„Anul acesta, rankingul QS a atras atenţia după ce, anul trecut au fost cinci universităţi româneşti în top 1000 în acest clasament, iar acum au rămas două. Este un pericol foarte mare şi, ce nu se înţelege la nivel naţional, este că orice ţară care nu are trei, patru, cinci universităţi de tip world class, în rankinguri internaţionale, are riscul să devină o colonie tehnologică sau ştiinţifică şi să ia de la alţii, nefiind capabilă să genereze ea lucruri noi, să producă schimbări. Ar trebui să fim atenţi la aceste modificări, deoarece ne spun că deşi universităţile româneşti cresc, alţii din jurul nostru cresc mai mult şi mai repede. Poziţia noastră în rankinguri este determinată nu de scorul nostru, ci de scorul nostru comparat cu al altora. Dacă alte ţări au politici de dezvoltare academică, înţelegând că o ţară fără câteva universităţi de tip world class nu poate fi competitivă, noi nu înţelegem asta. La noi, finanţarea vine încă nu pe baze competitive, nu avem un program de susţinere a excelenţei, iar neavând aceste lucruri, nu trebuie să ne mire că universităţile româneşti merg mai jos în rankinguri, încep să nu se vadă”, a spus David. Acesta a explicat că, în România, cu structura actuală a legislaţiei, o universitate nu poate face head hunting, nu poate vâna creiere, nu paote aduce cercetători foarte buni din străinătate, în timp ce alte universităţi din alte ţări pot face acest lucru, iar în SUA este o chestiune curentă.

„Legislaţia este proastă şi contraperformantă, iar subfinanţarea este o prezenţă constată, care ne afectează foarte mult. Prin faptul că nu avem suficienţi bani, nu putem angaja suficienţi profesori pentru câţi studenţi avem. Un profesor trebuie să facă nu o normă de 6-10 ore, ci una de 16 ore, ori dacă îi cer unui coleg să predea 16 ore, cum să îi mai cer să facă cercetare sau relaţii cu societatea pe linia inovării şi antreprenoriatului? Dacă noi am angaja mai mulţi profesori am intra în incapacitate de plată”, a subliniat prorectorul UBB.

Daniel David a susţinut că, în universităţi, cercetarea nu este susţinută constant, nefiind nevoie de bani pentru salarii, ci pentru infrastructura de cercetare. „În România sunt foarte multe universităţi, dar nu trebuie să intre toate în rankinguri internaţionale. Suntem ca la fotbal, sunt mai multe ligi, fiecare având rolul ei social. Nu trebuie să fie toate în Liga Campionilor, dar în România nu se înţelege acest lucru. Toate cele 40-60 de universităţi au pretenţia că pot intra în rankingurile internaţionale, dar nu au cum să intre. Ministerul Educaţiei nu are o politică de diferenţiere, unele universităţi având un rol local, altele fiind regionale sau naţionale, dar trei – patru trebuie să asigure competitivitate şi să primească finanţare în plus”, a menţionat Daniel David.

Prorectorul UBB consideră că ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, are posibilitatea de a corecta problemele pentru mediul academic, astfel că cere acesteia mai multe măsuri. „Cer ministrului Educaţiei un fond special pentru susţinerea excelenţei pentru trei-cinci universităţi, pentu a deveni mai competitive. Apoi aş cere modificări fundamentale la Legea Educaţiei astfel încât să avem o finanţare de bază pentru infrastructura de cercetare, să avem posibilitatea de face angajări şi prin politica de head hunting, controlat, cu o comisie internaţională. De asemenea, trebuie pus un accent mai mare pe modul în care este prezentată norma academică, să fie clară componenta de educaţie şi de cercetare, acum este o ambiguitate. Mai cer o coordonare cu criteriile ARACIS, o finanţare să putem îndeplini, prin numărul de cadre didactice, într-un program, cerinţele ARACIS. Sunt lucruri simple care se pot face cu bunăvoinţă în câteva luni”, a conchis Daniel David.