Un anunț care, cu siguranță, atrage atenția. În fapt, o declarație de dragoste. O declarație de dragoste pentru mama care a plecat, din partea fiicei care, deși a făcut tot ce a fost omenește posibil, nu s-a putut opune.

O poveste  de iubire dintre mamă și fiică ale cărei ultime pagini s-au scris aici, pe pământ, în urmă cu aproape 3 ani, pe un pat de spital din Compartimentul de Îngrijiri Paliative din cadrul Institutului Regional de Oncologie din Iași (IRO). O poveste de iubire care va continua în sufletul Mariei Moț, așa cum continuă în sute, mii și milioane de suflete care au pierdut pe cineva drag.

Concertul de Gală Extraordinar, a fost susținut gratuit marți, 10 mai, la Opera Națională din București de tenorul Freddie De Tommaso și soprana Lise Davidsen, considerați la acest moment drept revelațiile vocale ale lumii operei internaționale, fiind printre cei mai căutați artiști de toate marile teatre de operă din lume, anul acesta susținând concertele de deschidere și cel de final al festivalului BBC Proms.

Toți banii care se vor strânge din bilete vor fi donați Compartimentului de Îngrijiri Paliative, acolo unde, în ianuarie 2019, s-a stins profesoara de limba română, Mariana Moț. 

”Doamna profesoară Mariana Moț s-a internat la noi în decembrie 2018. O doamnă delicată, comunicativă, jovială, în ciuda diagnosticului dur. A vrut să știe ce i se întâmplă, care va fi evoluția bolii, deși sunt sigur că știa: era o femeie educată care a primit totul cu demnitate. Nu a putut merge de Sărbători acasă, pentru că starea de sănătate nu îi permitea. În schimb, a primit vizita fiicei. Am petrecut Crăciunul și Anul Nou împreună, pacienți și personal medical, cu meniu de Sărbători, colinde și urături. Așa facem mereu: încercăm să aducem normalitatea chiar și acolo unde destinul încearcă să ne refuze acest lucru”, își amintește Conf. Dr. Vladimir Poroch, Șef  Compartiment Îngrijiri Paliative din cadrul Institutului Regional de Oncologie din Iași.

Stabilită în Anglia, fiica, Maria Moț, și-a vizitat mama de fiecare dată când a putut. În schimb, permanent, au ținut legătura prin telefon, așa cum a făcut-o și cu personalul medical. ”Era extrem de preocupată de starea mamei dar i-am explicat că doamna nu putea părăsi spitalul, pentru că avea permanent nevoie de suport medical, chiar și pentru dureri. Este greu și pentru noi să transmitem un astfel de mesaj, dar imaginați-vă cât de greu îi este familiei să îl accepte”, a mai adăugat Conf. Dr. Vladimir Poroch.

Pentru că boala oncologică invalidantă aduce cu ea nu numai multă suferință fizică ci și deznădejde, frustrare, neputință, abandon, dar, pe alocuri, aparent nelalocul ei, și un dram de speranță. Toate acestea se regăsesc în jurnalele deschise de profesioniștii de la Paliație pacienților și familiilor lor. Evident a celor care doresc să-și aștearnă trăirile pe hârtie. Unii scriu poezii, alții își descriu stările, sunt câte unii care își ignoră sfârșitul și, pur și simplu, își fac planuri de viitor. Cuvinte care vibrează și după acel moment al plecării și care pot fi citite și peste ani. E ca atunci când deschizi o scrisoare de demult și te înduioșezi pornind de la patina hârtiei, la povestea aceea, de atunci, pe care o retrăiești printre rânduri. Sau ca atunci când te uiți în albumul cu fotografii alb-negru al părinților care nu mai sunt și-i vezi atât de tineri, zâmbind fericiți, îmbrățișați sau cu tine în brațe. 

Cuvântul doamnei profesoare Mariana Moț nu mai este. A rămas, scrisă în jurnal, emoția fiicei, a Mariei Moț: ”Alături de mama mea, am învățat aici, la IRO, să zâmbim din nou și să ne deschidem sufletul speranței, așa cum am găsit și noi, la rândul nostru, sufletele deschise ale tuturor membrilor din staff. Sunt profund impresionată de grija și mai ales de dragostea cu sunt înconjurați pacienții. Și, datorită profundei umanități ce înconjoară și definește Departamentul de Îngrijiri Paliative am înțeles, în doar câteva ore, că există un scop pur uman și suprem ce depășește experiența și boala personală. Și mă simt înconjurată de dragoste de viață și speranță și frumos, în aceste momente; este un dar pe care îl voi lua mereu cu mine și pe care sper ca într-o zi să îl pot răsplăti, cu același scop, depășind experiența personală și devenind profund uman. Vă mulțumesc pentru zâmbete și căldură. Sunteți cu toții o frumoasă lecție de viață și speranță. Cu drag și mult suflet, Maria Moț, 23.12.2018”.

Ianuarie 2019 a lăsat loc doar amintirilor fiică-mamă. Dar a venit și cu o dorință din partea fiicei de a-i face mamei o declarație publică de iubire. Sau, poate, tuturor mamelor, părinților, copiilor care au plecat. Un concert de caritate pentru cei rămași în secția de Paliație de la IRO Iași și care încă visează la colindele și urările de peste prea multe luni pentru unii dintre ei.

”Atunci, în ianuarie 2019, doamna Maria Moț mi-a spus că și-ar dori să organizeze un concert caritabil în memoria mamei iar banii strânși să fie donați pentru îngrijirea pacienților care au nevoie de paliație, de la IRO Iași. Am încercat să-l organizăm la Iași dar nu am reușit să stabilim un dialog cu fosta conducere a Operei din Iași. Apoi a venit pandemia care a blocat totul. Aproape uitasem de această poveste, când doamna Maria Moț m-a sunat și mi-a spus că Opera Națională din București și-a arătat disponibilitatea să organizeze acest eveniment. Este un gest impresionant, cu atât mai mult cu cât acesta vine la peste doi ani de la acea primă discuție”, a dezvăluit Conf. Dr. Vladimir Poroch.