LAUDATOR TEMPORIS ACTI

Propuneri pentru lista de cuvinte a viitorului DLR, dicționarul academic al limbii române – atestări în vechile versiuni biblice românești (I)

sâmbătă, 25 ianuarie 2025, 03:03
1 MIN
 Propuneri pentru lista de cuvinte a viitorului DLR, dicționarul academic al limbii române – atestări în vechile versiuni biblice românești (I)

Voi continua lista propunerilor mele cu o serie de cuvinte mai speciale, selectate din cea mai veche traducere a Bibliei în limba română, efectuată de cunoscutul cărturar din secolul al XVII‑lea Nicolae Spătarul Milescu.

Reiterându‑mi convingerea că viitorul dicționar-tezaur al limbii române (a cărei realizare nu și‑o poate asuma decât Academia Română, prin cele trei institute specializate de la București, Iași și Cluj), va trebui să cuprindă absolut toate entitățile lexicale atestate vreodată într‑un text românesc, inclusiv, cum am mai spus, așa‑numitele hapax legomena, cuvinte atestate o singură dată. Principalul argument al cuprinderii integrale se fundamentează pe vocația dicționarului academic de a fi ultima instanță de informare atât pentru utilizatorii obișnuiți, cât și pentru specialiști. Voi continua lista propunerilor mele cu o serie de cuvinte mai speciale, selectate din cea mai veche traducere a Bibliei în limba română, efectuată de cunoscutul cărturar din secolul al XVII‑lea Nicolae Spătarul Milescu, text care, supus unor revizii succesive ale altor cărturari proeminenți (Dosoftei, frații Șerban și Radu Greceanu), a fost tipărit în Biblia de la București (1688), fundamentul tradiției biblice românești. Materialul care urmează l‑am preluat din studiul asupra lexicului din ediția Vechiul Testament ‑ Septuaginta. Versiunea lui Nicolae Spătarul Milescu (Ms. 45 de la Biblioteca Filialei din Cluj a Academiei Române) pe care am publicat‑o în anul 2016.

Cuvintele pe care le-am reținut fac parte din categoria „specialităților lexicale”, multe dintre ele cu o unică atestare în textul de referință, împrumuturi contextuale directe din greacă sau ebraică, regionalisme, arhaisme sau derivate rare pe teritoriul limbii române. Toate acestea sugerează deopotrivă enorma investiție de efort creativ a iluștrilor noștri înaintași.

Am păstrat prezentarea de tip lexicografic, cu siglele și prescurtările de rigoare, în speranța că cititorul interesat și binevoitor va recunoaște cu ușurință trimiterile la Biblia de la București, Septuaginta grecească de la Frankfurt (sursa primară a traducerii), Septuaginta în limba germană, diferitele dicționare pe care le-am folosit pentru clarificarea sensurilor cuvintelor sau prescurtările curente pentru părțile de vorbire și alte entități gramaticale.

 

Eugen Munteanu este profesor emerit al Facultatății de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, și cercetător la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” din Iași; m.c. al Academiei Române, membru al Academiei Europaea.

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii