Presa de specialitate titra cu câteva zile în urmă faptul că, am pierdut miliarde de euro. În orice ţară normală, asta ar fi ştirea momentului, a lunii şi a întregului an care a început. Va fi şi la noi, dar abia de prin septembrie încolo, când nu va mai fi nimic de făcut, că aşa sunt lucrurile serioase la români.
 

Să dăm şi explicaţii! La începutul lui decembrie 2014, absorbţia de fon¬duri europene în România era de aproximativ 45% din totalul sumei alocate pentru 2007-2013. Şi asta ca să fim generoşi şi să socotim după facturile trimise de guvern la Bruxelles. Mai apoi am aflat că la Consiliul European de iarnă nu s-a aprobat prelungirea perioadei de cheltuire a banilor. Aşa că rămân doar cei şapte ani ai ciclului bugetar 2007-2013, plus încă doi, conform regulii impuse. Deci, pentru noi, se trage linia fix în decembrie 2015. Cu alte cuvinte, în opt ani, Ro¬mânia a reuşit să cheltuiască doar 45% din cei 20 miliarde euro alocaţi pe fon¬duri structurale. Şi mai are un an pentru a chel¬tui restul de 55%. Cât de plauzibil vi se pare să reuşim s-o scoatem la capăt?
 

Estimările hazardant de optimiste ale gu¬ver¬nu¬lui susţin că, până în decembrie 2015, vom ajun¬ge la 80%, însă, aşa cum ne-au obişnuit, prognozele n-au cine ştie ce valoare. Experţii in¬dependenţi spun mai cu¬rând 70%, dar şi aşa, numai dacă tragem foarte tare, lă¬săm deoparte şmecheriile, ne concentrăm doar pe esen¬ţa guvernării şi mai puţin pe jocuri de glezne, mai ales ... politice.
 
Şi totuşi, cine e de vină? Cred că toa¬te guvernele de după 2007, începând cu primul, care în primii doi ani de apartenenţă la UE a reuşit o absorbţie de exact 0%, căci veselia era aşa mare după aderare şi mai ales când duduia economia, încât numai de banii europeni nu ne ardea nouă. În general, în ciuda discursurilor pe cât de vehemente, pe atât de pioase, care prioritizau programele UE, ministerele şi agen¬ţiile de implementare le-au urât de la bun în¬ce¬put, pentru că miliardele europene sunt greu de cheltuit. Comisia europenă se uită peste umărul tău la orice fleac şi, în plus, trebuie să pui de la bugetul propriu partea de cofinanţare. Păi, nu mai bine să o laşi mai moale cu fondurile ălora şi foloseşti doar banii tăi bugetari, în proiecte şi licitaţii 100% naţionale, unde nu te întreabă nimeni nimic? Aşa cum a făcut la final de an d-l Drag¬nea, când a distribuit bani – moca – tuturor primăriilor şi consiliilor judeţene colorate purpuriu, fără nici un criteriu. Un fel de venit minim ga¬rantat pentru primari, pentru ca ei să-şi poată achita facturile restante firmelor de casă.
 
Dar dacă ne întoarcem la banii europeni, firesc ne întrebam: pe ce i-am cheltuit? Vă spun eu! Cu mici excepţii, pe parcuri în păduri şi între localităţi, pe terenuri de fotbal în pantă, pe telegondole care nu pornesc nici la inaugurare, pe săli de sport la sate şi prin care nimeni n-a trecut vreodată sau uliţe asfaltate care se opresc fix în izlazul vacilor. Şi atunci nu credeţi că ar trebui să ne punem problema pe ce vom mai cheltui banii pe îi vom mai atrage? Poate UE ne lasă sa-i ţinem într-un cont până ne vom deştepta. Mă  refer la imnul naţional ale cărui versuri nici diriguitorii nu le prea ştiu! Sa auzim de realizari … şi-n astă ţară!

Ing.dr.ec Traian Dobre