anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

Psihologul de weekend: Este bine sau nu ca cei mici să meargă la înmormântări? ”Nu-l las până la 14 ani”

GALERIE
inmormantare
  • inmormantare
- +

Părinții afirmă de nenumărate ori că nu este bine să țină copiii într-un balon de sticlă, și pentru aceasta, ei decid că îi pot expune oricăror situații, inclusiv în cazul unui divorț, când cei mici sunt informați peste măsură despre motivele ce au stat la baza rupturii definitive. Aleg să le citească povești violente încă de când sunt bebeluși, pe motiv că asta e realitatea și că ei vor învăța din cărțile respective tot ceea ce au nevoie în viitor. Afirmă cu tărie că lumea e periculoasă și devine un must-have înscrierea la cursuri de autoapărare, părinții chiar amuzându-se când copilul lovește și este ”un dur”. 

Ceea ce lipsește este filosofia despre moarte a adultului care nu a înțeles că această etapă face parte din viață și că este ultima care ne permite tuturor să ne luăm rămas bun de la cel ce nu va mai fi niciodată printre noi. Oamenii bolnavi, bătrânii ajung să fie marginalizați, încadrați în categoriile ce ”încurcă”, iar copilul este primul căruia i se rupe contactul cu o realitate mai puțin plăcută, dar care l-ar putea orienta către un viitor de succes. Cunosc foarte multe cazuri în care copilul lăsat să participe activ, atât cât își dorește și poate, la îngrijirea unei rude bolnave și i se permite prezența în cazul ritualului înmormântării, ajunge să dezvolte o empatie și o înțelegere mult mai rațională asupra a ceea ce înseamnă inevitabilul. În prezent, vorbesc despre adulți care sunt medici, psihoterapeuți și care sunt extrem de înclinați și dedicați profesiei lor. 
 
Ne dorim ca al nostru copil să nu sufere și să nu rămână cu imaginea celui decedat în minte, însă vă asigur că suferința va fi mult mai intensă în cazul în care pe viitorul adult îl va urmări imaginea neconturată a unui ”adio”. Nu avem dreptul să excludem copilul din firescul vieții, dar avem posibilitatea de a-i asculta emoțiile, de a fi lângă el și a-l lăsa să-și consume perioada de doliu și de a-l ajuta să se pregătească pentru pierderi mult mai dureroase. După șapte ani, copiii înțeleg ce înseamnă o pierdere definitivă, astfel încât totul devine mult mai simplu după ce ritualul a luat sfârșit. Copilul nu va mai întreba dacă se întoarce acea persoană sau când o vor putea revedea, și va fi mult mai facil de lucrat pe parte emoțională. A nu lăsa copilul să participe la înmormântarea celui ce a trecut în neființă, reprezintă și o latură egoistă a părintelui care își dorește să fie scutit de întrebările micuțului, de suferința mai accentuată pentru o scurtă perioadă de timp și credința că focalizarea doar asupra propriei suferințe va face ca totul să treacă mult mai repede. Repercusiunile le veți resimți la primul reproș sau la prima întrebare adresată de cel mic legată de nevoia de a ști cum s-au petrecut toate lucrurile la acel moment. Din ceea ce veți alege să îi relatați, el își va crea un fals scenariu, cu trăiri false, pentru că, nefiind el însuși acolo, nu va avea niciodată posibilitatea să rememoreze și să se desensibilizeze. 
 
Există tehnici benefice care pot fi aplicate constant, pentru ca micul om să fie ajutat să depășească în manieră sanogenă evenimentul traumatic: scrisori către persoana decedată pe care să le îngropați lângă mormânt, manifestarea emoțiilor prin desen ( copilul își va reprezenta sentimentele negative prin diverse simboluri, peisaje, urmând a ”lumina” întreg desenul prin elemente ludice care vor reprezenta soluții de manageriere ), jocuri de rol în care se vor introduce scene amuzante pe care și le reamintește și copilul ( fiecare va face schimb de roluri și va respecta intonația, timbrul vocal al celuilalt, creând discuții distractive, pline de încântare care vor face mai ușoară tranziția de la starea de tristețe la cea de veselie ), mersul constant la cimitir pentru a-i povesti celui ce nu mai este, despre reușitele și bucuriile personale până în cel mai mic detaliu pentru a-l ajuta pe copil să maximizeze importanța lucrurilor frumoase care i se întâmplă.
 
Îmi amintesc și acum ceea ce a spus o tânără cu care am lucrat: ”Nu-mi voi ierta niciodată mama că nu m-a lăsat să-mi pup bunicii pentru ultima dată! Ei m-au crescut și urăsc faptul că nu mai pot da timpul înapoi să pot fi lângă ei în ultimul lor contact cu lumea.”
”Până la 14 ani nu îl las să meargă la nicio înmormântare!”... nu există categorii de vârstă care suportă mai bine moartea. Uneori, nici noi, adulții, nu trecem foarte ușor peste. Lăsați copiii să fie acolo și lăsați-i să se bucure pentru ultima oară, alături de voi, de cel ce nu se va mai reîntoarce decât în gândurile noastre!
 
Psiholog Monica Dobrea

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Nicolae GRECU

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

Silueta oraşului

arh. Ionel OANCEA

Silueta oraşului

Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

Teologie cu linguriţa (IV)

pr. Constantin STURZU

Teologie cu linguriţa (IV)

Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Munca în vremea pandemiei

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.