Cartierul Copou a fost dintotdeauna un cartier select al Iaşului. În acest areal, încă de la începutul secolului al XIX-lea, au fiinţat edificii de cultură, dar şi case de locuit ale protipendadei ieşene, clădiri de o frumuseţe deosebită: Jockey-Club, Casa Iamandi, Casa Negruzzi, Casa Prăjescu, Casa Cantacuzino, Casa Adamachi, Casa Kogălniceanu. Unele sunt prezente şi astăzi, cu o arhitectură ce aminteşte de Paris sau de Viena, în care au trăit oameni de valoare, boieri, dregători, profesori universitari, scriitori, oameni de ştiinţă şi oameni de artă care au făcut cinste ţării.

Zona Copoului a fost, pe tot parcursul istoriei Iaşului, un loc de promenadă. Fie tineri, fie bătrâni, fie vară, fie iarnă, cetăţenii Iaşului dintotdeauna, la sfârşit de săptămână, vin din toate colţurile oraşului la plimbare în Copou.

Bulevardul Copou, în urmă cu o sută de ani, era permanent străbătut de trăsuri sau caleşti vara şi sănii iarna. Ca şi atunci, şi azi Copoul oraşului celor şapte coline a rămas cel mai romantic loc din România.
Ţinând seama de toate acestea, considerăm că zona Copoului trebuie să rămână un loc special, un centru istoric, de cultură, de promenadă, de odihnă şi de reculegere. Trebuie să primeze construcţiile cu o arhitectură specifică zonei, să se dezvolte în continuare spaţii de promenadă, dar şi să se realizeze muzee şi monumente, instituţii de cultură, artă şi de învăţământ.

În aceste condiţii, considerăm că este oportună realizarea Muzeului Satului în zona Copoului, cel mai indicat loc din Iaşi pentru acest complex de cultură şi civilizaţie românească.

Prin înfiinţarea Muzeului Satului la Iaşi se încearcă să se pună în evidenţă zestrea etnografică a poporului român pe de o parte, pe de altă parte să se conserve mărturii cu privire la civilizaţia ţărănească din zona Moldovei, a Basarabiei şi a regiunii Cernăuţi.

Ar fi pentru prima dată când la Iaşi, în Moldova şi în România, se va realiza un muzeu cu aceste atribute. La atelierele de creaţie prezente la muzeu se vor pune în evidenţă o serie de meşteşuguri în parte dispărute, astfel ca tânăra generaţie să le cunoască şi chiar să poată să le practice. Pot fi amenajate ateliere de împletituri, de cusături, ţesături, olărit, pictură de icoane pe sticlă sau pe lemn, tâmplărie, potcovărie etc. Aceste ateliere vor avea şi standuri de expoziţie, dar şi de vânzare.

Pe aleile acestui muzeu vor circula şi câteva trăsuri pe timpul verii şi sănii, iarna. Grajdurile şi atelierele de reparaţii ale atelajelor vor fi amplasate în incinta complexului, dând un farmec în plus acestui muzeu în aer liber.

Toate festivalurile, târgurile, simpozioanele, concertele cu caracter folcloric, ce ar fi fost realizate în diferite locaţii din Iaşi, se vor organiza la acest muzeu. Cazarea participanţilor ar avea loc chiar în hotelul sau căminul muzeului.

Locaţia va fi în cartierul Copou, pe strada George Coşbuc, în capătul străzii Dumbrava Roşie, pe locul unde în momentul de faţă există o unitate militară, precum şi Penitenciarul Iaşi, care în timp vor fi dezafectate.

Tot pe acelaşi amplasament se va realiza o parcare subterană, imperios necesară în zonă. Supraterenul acestei parcări se pretează la construcţia unei părţi din Muzeul Satului, unde ar exista clădiri relativ uşoare, teatru în aer liber etc.

Consider că altă zonă pentru amplasarea acestui muzeu nu este recomandată. Pe lângă argumentele prezentate mai sus, menţionez şi faptul că prin concentrarea la acest muzeu a mai multor obiective de interes cultural şi istoric, cu un număr mare de evenimente preconizate, această locaţie este binevenită deoarece este amplasată într-o zonă centrală a Iaşului, cu multiple zone de acces.

Alte clădiri: case ţărăneşti specifice fiecărei zone din ţară, biserică, teatru în aer liber, han, restaurante cu specific românesc, hotel şi cămin, sală polivalentă pentru conferinţe, festivaluri, expoziţii, zone în aer liber pentru expoziţii şi târguri: Târgul de oale „Cucuteni 5000“, Târgul meşteşugarilor, Festivalul de cântec şi dans popular (vezi Festivalul „Românaşul“, Festivalul „Cătălina“), târg de produse alimentare tradiţionale etc.

În momentul de faţă, festivalurile şi târgurile enumerate sunt organizate în diferite locuri din iaşi, neadecvate fie din cauza mărimii, destinaţiei , fie din cauza accesului către locaţia respectivă. Dau exemplul Târgului de oale „Cucuteni“, de obicei amplasat în Parcul Copou, parc cu o rezonanţă naţională legată de Eminescu, poezie, contemplaţie, romantism şi pietate, sau a Târgului de produse alimentare tradiţionale, organizat pe pietonalul Ştefan cel Mare, în preajma Mitropoliei şi a Bisericii Trei Ierarhi.

Muzeul etnografic al Moldovei poate fi transferat de la Palatul Culturii, având locul cel mai nimerit în acest spaţiu. Muzeul fiinţează din anul 1954 la Palatul Culturii, când a fost transferat de la catedra de etnografie a Univeristăţii „Al.I. Cuza“. Muzeul este situat la etajele I şi II ale Palatului, având săli în care sunt prezentate ocupaţiile tradiţionale de bază: agricultura, viticultura, creşterea animalelor, colecţii de instalaţii populare din lemn (cea mai veche colecţie cu acest profil din România).

Muzeul etnografic al Moldovei şi-ar avea locul la Muzeul Satului, unde toate colecţiile ar fi mult mai bine puse în valoare. Acest muzeu ar reuni şi ar demonstra identitatea noastră comună cu românii din Basarabia şi zona Cernăuţi, ar pune în evidenţă acelaşi port, aceleaşi tradiţii, cântece, dansuri şi obiceiuri, demonstrând încă o dată că Iaşul a fost şi este un creuzet al ideii naţionale. Ar dezvolta pentru tânăra generaţie abilităţi meşteşugăreşti. Ar dezvolta gustul pentru muzica şi dansurile populare româneşti, pentru portul şi tradiţiile noastre strămoşeşti.

Dr. Victor Bejan, consilier municipal