Psihologul de weekend: Despre șansa unei relații când se întâlnesc naivul și mincinosul
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Psihologul de weekend: Despre șansa unei relații când se întâlnesc naivul și mincinosul

GALERIE
relatie, mincinos, naiv
  • relatie, mincinos, naiv
- +

”’Promit că e ultima dată, mai dă-mi o șansă, nu mai fac!’’´( sezonul 32456, episodul 1276535 ). Și uite așa, în acest scenariu supranumit de unii ’’noi ne iubim, indiferent de ce a fost’’, se desfășoară un deplorabil joc de rol, în care fiecare, pe rând, joacă rolul naivului și mincinosului!

Mai vrei o șansă? Fă-ți-o tu, nu aștepta să ți-o dea cineva. O șansă la o viață echilibrată, liniștită. Singurătatea în doi e mai dureroasă și mai greu de dus. Însă, atunci când devii o companie suficientă și agreabilă pentru tine, singurătatea se poate transforma în cel mai plăcut lucru pe care nu vei mai dori să-l împarți cu nineni.
 
Iată ce se întâmplă în mintea celor doi ’’actori’’, atunci când aleg să rămână prizonierii unei relații de cuplu moarte, dar în care ambiția este, în continuare, vie!
 
Mincinosul: persoana care rar își va recunoaște greșeala din suflet, și rar își va asuma consecințele propriilor acțiuni. Ambițios, egoist, pe alocuri distructiv, va considera că binele său primează și că celălalt partener trebuie să aibă, în continuare nevoie de el. Minimizează efectele comportamentului personal asupra celuilalt și maximizează părțile pozitive, empatia fiind prezentă până în momentul în care situația despre care promite a nu se mai repeta...se repetă!
 
Naivul: persoana dependentă, intrată într-o rutină toxică, ce merge pe principiul: ’’rău cu rău, dar mai rău e fără rău!’’ Persoana cu o stimă de sine scăzută, ce crede că doar atât merită, că oricine altcineva care va intra în viața ei va fi chiar mai rău și, obișnuită fiind cu ’’apucăturile’’ celui de lângă, se va complace în situația deloc favorabilă. 
 
Ambii sunt vinovați de crearea și menținerea unui astfel de cuplu.
 
În momentul în care compromisul, respectul, sunt înlocuite de promisiuni deșarte, neasumate, totul se va ruina, la un moment dat. 
 
Dacă debutul relației a fost unul greșit, marcat de concepția: ’’Poate se schimbă pentru că mă iubește...’’, cu regret, țin să menționez că iubirea de sine este mai puternică. Ceea ce tu etichetezi a fi incorect, celuilalt îi oferă satisfacție. Propriul tău filtru nu-și va găsi ecoul niciodată în persoana cu care alegi să îți împarți viața sau doar o etapă a ei, pentru că suntem diferiți și pentru că nu putem trăi în simbioză. 
 
Fă o analiză a lucrurilor pe care le poți tolera, află ce anume din posibilele sale defecte îți reliefează și îți dezvoltă ție calități și, odată stabilit acest fapt, acceptă-l și asumă-ți-l, fără a aduce reproșuri ulterioare.
 
Învață să funcționezi întâi singur!
 
Când ruptura intervine, indiferent că e ea definitivă sau temporară, atitudinea ostilă înlocuiește rațiunea astfel încât la întrebarea – ”Ce mesaj i-ai transmite fostului partener?” răspunsurile converg către sentimentul de ură, reproș. Toată această stare durează până când descărcarea emoțională a fost completă și reapar amintirile frumoase care fie duc către reîncercări infinite, fie către un respect pentru ceea ce omul respectiv a însemnat, totul oprindu-se la acest nivel.
Observ foarte multă ranchiună și înverșunare în a-i plăti înzecit celuilalt propriile suferințe. Dar v-ați gândit vreodată că o astfel de abordare nu face decât să vă mențină în exact acea relație de care vreți să scăpați? Absolut nimic din ceea ce vi s-a întâmplat nu a fost din senin sau contra voinței voastre. Semnale că ceva nu este în ordine au existat încă de la început, dar orbiți fiind de ”A fost odată ca niciodată”, ați apreciat niște ”calități” mascate ce urmau a se revărsa asupra voastră sub aspectul celor mai neplăcute defecte. De multe ori am aflat de la cei veniți în cabinet că ”ambițiosul” s-a transformat în ”încăpățânatul dracului” după ceva ani petrecuți împreună. 
 
Dragilor, nu servește la nimic să ne jignim foștii parteneri pentru că ei reprezintă alegerile noastre, reprezintă oameni care au însemnat ceva o bună perioadă a vieții noastre și liniștea interioară ne-o vom afla, după orice despărțire, abia atunci când vom reuși să privim detașați și cu respect ceea ce cândva am fost ”noi”. 
 
Psiholog Monica Dobrea

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pesedistul bun, pesedistul rău

Cătălin ONOFREI

Pesedistul bun, pesedistul rău

În viitor, se vor înmulţi cazurile în care înţeleptul Vasile se va contra cu ţăranul Marcel! 

Filmuletul zilei

opinii

Din ce în ce mai buni

Briscan ZARA

Din ce în ce mai buni

Ideea pensionării la 70 de ani mi se pare bună, însă doar ca idee, nu ca lege. Pentru că se ştie faptul că românii sunt extrem de buni la interpretarea oricărui text, fie el biblic, politic sau legislativ, şi vor fi în stare să scoată din asta ceva cu totul şi cu totul diferit decât ce s-a intenţionat, chiar pervers.

Glose la Eminescu

Nicolae TURTUREANU

Glose la Eminescu

* „E ochiul lui/ atotcuprinzător,/ scăldându-ne-n lumină/ preacurată.// Poeţi ce-au fost,/ poeţi ce au să vină,/ traşi pe a poeziei sale roată.”

Eminescu - în vremea lui şi a noastră

Mihai DORIN

Eminescu - în vremea lui şi a noastră

În vremea lui, Eminescu a fost de puţini înţeles, de unii iubit, de mulţi urât. Nimic nou sub soare. Să înţelegi un om care venea din adâncul timpului, de la „izvoarele veşnice” din care, vorba lui Iorga, se nutresc „naţiile şi secolele”, nu era la îndemână decât spiritelor alese. Iar acestea erau puţine, într-un timp anomic, în care regulile le făceau parvenţii, năimiţii, patrioţii de profesie, speculanţii „frazei”, adică ai vorbelor fără duh, învăţate pe de rost, pentru a camufla adevărul vieţii. Cronicarul acelui timp e perceput a fi Caragiale, întrucât râsu-plânsu are mai mare trecere decât tragicul eminescian. Cei doi se întâlnesc însă în pasiunea de a devoala adevărulşi a vitupera impostura.

pulspulspuls

Vizitele de dimineaţă ale lui Mihăiţă care i-au scos din minţi pe procurori

Vizitele de dimineaţă ale lui Mihăiţă care i-au scos din minţi pe procurori

Of, of, că grele vremuri am mai ajuns să trăim la Iaşi, stimaţi telespectatori, încât iote că nu trec două zile şi iar ne năpădesc informaţiile pe surse toate una şi una despre dosarele mai marilor zilei, fie Mihăiţă, fie dom’ Costel. 

Caricatura zilei

City manager

Editia PDF

Bancul zilei

De acum, la internarea în spital pacientii sunt obligati sa aiba: extinctor, trusa de prim ajutor si lanterna (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.