Observăm că se spune "ca nişte oi" dar, ulterior, se vorbeşte de "lupi", iar nu se spune ceva de genul "ca nişte lupi". "Oile" au ca model bunătatea absolută a "Mielului lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan 1, 29). Creştinul tinde, aşadar, continuu către această asemănare cu Dumnezeu. Lupul e însă imaginea diavolului ce nu-şi mai schimbă condiţia. În rugăciunea a doua de dinainte de Împărtăşanie a Sfântului Ioan Gură de Aur, se spune: "ca nu cumva, rămâ­nând de­parte prea multă vreme de împărtă­şirea Ta, să fiu prins de lupul cel înţe­le­gător". "Înţelegător" nu în sensul că ar da dovadă de vreo înţelegere faţă de noi, că ne-ar menaja vreodată, ci în sensul de "cugetător", de fiinţă care, în mod conştient şi liber, alege să facă rău. De altfel, în unele cărţi de rugăciune se foloseşte, mai nou, formula "lupul cel nevăzut".

Mai greu de înţeles este partea a doua a îndemnului lui Hristos către ucenici. Textul poate fi chiar scandalos pentru cei ce asociază imaginea şarpelui exclusiv cu cea a satanei. "Nevinovaţi ca porumbeii" mai pricepem noi că putem fi. Dar "înţelepţi ca şerpii"... chiar aşa? Da, textul este fără echivoc. Iată cum apare, de-a lungul timpului, tipărit în limba română. Biblia din 1688: "Iată, Eu trimiţu pre voi ca oile în mijlocul lupilor; deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi întregi ca porumbii". Biblia din 1914: "Iată, Eu vă trimit pre voi ca oile în mijlocul lupilor; deci fiţi înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii". Biblia din 2008: "Iată, Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii". Deşi în alte părţi ale acestui verset se pot constata modificări, nu s-a modificat în nici o variantă sintagma "înţelepţi ca şerpii".

Evident, Domnul nu ne cere să fim înţelepţi ca diavolul. Altminteri, ar fi spus să "fiţi înţelepţi ca şarpele". Folosind pluralul, e clar că se face trimitere la aceste reptile târâtoare. Sfântul Cuvios Ambrozie de la Optina ne desluşeşte înţelesul acestei comparaţii: "Înţelepciunea şarpelui constă, după tâlcuitori, în faptul că, atunci când baţi un şarpe, acesta îşi fereşte mai ales capul de la lovituri. Tot aşa şi creştinul, în necazuri şi în situaţii dificile, trebuie să-şi păzească mai ales credinţa. Înţelepciunea şarpelui mai înseamnă şi aceasta: atunci când vrea să-şi lepede pielea cea veche, se strecoară printr-o crăpătură strâmtă, deoarece altfel nu şi-ar putea-o lepăda; aşa şi creştinul, dacă vrea să se despartă de omul cel vechi, trebuie să meargă pe calea cea îngustă, după învăţătura evanghelică. Iar blândeţea porumbelului înseamnă nerăutatea şi iertarea în supărări sau necazuri şi în altele de acelaşi fel" (Filocalia de la Optina, Editura Egumeniţa, Galaţi, 2009, p. 91). Un alt aspect pe care-l putem învăţa de la şarpe este acela de a ne feri capul de pericole - cu trimitere la paza minţii noastre (trezvie). Sau de a ne coborî, prin rugăciune, mintea în inimă, după cum şarpele se încolăceşte şi îşi pune capul în mijloc, spre a-l proteja.

Nu putem să nu adăugăm faptul că Mântuitorul face, totuşi, referire la "şarpe" (la singular) atunci când proroceşte Răstignirea Sa: "după cum Moise a înălţat şarpele în pustie, aşa trebuie să Se înalţe Fiul Omului" (Ioan 3, 14). E acesta şi un simbol al asumării firii omeneşti de după căderea din Rai (survenită în urma ispitirii de către şarpele numit "răutatea cea veche"). Şarpele este însă de aramă, nu este viu, nu ucide. Adică Domnul asumă urmările păcatului, dar păcatul nu este lucrător în El. Dimpotrivă, dă viaţă tuturor celor ce privesc (se "reorientează" - adică, se pocăiesc) spre acest "şarpe de aramă" (v. Numerii 21, 6-9).

Interesant este faptul că termenul din greacă, fronimoi, tradus prin înţelepciune la Matei (10, 16), mai are şi alte sensuri, cum ar fi prudenţă sau grijă. De altfel, într-o variantă a Evangheliei după Matei publicată de Editura Curtea Veche în 2009, găsim formula: "Fiţi, dar, chibzuiţi ca şerpii şi nestricaţi ca porumbeii". Prudenţa sau înţelepciunea şerpilor nu are nimic în comun, în context evanghelic, cu frica sau cu slugărnicia. După cum nici blândeţea porumbeilor nu trebuie confundată cu naivitatea sau credulitatea. Şi atunci, şi acum, problematică este doar situaţia "lupilor în piei de oaie" (cf. Matei 7, 15), precum şi a celor care tot sucesc versetele biblice până ajung a crede că trebuie să fie... înţelepţi ca porumbeii şi blânzi ca şerpii!