Protestele din Cuba creează probleme curentului radical progresist din America (I)
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

vineri, 17.09.2021

Protestele din Cuba creează probleme curentului radical progresist din America (I)

GALERIE
alexandru lazescu
  • alexandru lazescu
- +

Atunci când ţările în care se aplică politicile socialiste intră invariabil într-o criză profundă, ajung în ruină economică şi la proteste reprimate brutal ampla falangă progresistă din zona politică, academică şi din mass media din Occident ne explică că motivul este că acolo nu se aplica cu adevărat socialismul.

Zeci de mii de cubanezi au ieşit în stradă în cele mai ample proteste de la instaurarea în 1959 a regimului comunist de către Fidel Castro, cel care a condus ţara cu mână de fier timp de 49 de ani. Protestele au luat practic pe toată lumea prin surprindere ştiindu-se eficacitatea şi brutalitatea aparatului de securitate cubanez. Este un semn că criza economică, agravată de pandemie, a depăşit pragul de suportabilitate pentru populaţie. După cum se subliniază într-o analiză BBC faptul că oamenii au ieşit în stradă strigând "Libertate" şi "Jos Comunismul" chiar şi în localităţi mai mici unde pot fi identificaţi cu uşurinţă este un indiciu al furiei şi disperării lor.

Autorităţile au acţionat previzibil, aşa cum te aştepţi să facă orice regim totalitar, au recurs la bătăi şi arestări. La fel de previzibil, preşedintele Miguel Diaz-Canel, care ocupă această funcţie din 2018 după retragerea lui Raul Castro, fratele mai mic al lui Fidel, atunci când s-a pus capăt după aproape 6 decenii epocii Castro, a apărut la televiziune spunând că protestatarii sunt de fapt mercenari plătiţi de Statele Unite şi le-a cerut "suporterilor" să apere "revoluţia": "ordinul de luptă a fost dat - ieşiţi în stradă, revoluţionarilor". O chemare la un fel de "mineriadă" în stil cubanez, cu care suntem, din păcate, familiarizaţi în România.

Este de aşteptat însă ca protestele să fie reprimate în mod brutal. După cum am văzut deja şi în alte cazuri, în Iran, în Venezuela sau în Myanmar, nici un regim dictatorial nu se prăbuşeşte în urma unor proteste de stradă dacă nu defectează structurile de forţă din stat. Aşa că e greu de crezut că un regim care prin trupele de securitate trimise în Venezuela este în bună măsură responsabil pentru menţinerea la putere a regimului corupt al preşedintelui Maduro, în ciuda unor uriaşe proteste de stradă, nu va reuşi să controleze situaţia la el acasă.

Un amănunt interesant este şi acela că administraţia Biden, care este extrem de generoasă cu acceptarea sutelor de mii de refugiaţi ilegali din America Centrală intraţi prin graniţa de sud cu Mexicul, i-a avertizat pe cubanezii care ar încerca eventual să vină pe mare către Statele Unite că nu vor fi acceptaţi. Explicaţia e simplă. Democraţii speră ca prin influxul de imigranţi de la graniţa cu Mexicul să încline balanţa electorală în favoarea lor în unele state republicane din sud, în timp ce cubanezii scăpaţi dintr-o ţară comunistă votează de regulă cu republicanii, deci nu sunt utili Partidului Democrat.

Criza din Cuba a avut, de altfel, reverberaţii majore în Statele Unite, iar implicaţiile sunt importante într-un context în care curentul "democraţilor socialişti" a devenit tot mai influent în Partidul Democrat. E adevărat, administraţia Biden a condamnat reprimarea brutală a demonstranţilor. Însă cei din această aripă radicală, precum Alexandria Ocasio - Cortez, au avut grijă să contrabalanseze criticile faţă de reprimarea dură a demonstraţiilor, care nu au fost nici acelea prea severe, cu critici la adresa embargoului instituit de Statele Unite la adresa Cubei pe care îl consideră în principal responsabil pentru deteriorarea situaţiei economice din ţară. În cazul Black Lives Matter, organizaţie pentru care se îngenunchează constant înaintea meciurilor de fotbal sau a altor întreceri sportive, de exemplu la Formula 1, sau chiar acum la Olimpiada de la Tokyo, orice astfel de nuanţe dispar. În comunicatul postat pe Twitter nu există nici măcar un singur cuvânt critic faţă de regimul comunist de la Havana, lucru nu tocmai surprinzător având în vedere că fondatoarele mişcării se autointitulează "activiste marxiste". În opinia BLM singurii vinovaţi pentru problemele Cubei sunt americanii. La baza actualei crize din Cuba ar sta embargoul "inuman care ar fi destabilizat ţara şi ar fi subminat dreptul cubanezilor de a-şi alege propriul lor guvern". Dincolo de ridicolul ultimei afirmaţii, nici un regim comunist nu a organizat vreodată alegeri libere!, impactul embargoului este mult exagerat. La urma urmei, chiar dacă regimul de la Havana nu putea să întreţină relaţii comerciale directe cu Statele Unite, avea la dispoziţie tot restul lumii. În continuare BLM vorbeşte admirativ despre solidaritatea pe care regimul de la Havana ar fi manifestat-o faţă de "popoarele opresate" din Africa, sprijinind mişcările de eliberare din Angola, Mozambic sau Guinea Bissau. Ca să nu existe confuzii trebuie spus că toate aceste "mişcări de eliberare" erau de fapt gherile comuniste care au fost sprijinite indirect în perioada Războiului Rece de Uniunea Sovietică prin intermediul trupelor trimise de Fidel Castro din Cuba. Comunicatul BLM i-a încurcat până şi pe simpatizanţii tradiţionali ai organizaţiei din spaţiul politic sau din mass media. De pildă Washington Post nota ironic că "Cuba este singura ţară în care poliţia bate demonstranţi de culoare şi Black Lives Matter ia apărarea poliţiei".

Un motiv de iritare trebuie să fi fost nu doar pentru BLM, ci şi pentru democraţii socialişti şi falanga mediatică care îi sprijină, faptul că unii protestatari aveau steaguri americane. Adică steagurile arse constant la demonstraţiile, preponderent violente, organizate de BLM şi Antifa anul trecut. Toate aceste lucruri par surprinzătoare, însă pentru progresiştii americani din spaţiul politic şi pentru nume grele de aceeaşi orientare din elita intelectuală Cuba şi ulterior Venezuela lui Hugo Chavez erau modele de admirat şi de urmat. Economişti celebri precum Joseph Stiglitz şi Paul Krugman, ambii câştigători ai Premiului Nobel pentru Economie, sau Jeffrey Sachs, nu pridideau să laude politicile economice populiste adoptate Hugo Chavez şi ulterior de urmaşul său, Nicholas Maduro, politici care, în mod jenant pentru ei, s-au dovedit complet falimentare şi au dus ţara la ruină. Şi Bernie Sanders şi economiştii celebri menţionaţi mai sus pledează pentru o implicare masivă a statului în toate aspectele vieţii sociale şi în economie, o abordare care merge pe politici explicit socialiste.

Retorica anti-capitalistă a crescut semnificativ în intensitate în Occident şi e puţin probabil ca episoade precum protestele din Cuba să aibă efecte pe termen lung. Mai ales tinerii privesc cu un scepticism ideea de competiţie şi de piaţă liberă, definitorie pentru capitalism. Este rezultatul unui îndelungat şi amplu demers de condiţionare ideologică susţinută, în zona academică, cu destul suport mediatic. De pildă Departamentul Educaţiei al Statului California a propus un model de Curriculum pentru Studii Etnice în care capitalismul este descris drept una dintre formele de putere şi opresiune socială, alături de rasism, supremaţia albilor, antropocentrism şi patriarhat.

(Continuarea în ediția de mâine)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Restauraţia fără rest

Pavel LUCESCU

Restauraţia fără rest

Uitându-te la ce se întâmplă zilele astea în politica românească începi să-ţi dai seama că acum un an am luat de fapt o mare ţeapă şi că premierul pe care şi l-a dorit şi l-a impus Iohannis, Florin Cîţu, nu e decât versiunea sintetică şi coafată a grindenilor, tudoşilor şi dăncilelor lui Dragnea pentru fraierii de „dreapta”.

Filmuletul zilei

opinii

Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

Ioan Alexandru TOFAN

Ce tot aveţi cu filosofia? (I)

Schimbările, câte sunt, par a fi făcute de un copil râzgăiat care, supărat pe ursuleţul lui, vrea să îl transforme în maşinuţă. Sunt mutate băncile, ca să fie în cerc şi nu în rând. Se dă cu var. Sunt înlocuite tablele. Iar se dă cu var. Power-point-ul este încurajat să devină un limbaj universal, aruncându-se în inactualitate însuşi fundamentul culturii noastre europene, care este cuvântul. Power-point-ul se proiectează pe un var strălucitor. Se schimbă ordinea rubricilor în diverse tabele. Concluziv, se mai dă o dată cu var.  

Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

George PLEȘU

Muzica pe care o ascultăm, parte a identităţii noastre

Fără nici o îndoială, muzica pe care o ascultăm şi împărtăşim cu alţii este parte a individualităţii nostre, a identităţii personale, sociale şi culturale, inclusiv prin dorinţa de a ne integra, de a corespunde sau a ne diferenţia de majoritate. Departe de a fi doar distracţie sau o experienţă pur estetică, muzica este un limbaj în sine, care se dezvoltă continuu, odată cu omenirea.

IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

Grigore ILISEI

IN MEMORIAM: Existenţa unei făpturi mirabile în regatul frumuseţii nepieritoare

Viaţa Ecaterinei Ilisei, născută Şerbu, şi purtând din 1960 până la căsătoria din 22 noiembrie 1965 numele de Moldovan, cel a bunicilor materni, care o înfiaseră spre a o scăpa de anatema „originii nesănătoase”, stigmat al regimului comunist, a fost hărăzită de Dumnezeu să-şi rânduiască viaţa sub semnul frumuseţii. Fusese plămădită să fie chip al splendorii umane. 

pulspulspuls

Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

Idilă politică cu Iulică Răzgândică: ce surprize vom mai avea?

Una scurtă pe azi despre subiectul ultimelor zile din politichia locală: cel despre demisia anunţată dar nescrisă a conţilierului userist Iulică Răzgândică.

Caricatura zilei

PNDL3

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.