anunturi
grandchef
Bolta rece
anunturi
Iasi Tv Life
TeleM
Impact FM regional
anunturi

vineri, 27.01.2023

Proiectul de ţară

GALERIE
dr arh Ionel Oancea
  • dr arh Ionel Oancea
- +

În România, sintagma „proiect de ţară” este o vorbă în vânt confuză, în ciuda faptului că în preajma alegerilor mari politicienii o poartă ca pe odorul cel mai de preţ în meniul lor cu promisiuni. Au trecut treizeci şi trei de ani de pace, între timp războiul şi crizele generate de el sunt la graniţele noastre, şi proiectul de ţară nu a căpătat concreteţe. 

Siguranţa oferită de apartenenţa la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord şi la Uniunea Europeană nu este proiect de ţară, ci unul dintre mijloacele necesare definirii unei viziuni, al unui ideal comunitar pe care românii să şi-l asume. Dar despre ce fel de ideal comunitar poate fi vorba?

Partidul comunist, câtă vreme a fost la putere, a avut un proiect de ţară în forma piesei de teatru tragi-comice despre utopia construirii comunismului în România. Ea, cu sloganul „de la fiecare după puteri, fiecăruia după necesităţi”, presupunea o societate oarecum similară celei din Coreea de Nord, ţară vizitată de Ceauşescu în anul 1971. A fost atât de încântat de ce a descoperit pe moşia lui Kim Ir Sen încât anul vizitei a devenit crucial pentru utopia comunistă din România, în sensul că marchează o bornă a începutului sfârşitului proiectului de ţară imaginat de partidul comunist. Din punct de vedere al urbanismului şi al amenajării teritoriului, comunismul a dus o luptă continuă pentru trecerea în proprietatea statului a tuturor terenurilor, pentru restrângerea intravilanelor şi mărirea densităţii prin schimbarea locuinţelor unifamiliale cu cartiere şi blocuri de locuinţe colective. Ca să se poată produce acest fenomen, legislaţia interbelică a trebuit să fie schimbată în întregime.

Confruntată cu agresiunea continuă a Uniunii Sovietice, alcătuire statală barbară, după cum se vede şi la moştenitoarea acestei imense structuri de putere, adică Federaţia Rusă, România Mare a avut şi ea un proiect de ţară care, în timpul scurt avut la dispoziţie nu a ajuns să capete suficientă consistenţă. Tinerele mari personalităţii, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu şi mulţi alţii, visau nu doar la consolidarea geopolitică a României extinse, dar, ştiută fiind inapetenţa românilor pentru comunism, la o naţiune măreaţă creatoare de cultură, în calea barbariei asiatice. Favorizată de schimbările mai puţin brutale decât cele comuniste care au urmat, imaginea ţării a urmat calea occidentalizării, cu toate acestea mulţi arhitecţi de valoare şi-au căutat sursele de inspiraţie în filonul tradiţional. Aşa au apărut multe proiecte a căror frumuseţe s-a născut din sufletul românesc, devenit temă de cercetare în filosofie, literatură, psihologie şi sociologie, arhitectură şi urbanism. Cine şi-ar putea altfel imagina proiectul de ţară, fără cercetările multidisciplinare capabile să identifice calea spre autentic, spre propria fiinţă?

Am amintit cele două mari proiecte de ţară a căror defecţiune majoră a fost lipsa de preocupare reală pentru calitatea vieţii românilor. Din această cauză nu au avut, până la urmă, finalitatea scontată. E bine să ne reamintim că pe măsură ce nivelul de trai era în scădere de la cincinal la cincinal, nevoia de a ne reaminti cine suntem a crescut vertiginos. Căderea comunismului nu a însemnat dispariţia lui. Măcar o caracteristică inventată de Lenin a rămas în picioare, anume, confuzia legislativă. Dă-le oamenilor legi imposibil de respectat şi ajungi să-i domini, să creezi nesiguranţă. Asta s-a întâmplat în zorii noului capitalism românesc, s-au creat premisele dezvoltării neurbanizate a ţării, ori componenta importantă a proiectului de ţară este buna gospodărire a terenurilor coroborată obligatoriu în arhitectură autentică de mare valoare. Este evident că nici urbanism, nici arhitectură nu se fac, la nivelul necesar, în România.

Paşii dezastrului urbanistic au început prin reîmproprietărirea fără reguli urbanistice a foştilor proprietari de pământ din intravilanele localităţilor. S-a developat structura urbană veche pe noile structuri urbane şi s-au creat condiţiile dezordinii. A urmat legea urbanismului apărută în timp ce atelierele judeţene de proiectare urbană se desfiinţau, fără să existe nici un interes pentru funcţionarea continuă, suficientă, a acestor tipuri de proiecte. Realizarea planurilor urbanistice generale şi zonale înaintea dezvoltării localităţilor ar fi putut însemna controlul organizării spaţiale şi, mai mult, posibilitatea realizării, în condiţii economice, a reţelei de drumuri şi utilitare. Reglementarea la nivelul planurilor urbanistice zonale ar fi putut însemna ordine funcţională şi volumetrică în structura oraşelor, condiţionări de bază pentru realizare de arhitectură autentică. Şi, la fel de important am fi putut redescoperi istoria noastră urbană, temelie a reînvierii tradiţiilor şi a inovaţiilor în armonie cu ele. Dar câte nu s-ar fi putut întâmpla dacă proiectul de ţară este abordat temeinic, în adâncimea valorilor.

Curând se va dezlănţui un nou an electoral. Este posibil ca politicienii de viţă nouă să-şi susţină viziunile pe ce este fundamental, valoros, în cultura şi civilizaţia românească? Teoretic da, practic tot lupta pentru ciolanul cu fasole rămâne la baza democraţiei. În fapt este mâncarea tradiţională, de ce ne-am plânge?

Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

OPENAI: despre viitorul luminos al şcolii

Ioan Alexandru TOFAN

OPENAI: despre viitorul luminos al şcolii

Cumva, punctişorul ne readuce la realitate: adică cu capul în nori, acolo unde le şade bine celor care pornesc pe drumul cunoaşterii. Ne provoacă, aşadar, să căutăm sensul şi nu informaţia, culoarea şi nu doar forma lumii. Să înţelegem în profunzime, nu să stăpânim, mongolic, depărtările. Cum spunea Marin Tarangul, să privim lumea, nu doar să o vedem.

opinii

Conservator? De ce nu…

Alexandru CĂLINESCU

Conservator? De ce nu…

Dacă odinioară mi se reproşa că eram prea atras de „nou”, iată că recent am fost etichetat drept „conservator”. Cum termenul are, pentru cei care l-au folosit, o conotaţie negativă, m-am întrebat în ce măsură mi se potriveşte şi dacă trebuie numaidecât să văd în asta un defect. Nu sunt, în mod clar, un „tradiţionalist”, nu mă cramponez de valori ce par - şi adesea chiar sunt - anacronice, am oroare de închistările dogmatice şi de tezismul rudimentar. În acelaşi timp constat că da, sunt zone unde agresivitatea „progresistă” mă crispează şi unde dispariţia unor criterii (morale, estetice etc.) mă deprimă.

IoT

Neculai SEGHEDIN

IoT

Adică Internet of Things (IoT), adică Internetul lucrurilor, sau, mai convingător spus, Internetul tuturor lucrurilor. Acest concept desemnează reţeaua de obiecte fizice, care conţin senzori, software şi alte tehnologii, în scopul conectării şi schimbului de date cu alte dispozitive şi sisteme de pe Internet. Lucrurile care se conectează pe Internet sunt, de exemplu, autoturisme, obiecte de uz casnic, sisteme de iluminat, sisteme de alarmă, sisteme de producţie industrială etc.

„Dezumanizarea” femeii Canaanence

pr. Constantin STURZU

„Dezumanizarea” femeii Canaanence

Într-un text publicat acum zece ani, atrăgeam atenţia asupra unor tendinţe extrem de îngrijorătoare pentru viitorul umanităţii. Din păcate, ele se adeveresc pe zi ce trece. Enumeram atunci, nu neapărat într-o ordine anume: promiscuitatea şi vulgaritatea, violenţa şi decăderea morală, transformarea omului în utilizator de tehnică performantă, concomitent cu pierderea accentuată a intimităţii, înmulţirea alimentelor tot mai chimizate şi creşterea gradului de dependenţă faţă de medicamente şi multe, multe alte elemente care indică un anumit grad de dezumanizare programată.

pulspulspuls

Iată-l pe marele politician ieşean care se milogea să urce pe scenă, lângă boşi!

Iată-l pe marele politician ieşean care se milogea să urce pe scenă, lângă boşi!

La cererea publicului continuăm pe astăzi miniseria de întâmplări haioase petrecute la Iaşi cu ocazia Zilei Unirii, dragi telespectatori. 

Caricatura zilei

Second Hand Germania

Editia PDF

Bancul zilei

Doi prieteni se întâlnesc dupa multa vreme: - Ei, prietene, cum e viata de barbat însurat? - Excelenta! Am reu (...)

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Alte publicatii

    Fotografia zilei

    Intrebarea zilei

    Un raport al Universitatii “Babes Bolyai” din Cluj Napoca a stabilit ca teza de doctorat a ministrului de Interne este plagiata. Credeti ca Lucian Bode sa demisioneze?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.