declinat-o. Din 1994 mă manifest ca un regalist, ca un adept al monarhiei constituționale. Mă vedeți depunând jurământ că voi fi primul gardian al Constituției actuale, când eu visez la revigorarea Constituției din 1923? Nu este rău în sine să te opui Constituției, să ceri schimbarea ei, când consideri că este cazul, dar ce face doamna Șoșoacă este o sfidare ontologică a firii poporului român, a orice înseamnă ordine constituțională. Nu poți, cu profilul acesta să depui un jurământ față de o Constituție ale cărei valori le-ai negat constant”, a spus Ciucă.

Acesta a apreciat că o candidatură la funcția supremă în stat a unei persoane care contestă vehement însăși Constituția pe care ar urma să jure că o apără ar reprezenta o „impostură”. Simplul fapt că Diana Șoșoacă nu a fost condamnată sau trimisă în judecată pentru pozițiile sale nu ar putea reprezenta un impediment în calea unei decizii a CCR de a-i bloca candidatura.

Valerius Ciucă: „Este o incompatibilitate evidentă”

Nici îndeplinirea de către Șoșoacă a condițiilor formale pentru a candida nu ar reprezenta un argument suficient de puternic.

„Curtea Constituțională judecă viața constituțională a nației și nu doar după litera Constituției. Apar constant lucruri noi, situații noi la care trebuie să răspundă și care nu apar în textul Constituției. Argumentul central al CCR este că nu poate fi președinte cineva care contestă ordinea constituțională. Este o incompatibilitate evidentă, cât se poate de naturală. În cazul acesta este o precondiție, ca înscrierea în cursă să fie și legitimă, nu doar legală”, a spus Ciucă.

Acesta a adus în discuție exemplele reprezentate de Hitler, Mussolini sau Stalin. Aceștia au ajuns la putere în conformitate cu legile existente la data respectivă în Germania, Italia și URSS, desființând ulterior orice opoziție internă și permanentizându-și poziția de lider incontestabil. Încă mult înainte să ajungă la putere, nici Hitler și nici Mussolini nu au făcut un secret din dorința de a desființa democrația în țara pe care fiecare voia să o conducă. „Mulți se întreabă cum ar fi fost dacă ar fi existat cineva care să le bareze ascensiunea”, a spus profesorul.

Opinia profesorului ieșean față de opțiunea promonarhistă a lui Emil Constantinescu

La întrebarea reporterului dacă același principiu, al apărării ordinii constituționale, putea fi aplicat și în cazul lui Emil Constantinescu, care a candidat la președinție deși nu și-a ascuns opțiunea promonarhistă, Valerius Ciucă a răspuns că da. Prin opiniile sale, Constantinescu contesta și el ordinea constituțională, deși nici pe departe cu vehemența Dianei Șoșoacă. „La data respectivă, CCR ar fi avut această posibilitate (de a bloca o candidatură a lui Constantinescu, n.r.) Faptul că nu a fost pusă în practică se datorează poate și unei lipse de persistență în afirmarea spiritului monarhic al președintelui”, a apreciat Ciucă. Altfel spus, nimeni nu și-a pus serios problema, în 1996, că Emil Constantinescu și-ar putea folosi funcția pentru a schimba ordinea constituțională republicană din România.

Publicitate și alte recomandări video