anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 21.10.2020

PSD şi delirul populist

GALERIE
mihai dorin
  • mihai dorin
- +

De când se face politică, populismul şi demagogia au însoţit-o ca nişte umbre. Există însă o limită în toate, o linie roşie pe care dacă o treci cazi în ridicol şi te descalifici. Cu alte cuvinte, şi populismul se cuvine să aibă măsură, pentru a  nu se întoarce împotriva autorilor lui. 

Poţi să promiţi ceva mai mult decât ştii că poţi împlini - un anumit procent, să zicem -, dar nu-ţi este permis să ieşi în decor supralicitând limitele până la paroxism, întrucât rişti să transformi politica în contrariul ei, adică într-o sumă de gesturi sforăitoare şi indecente, care nu au nimic în comun cu gestionarea treburilor cetăţii şi cu formarea spiritului public. Doar nu guvernezi pentru ultima oară, după care poate veni potopul, nu au decât să se descurce urmaşii cum or putea. Oricând, actul politic, dacă este matur şi nu deşanţat, trebuie să ia în calcul şi ziua de după. În politica matură funcţionează o logică a continuităţii, menită să ţină sub control tentaţia populistă, chiar dacă tu, partid politic, fie şi atins de virusul demagogiei, joci poate ultimul tău rol. În politica mare funcţionează o logică a responsabilităţii, care-ţi dictează că este preferabil să dispari tu ca partid politic, decât să tragi în siajul prăbuşirii şi ţara/ naţiunea care ţi-au fost date să le diriguieşti întâmplător şi temporar. Întrucât partidele vin şi pleacă, se nasc şi mor, uneori înainte de a da măsura capacităţii lor, dar naţiunile merg înainte. Bunul simţ, fie chiar şi numai el, nu mai trimit la idealism ori măreţie, trebuie să-ţi dicteze că nu ai dreptul să nesocoteşti o naţiune care vrea să renunţe la serviciile tale. Ai obligaţia să accepţi şi sentinţa aspră a prezentului, chiar şi atunci când crezi că trecutul te recomandă să-ţi continui lucrarea. W. Churchill a condus genial o naţiune în plin război, a crezut în măreţia şi în spiritul ei de sacrificiu, a întreţinut speranţa şi a adus pacea, iar la capăt britanicii nu l-au mai ales nici pe el, nici partidul conservator, din prudenţă şi din calcul matur, anume că nu trebuie să dai prea multă putere unui om providenţial şi unui partid, tocmai pentru a menţine echilibrul şi a preîntâmpina tentaţia de a supralicita victoria şi a te crede de neînlocuit. W. Churchill a acceptat această sentinţă ca pe un gest normal. Nu s-a lamentat de nerecunoştinţa poporului şi nu a făcut promisiuni deşarte, întrucât ştia că acestea pot submina chiar şi o naţiune mare. Nu i-a trecut nici măcar prin gând că s-ar putea crampona de putere. Şi doar vorbea în numele unui partid cu o istorie de sute de ani. Dar tocmai pentru că avea istorie şi nu una oarecare, a înţeles imperativul clipei cu egală responsabilitate şi atunci când naţiunea l-a investit cu încrederea sa, şi atunci când a decis să i-o retragă. Nu s-a dat de ceasul morţii, întrucât înţelegea politica drept un serviciu public în limitele realităţii, nu ca pe un drept de succesiune. Nu-i era permis să promită orice, întrucât demnitatea şi privilegiul slujirii naţiunii i-au dictat să respecte şi regula jocului, care spune că vremea ta a trecut. Această conduită mărturiseşte despre educaţie, maturitate şi onoare, adică despre atributele unei naţiuni mari. Contrariul acestor virtuţi, adică populismul şi demagogia, vorbeşte despre naţiuni bântuite de himere şi condamnate să ia totul de la început cu fiecare schimbare politică. Aceste din urmă naţiuni supravieţuiesc la limita istoriei, sub dictatul imperativelor de moment, obsedate de teama că e ultima lor şansă.

PSD arată din plin acest tip de conduită. A reuşit să devină un conglomerat masiv şi diform de interese, să întreţină prin fraudă morală speranţe deşarte, adică o stare perpetuă de copilărie a democraţiei. Poporul a căzut în capcana lui la fel ca ruşii, bieloruşii ori venezuelenii în mrejele unor personaje care s-au autoproclamat providenţiale. De trei decenii conduce aproape nestingherit, cu mici pauze experimentale pentru alte partide şi cu rezultate catastrofale. Singura certitudine este aceea că perseverăm să rămânem în coada Europei la toate capitolele. Poporul s-a deprins să se complacă în starea de lipsă de speranţă, să se plângă ori să pună totul pe seama destinului implacabil ori a vitregiei vremurilor. Doar fatalismul ne-a mai însoţit de atâtea ori în istorie.

Când totul părea compromis, o nouă generaţie de români, fără legături temeinice cu istoria veche, dar revoltată pe istoria recentă, s-a iscat din frământarea timpului din urmă. Ea a dat semnalul salvării ţării, atunci când Dragnea s-a proclamat mesianic. Ea a declanşat valul schimbării. Chiar dacă partidele au un retard evident în raport cu aşteptările acestei generaţii, ea va aduce până la urmă schimbarea în România. Ea a decis că vremea PSD a trecut, orice ar mai pune la cale acest partid. Mai pot bloca soluţiile guvernanţilor, mai pot controla Curtea Constituţională, se mai pot opune măsurilor din vremea pandemiei, mai pot încărca guvernul cu sarcini/ cheltuieli imposibil de acoperit, de tipul dublării alocaţiilor pentru copii, a măririi pensiilor peste limita posibilului ori a ademenirii profesorilor cu noi creşteri de salarii. Toate acestea demonstrează însă că PSD a pierdut capacitatea de judecată, că obsesia puterii a ajuns la paroxism, dar sentinţa va cădea implacabil: PSD va deveni foarte curând un partid de mâna a doua, a treia. Iar România are astfel şansa să se relanseze. Însă partidele care vor veni la putere au datoria majoră de a nu prelua nimic din metehnele PSD, dacă vor să facă politică pe durată lungă şi să instituie măsura, bunul simţ şi responsabilitatea.

Mihai Dorin este istoric şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Viitor incert pentru Conferinţa privind Viitorul Europei

Lucian DÎRDALA

Viitor incert pentru Conferinţa privind Viitorul Europei

A sosit, poate, momentul ca liderii UE să caute o personalitate din afara clasei politice: există, în Vest şi în Est, oameni de cultură care reflectează asupra unităţii Europei şi care, dacă ar fi bine completaţi de politicieni şi specialişti, ar putea insufla mai multă energie civică acestui forum ce se doreşte a fi şi un exerciţiu de democraţie participativă.

Filmuletul zilei

opinii

Centenar diplomatic (II)

Florin CÎNTIC

Centenar diplomatic (II)

1920 a însemnat recunoaşterea internaţională a României complete, în adevăratele sale fruntarii. Trianonul şi apoi, în octombrie, Parisul, sunt cele două repere de neuitat pentru că ele au adus consfinţirea unirii cu Transilvania şi Basarabia.

Ce va urma

Radu PĂRPĂUȚĂ

Ce va urma

Ce se va întâmpla cu strada mea, numită oficial a Bisericii, dar pe care tomeştenii nu o numesc nicicum? Nu ştiu cum se numeşte strada mai sus, dar pe această şosea se ajunge la Păun şi de aici se intră în drumul Iaşilor care vine dinspre sud. 

Suntem cum gândim

Briscan ZARA

Suntem cum gândim

Sunt atâtea aspecte care caracterizează un om prin prisma minţii lui, că s-ar putea scrie tone de cărţi, de aceea e important să se descopere doar plusurile lui, acelea pe care el le-a considerat cu adevărat importante. Restul sunt înşelătoare. Pentru că timpul unui om şi spaţiul în care se desfăşoară acesta sunt finite, prin urmare nu poate să fie foarte bun în toate domeniile, pe toate planurile, de aceea el alege conform structurii sale, doar anumite laturi ale vieţii pe care să le studieze mai profund, pe care să le respecte, să le considere cu adevărat valoroase.

pulspulspuls

Să râdem cu Peni Hill

Să râdem cu Peni Hill

Tare ridicol mai e şi Peni Hill ăsta, băi frate... Deci, fiţi atenţi aicea: după ce s-a testat şi a aflat că are Covid, omul s-a retras la izolare în vila copilului, şi, din câte ne spun sursele noastre, zice-se că omul s-a c*%$& pe el de frică, nu alta, tremurând ca varga lângă ăla micu’ de acasă. 

Caricatura zilei

4 clase

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.