Până acum, fața Politehnicii conduse de Emil Săndoi pare schimbată în bine. Rămâne de văzut cum va schimba registrul, la nevoie, noul tehnician.
Fără activitate de vreo doi ani, Emil Săndoi a strâmbat multe nasuri ieșene la numirea sa la cârma Politehnicii. Lăsând la o parte argumente de genul „luăm și noi ceea ce nu bagă alții în seamă!” sau activitatea cu preponderență de selecționer al fostului internațional craiovean, trebuie să amintim, totuși, un loc VII obținut de Chindia Târgoviște cu câțiva ani în urmă, o echipă modestă, dar pusă în ordine de același Emil Săndoi, cu tactica sa reactivă. Deși trendul în fotbalul mondial este în favoarea jocului ofensiv, există multe echipe care joacă altfel, nu chiar la nivel foarte înalt. Dar axiomatic este că jucând ultraofensiv în fața granzilor ești victimă aproape sigură, în timp ce cu partitura bazată pe apărare s-ar putea să ai unele șanse. De altfel, nu există antrenor de top cu spirit ofensiv care să nu-și organizeze apărarea, după cum nu există antrenor cu spirit defensiv ca să nu exerseze jocul de pase și – mai ales – contraatacul. Din mai multe motive – chiar dacă și subsemnatul a avut un pic nasul cârn la fumul de pe horn – alegerea lui Emil Săndoi pare a fi destul de bună.
Elegant cum ar trebui să fie orice antrenor nou-venit, din specia extra-Șumudică, Emil Săndoi n-a dat o secundă vina pe „greaua moștenire” (ca să folosim o expresie din vremea democrației originale), din contra, a lăudat munca predecesorilor săi. Din care, ne place să credem, a luat ce a fost mai bun. Leo Grozavu a lucrat mult la pregătirea fizică și, în planul jocului, la posesie și mai ales la presing. Bonomul Tony Da Silva a pansat rănile din vestiar de pe vremea Grozavului și a readus chimia indispensabilă la orice echipă. Emil Săndoi și-a dat seama din primele secunde că buba Politehnicii e varza din apărare și că organizarea defensivă este imperativul major. Cum Samaoya, cu toate erorile sale din ultima vreme, nu este chiar un ageamiu într-ale postului, iar achiziția lui Guilherme Soares, realizată de Tony, pare una fericită, misiunea lui Săndoi n-a fost una apropiată de imposibil. Dacă Săndoi s-ar fi confruntat cu reconstrucția din temelii a grupului din Copou, probabil că discuția s-ar fi purtat în alți termeni. S-ar părea, aprioric, că tehnicianul oltean ar fi intrat de la bun început în focul infernului, primele meciuri fiind cu Craiova lui Gâlcă și cu cei doi balauri clujeni. În realitate, infernul acesta s-a potrivit fix cu profilul de antrenor al lui Emil Săndoi. Și dacă madam Fortuna a fost alături de Emil în fața oltenilor săi, meciul cu „U” n-a fost câștigat cu baftă. Și a permis ieșenilor să viseze frumos la Gruia.
La succesul baricadei lui Săndoi mai contribuie și ceva din „moștenire”, dezinvoltura Politehnicii în jocurile cu granzii: FCSB, Rapid (rezultatul întâlnirii find, în mare parte decis de portari) și chiar Dinamo (care seamănă puțin cu cea din sezoanele anterioare).
Doar că, așa cum s-a scris într-o analiză apărută în „Ziarul de Iași”, s-ar părea că adevăratul examen al antrenorului Emil Săndoi, trecând de meciul de sâmbătă cu CFR, nu este cu Petrolul, o echipă excelent organizată, nu este cu minunea lui Dorinel Munteanu de la Galați, ci cel de acasă cu Unirea Slobozia, o echipă modestă, dar obraznică, contra căreia Săndoi va fi obligat să joace altfel. Se spune că un antrenor bun nu este sclavul unei tactici de joc sau al unui modul tactic. Italienii, cărora le țipă catenaccio în sânge, joacă altfel, ba chiar nici lui Dan Petrescu al nostru nu îi e străină ofensiva la nevoie. Apropo de italieni, Juventus a știut să facă la Leipzig remontada în inferioritate numerică, în timp ce FCSB, victimă sigură la Salonic după eliminarea lui Olaru, a menținut un avantaj cu ghearele și cu dinții prin metode ce păreau revolute în anii noștri: autobază, bubuială și tranziție „lungă și pe-a doua”. Slobozia știe să atace cu tupeu, iar dacă reușește să marcheze, știe să treacă rapid pe modul ermetic. Dacă ambii antrenori merg pe abordarea defensivă s-ar putea să iasă un șah etern plicitisitor, care nu credem că favorizează Iașul. În perioada amintită a Chindiei, Săndoi a arătat în unele rânduri că știe să întoarcă foaia când e nevoie. Și cu Slobozia chiar este!
Publicitate și alte recomandări video