Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

PSD şi delirul populist

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

De când se face politică, populismul şi demagogia au însoţit-o ca nişte umbre. Există însă o limită în toate, o linie roşie pe care dacă o treci cazi în ridicol şi te descalifici. Cu alte cuvinte, şi populismul se cuvine să aibă măsură, pentru a  nu se întoarce împotriva autorilor lui. 

Poţi să promiţi ceva mai mult decât ştii că poţi împlini - un anumit procent, să zicem -, dar nu-ţi este permis să ieşi în decor supralicitând limitele până la paroxism, întrucât rişti să transformi politica în contrariul ei, adică într-o sumă de gesturi sforăitoare şi indecente, care nu au nimic în comun cu gestionarea treburilor cetăţii şi cu formarea spiritului public. Doar nu guvernezi pentru ultima oară, după care poate veni potopul, nu au decât să se descurce urmaşii cum or putea. Oricând, actul politic, dacă este matur şi nu deşanţat, trebuie să ia în calcul şi ziua de după. În politica matură funcţionează o logică a continuităţii, menită să ţină sub control tentaţia populistă, chiar dacă tu, partid politic, fie şi atins de virusul demagogiei, joci poate ultimul tău rol. În politica mare funcţionează o logică a responsabilităţii, care-ţi dictează că este preferabil să dispari tu ca partid politic, decât să tragi în siajul prăbuşirii şi ţara/ naţiunea care ţi-au fost date să le diriguieşti întâmplător şi temporar. Întrucât partidele vin şi pleacă, se nasc şi mor, uneori înainte de a da măsura capacităţii lor, dar naţiunile merg înainte. Bunul simţ, fie chiar şi numai el, nu mai trimit la idealism ori măreţie, trebuie să-ţi dicteze că nu ai dreptul să nesocoteşti o naţiune care vrea să renunţe la serviciile tale. Ai obligaţia să accepţi şi sentinţa aspră a prezentului, chiar şi atunci când crezi că trecutul te recomandă să-ţi continui lucrarea. W. Churchill a condus genial o naţiune în plin război, a crezut în măreţia şi în spiritul ei de sacrificiu, a întreţinut speranţa şi a adus pacea, iar la capăt britanicii nu l-au mai ales nici pe el, nici partidul conservator, din prudenţă şi din calcul matur, anume că nu trebuie să dai prea multă putere unui om providenţial şi unui partid, tocmai pentru a menţine echilibrul şi a preîntâmpina tentaţia de a supralicita victoria şi a te crede de neînlocuit. W. Churchill a acceptat această sentinţă ca pe un gest normal. Nu s-a lamentat de nerecunoştinţa poporului şi nu a făcut promisiuni deşarte, întrucât ştia că acestea pot submina chiar şi o naţiune mare. Nu i-a trecut nici măcar prin gând că s-ar putea crampona de putere. Şi doar vorbea în numele unui partid cu o istorie de sute de ani. Dar tocmai pentru că avea istorie şi nu una oarecare, a înţeles imperativul clipei cu egală responsabilitate şi atunci când naţiunea l-a investit cu încrederea sa, şi atunci când a decis să i-o retragă. Nu s-a dat de ceasul morţii, întrucât înţelegea politica drept un serviciu public în limitele realităţii, nu ca pe un drept de succesiune. Nu-i era permis să promită orice, întrucât demnitatea şi privilegiul slujirii naţiunii i-au dictat să respecte şi regula jocului, care spune că vremea ta a trecut. Această conduită mărturiseşte despre educaţie, maturitate şi onoare, adică despre atributele unei naţiuni mari. Contrariul acestor virtuţi, adică populismul şi demagogia, vorbeşte despre naţiuni bântuite de himere şi condamnate să ia totul de la început cu fiecare schimbare politică. Aceste din urmă naţiuni supravieţuiesc la limita istoriei, sub dictatul imperativelor de moment, obsedate de teama că e ultima lor şansă.

PSD arată din plin acest tip de conduită. A reuşit să devină un conglomerat masiv şi diform de interese, să întreţină prin fraudă morală speranţe deşarte, adică o stare perpetuă de copilărie a democraţiei. Poporul a căzut în capcana lui la fel ca ruşii, bieloruşii ori venezuelenii în mrejele unor personaje care s-au autoproclamat providenţiale. De trei decenii conduce aproape nestingherit, cu mici pauze experimentale pentru alte partide şi cu rezultate catastrofale. Singura certitudine este aceea că perseverăm să rămânem în coada Europei la toate capitolele. Poporul s-a deprins să se complacă în starea de lipsă de speranţă, să se plângă ori să pună totul pe seama destinului implacabil ori a vitregiei vremurilor. Doar fatalismul ne-a mai însoţit de atâtea ori în istorie.

Când totul părea compromis, o nouă generaţie de români, fără legături temeinice cu istoria veche, dar revoltată pe istoria recentă, s-a iscat din frământarea timpului din urmă. Ea a dat semnalul salvării ţării, atunci când Dragnea s-a proclamat mesianic. Ea a declanşat valul schimbării. Chiar dacă partidele au un retard evident în raport cu aşteptările acestei generaţii, ea va aduce până la urmă schimbarea în România. Ea a decis că vremea PSD a trecut, orice ar mai pune la cale acest partid. Mai pot bloca soluţiile guvernanţilor, mai pot controla Curtea Constituţională, se mai pot opune măsurilor din vremea pandemiei, mai pot încărca guvernul cu sarcini/ cheltuieli imposibil de acoperit, de tipul dublării alocaţiilor pentru copii, a măririi pensiilor peste limita posibilului ori a ademenirii profesorilor cu noi creşteri de salarii. Toate acestea demonstrează însă că PSD a pierdut capacitatea de judecată, că obsesia puterii a ajuns la paroxism, dar sentinţa va cădea implacabil: PSD va deveni foarte curând un partid de mâna a doua, a treia. Iar România are astfel şansa să se relanseze. Însă partidele care vor veni la putere au datoria majoră de a nu prelua nimic din metehnele PSD, dacă vor să facă politică pe durată lungă şi să instituie măsura, bunul simţ şi responsabilitatea.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri