Propuneri pentru lista de cuvinte a viitorului DLR – dicționarul academic al limbii române (III)

Rămânând în sfera deonimelor, adică a derivatelor de la nume proprii, propun câteva exemple de politonime (derivate de la nume de orașe) și de etnonime (derivate de la nume de popoare). Constat, de exemplu, că, dacă seria atic, aticesc și aticism este prezentă în DLR și ilustrată cu citate adecvate, adjecticul atenian a fost, în mod inexplicabil, omis. În redactările mai noi din DLR, denumirile substantivale, adjectivale sau adverbiale corespunzătoare etnonimelor român, valah, daco–roman sunt actualizate și tratate adecvat din punct de vedere lexicografic, ca și cele din seriile elin, elinește, a eleniza, englez, englezește etc., american, americănește etc. sau francez, franțuzește etc.; sunt ignorate în schimb națiuni sau țări mai „mici”, un sondaj rapid și superficial arătându‑ne lipsa în volumele publicate a unor lexeme precum finlandez, irlandez, islandez, groenlandez, anatolian sau capadocian. Surprinși suntem și în privința tratamentului de care „se bucură” bogata serie istorică legată de numele Stambul (Istanbul), centrul puterii politice pentru principalele românești timp de câteva secole. În DLR găsim articolele lexicografice pentru stambol ‘monedă turcească’, stamboală ‘un fel de vas de lemn’ și pentru arhaismul stamból-șalí ‘stofă de la Stambul’, dar lexemul stambuliot ‘locuitor al Stambulului’, frecvent în texe românești din secolul al XIX‑lea, nu este reținut; ca, de altfel nici cipriot, ca să rămânem la același sufix derivativ deonimic.

O surpriză mare avem și atunci când vedem că politonimele bucureștean sau ieșean nu sunt prezente în DLR, ca să nu ne mai gândim, de exemplu, la mai rar folositul iașiot. Observăm însă, mulțumiți, dar puțin amuzați, că avem în tezaurul lexical academic pe londonez și pe londonian, pe parizian și pe moscovit. Încălcând, oarecum, indicațiile comanditarilor, seria Pușcariu face o concesie binevenită pentru fanariot, constantinopolitan și bizantin. Criteriile de admisie sunt greu de explicat, criteriul admisiei totale a tot ceea ce este atestat în texte ne‑ar salva de remușcările proprii sau de reproșurile comentatorilor!

Mai găsesc printre fișele mele și câteva exemple din spațiul italian: milanez, sicilian și venețian – da, primim!, dar florentin, calabrez, napoletan, pisan sau palermitan, nu! Cititor asiduu de literatură beletristică, aceste denumiri îmi sunt familiare, așa că absența lor în lista DLR mi se pare de neînțeles.

Multe din popoarele vechi menționate pe numele lor, în versiunile succesive ale Bibliei în limba română, de exemplu ierusalimlean, ninivitean, canaanean sau aramean nu sunt prezente, deși ar putea sta foarte bine alături de babilonian sau nazarinean reținute de redactorii de la literele respective.

Un alt exemplu amuzant: în DA avem înregistrat ca „intrare” beoțian, dar nu ca denumire a locuitorilor Beoției, vechi ținut al Eladei, patrie a lui Pindar, ci cu sensul ‘greoi la minte’, după fr. béotien; un fel înduioșător de a pune carul înaintea boilor!

Dacă revenim la sfera termenilor specifici domeniului politologiei, constatăm la tot pasul numeroase lacune inexplicabile. Dacă nazist și nazism sunt reținuți cu scrupulozitate ideologică maximă, putem să ne întrebăm de ce fascist și hitlerist sunt trecuți cu vederea? Dacă avem comunist și comunism, marxist și leninist, de ce troțchist, troțchism, maoist, stalinist și stalinism lipsesc? Un fel de exces de prudență din partea într‑un moment în care destalinizarea (cuvânt prezent totuși, alături de verbul corespondent, în DLR!) pare să își fi produs deja efectele, sau simplă neglijență?!! Pentru ca lucrurile să nu pară a avea o conotație partinic-ideologică, lipsesc și franchist, salazarism și musolinian. Stranie de tot mi se pare absența cuvintelor bolșevic și bolșevism, ca și a cuvântului-simbol colhoz. Pe lângă acestea vor trebui ca, în viitor, să intre și ceapist sau stahanovist. Lângă deja prezentele daciadă și spartachiadă își vor găsi locul, desigur, și mai recentele mineriadă sau căpșunar. În fine, ca să închei această sferă, remarc și absența termenilor populism, fesenist, fesenar, fesenel etc.

DLR-tezaur va trebui să cuprindă integral terminologiile populare tradiționale specifice diferitelor meșteșuguri și tehnici populare, precum plugăritul, oieritul, păstoritul, mineritul etc., precum și terminologiile mai importante, cel puțin cele bine conturate în limba literară: juridică, literară, arte, științe, tehnici. Este o temă foarte complexă, pe care o voi trata monografic altă dată.

Un risc potențial pentru obiectivitatea lexicografică de la baza unui dicționar-tezaur ar putea veni dinspre (auto)cenzura datorată oportunismului politic (political correctness). Împotriva tentației de a ceda presiunii ideologice, chiar și termenii considerați injurioși ar trebui înregistrați în DLR. Dacă asemenea termeni cu conotații jignitoare precum jidan, jidov, târtan, bulgăroi sau nemțoi sunt deja prezenți, alții, precum bozgori (referitor la unguri) sau broscari (referitor la italieni), nu au fost reținuți. Deși etnonimul rom, apărut în uz abia prin anii ’50, este deja înregistrat, glotonimul corespunzător, romani, referitor la limba țiganilor, lipsește. Redactorii de la litera Ț au dovedit însă responsabilitate științifică, înregistrând întregul „cuib etnonimic” al lui țigan, poate cel mai bogat al limbii române: țigan, țigancă, țiganolog, țiganologie, țigănatec, țigănatic, țigănaș, țigăncoasă, țigăncuș, țigăncușă, țigăncuță, țigăneală, țigănel, țigănesc, țigănete, țigănește, țigăni, țigănică, țigănie, țigănime, țigănism, țigănit, țigănos, țigănuș, țigănușă, țigănuțe, țigănărit. (Va urma)

Eugen Munteanu este profesor universitar la Facultatea de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și cercetător la Institutul de Filologie Română „Alexandru Philippide” din Iași

Publicitate și alte recomandări video