Puccini – azi (II). „A quattro mani”

Numite în genul pop „covers”, mult apreciate mai ales de soliști și formații mici, ajunse pe gustul publicului în cazul performanțelor muzical-artistice, reluările opusurilor binecunoscute în aranjamente, orchestrații și opțiuni solistice noi continuă să se bucure de succes. Una dintre modalitățile cultivării lucrărilor intrate în istoria artei sonore culte, acum sub altă identitate sonor-expresivă, este aranjamentul pentru pian. Inițiativa autorilor acestui tip de reducții este periculoasă, cu deosebire în cazul partiturii complexe de operă, ale cărei bogății tematice, diversitate și amplitudine a dezvoltării muzicale, bogăție sonoră trebuie respectate, totul concentrându-se sub degetele unui interpret sau doi. Marți 21 iunie am avut prilejul să comparăm variantele operelor Tosca și Boema de Giacomo Puccini cu versiunile pentru pian la patru mâini semnate de Bernardo Wolf.

Adina Alupei, pianist-corepetitor la Opera Națională Română din Iași, a avut ideea punerii în valoare a muzicii lui Puccini sub această formă, asociindu-se cu David Crescenzi. În consecință, publicul ieșean fidel spectacolelor lirice a descoperit acum altă latură a dirijorului ce îi este familiar – aceea de pianist. Toți conducătorii de orchestră sunt absolvenți ai unei clase de instrument, îndeobște pian și vioară, dar puțini apar în lumina reflectoarelor ca soliști, parteneri sau coechipieri într-o formație restrânsă.

Programul recent ascultat în Holul de onoare al Palatului Culturii a avut întâi de toate calitatea de a fi inedit în România. Teatrele noastre lirice, alte instituții muzicale ce găzduiesc recitaluri de arii din opere au în vedere creația lui Puccini, muzica sa fiind programată în varianta originală, doar în recitaluri soliștii fiind însoțiți de pian. Cum sunt variantele în formulă de duo? Am evidențiat deja, lipsește amplitudinea, diversitatea net contrastantă a nuanțelor, strălucirea sonoră, pregnanța caracteriologică a situațiilor, profilul personajelor descrise în libret. De aceea, interpretul orientat spre versiunile pentru pian trebuie să aleagă operele cu arii și pasaje orchestrale de mare frumusețe, cu forță dramatică, rămase la fel de pregnante, de atractive pe corzile unui singur instrument. Muzica lui Puccini are aceste calități de bază. Romantismul neumbrit de accentele moderniste ale expresionismului, melodicitatea amplă, seducătoare de tip italian, s-au păstrat în varianta pianistică a lui Bernardo Wolf, iar Adina Alupei și David Crescenzi le-au respectat caracteristicile, fără a se pierde în desișul substanței muzicale crescut suplimentar eflorescent în varianta pentru claviatură. Dar nici nu au lăsat fervoarea temperamentală a conflictului, a personajelor principale Floria Tosca, Mario Cavaradossi și Scarpia să atingă redundanța, exagerarea. I-au menținut în limitele dorite ale echilibrului experiența în genul „operă”, rodajul îndelung al variantelor originale cu „Tosca” și „Boema” pentru scena de spectacol, obișnuința parteneriatului muzical în prezența publicului. Se poate spune, conform noii partituri, că Alina Alupei a „jucat” acum rolul soliștilor, iar David Crescenzi rolul orchestrei, dar produsul muzical a avut egalitatea, substanțialitatea și plenitudinea cerută de muzica originală.

Altă calitate a programului a constituit-o, mai ales în cazul versiunii pianistice a operei „Boema”, luminarea specială a caracterului muzicii de salon, aproape absent când urmărești soliștii și orchestra în spectacol. Este un atribut potrivit genului cameral, propriu recitalului, în armonie și cu „decorul” holului de onoare al Palatului Culturii.

Când dirijorul are calități tehnic-expresive și ca pianist, este bine ca publicul să i le cunoască, pentru că are ce aprecia. Muzicalitatea, expresia ardentă, grija lui David Crescenzi de a servi muzica din cele două opere, pe care le cunoaște atât de bine, au contribuit la succesul recitalului. Repet aici sugestia pe care am împărtășit-o muzicienilor și publicului ales prezent la acest moment artistic inedit: următorul episod ar trebui să se intituleze „Verdi a quattro mani”.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog și profesor

Publicitate și alte recomandări video