De când a convenit cu OPEC acordul de limitare a producţiei de petrol în urmă cu un an, Putin s-a remarcat ca cel mai influent jucător. Aşa cum s-a exprimat un oficial de rang înalt al OPEC, liderul rus este cel care ”trage toate sforile”.

Influenţa în creştere a lui Putin în interiorul cartelului reflectă o politică externă menită să compenseze influenţa Statelor Unite la nivel global, printr-un mix de măsuri economice, diplomatice, militare şi de spionaj. Această strategie, care este susţinută de vastele resurse naturale ale Rusiei, pare să funcţioneze. “Putin este acum ţarul global al energiei”, s-a exprimat Helima Croft, fost analist la Central Intelligence Agency, care conduce strategia în domeniul resurselor la RBC Capital Markets în New York.

Poziţia puternică a lui Putin va fi în centrul atenţiei la reuniunea OPEC din 30 noiembrie, când cei 14 membri ai organizaţiei, între care Iranul, Irakul, Nigeria şi Venezuela, vor fi gazdele Rusiei şi Mexicului, pentru a discuta extinderea acordului care limitează producţia de petrol dincolo de luna martie.

Miza este soliditatea economică şi politică a tuturor statelor implicate, inclusiv a Kazahstanului şi Azerbaijanului, două foste republici sovietice pe care Putin le-a adus în acord. Participanţii la acest acord produc 60% din petrolul extras la nivel global. Putin a provocat creşterea pe termen scurt a preţurilor petrolului, în ajunul primei vizite a unui rege saudit în Rusia, luna trecută, sugerând că acordul ar putea fi prelungit până la sfârşitul anului viitor, chiar dacă a subliniat că nu a luat o decizie finală.

Remarcile lui Putin au  declanşat o nouă efervescenţă diplomată în rând producătorilor de petrol din interiorul şi din afara OPEC. Alianţa nu este uşoară. Arabia Saudită, cel mai mare exportator de petrol din lume, este nemulţumită că suportă cea mai mare parte a acordului de reducere a producţiei şi se plânge că ceilalţi producători nu îşi respectă în totalitate angajamentele. În plus, saudiţii sunt tot mai nemulţumiţi de reticenţa Rusiei de a prelungi reducerea livrărilor, a spus o persoană apropiată situaţiei.

După comentariile lui Putin, Kremlinul a transmis semnale mixte, parţial pentru a calma baroni locali ai petrolului, cum sunt şeful grupului Rosneft, Igor Sechin, şi cel al Lukoil, miliardarul Vagit Alekperov. Pe de altă parte, autorităţile ruse nu vor ca preţurile petrolului să crească atât de mult încât să determine producătorii de petrol de şist din SUA să mărească livrările.

Potrivit estimărilor, producţia de ţiţei din SUA ar putea atinge anul viitor un nivel record de 10 milioane de barili pe zi, depăşit doar de Arabia Saudită şi Rusia. Putin, care a încheiat acordul fără precedent cu OPEC când preţurile petrolului erau cu circa 20 de dolari pe baril sub nivelul actual, iar oferta depăşea cu mult cererea, mai are un motiv pentru care nu vrea ca preţurile să urce preaa rapid. Rusia beneficiază de cotaţia slabă a rublei, care avantajează exporturile, şi devine mai puţin dependentă de vânzările de energie pentru a-şi respecta angajamentele de cheltuieli.

Pentru producătorii ruşi, măsurile care ţin sub control producţia sunt tot mai dureroase. Cotaţia petrolului Brent, de referinţă la nivel global, este de circa 63 de dolari pe baril, cu aproape 30% peste nivelul din 2016, iar producătorii ruşi sunt nerăbdători să crească vânzările. Rosneft a anunţat în această lună că grupul este pregătit să crească producţia în decembrie, o dată surprinzătoare având în vedere că este cu trei luni înainte de expirarea acordului.

”Există trei posibilităţi, respecitv ca acordul să se încheie la sfârşitul acestui an, la sfârşitul lunii martie, sau să continue pe parcursul lui 2018”, a afirmat Eric Liron, prim-vcepreşedinte al Rosneft, într-o conferinţă cu analiştii. Totuşi, preţurile actuale şi realităţile geopolitice sugerează că acordul va fi prelungit, consideră Edward C. Chow, membru al Centrului pentru Studii Internaţionale şi Strategice în Washington şi fost director la grupul Chevron.

”Este în beneficiul tuturor părţilor. Saudiţii au nevoie de un producător de petrol mare pentru a influenţa eficient piaţa, iar potenţialul unei influenţe economice şi geopolitice mai mari pentru Rusia în Orientul Mijlociu face ca respectarea măsurilor de reducere a producţiei să fie o mişcare oportună pentru Moscova”, a explicat Chow. Ministrul saudit al Petrolului, Khalid Al-Falih, a declarat că ar vrea ca săptămâna viitoare să anunţe o prelungire a acordului până la sfârşitul anului 2018, dar oficialii ruşi au ezitat iniţial să îi urmeze exemplul. Ulterior au fost de acord, în mare, cu propunerile saudite, dar detaliile nu au fost încă stabilite.

Pentru Arabia Saudită este dificil să accepte să împartă deciziile cu Rusia, care este un aliat al inamicului său declarat, Iranul, în războiul din Siria. În trecut, saudiţii îşi puteau impune voinţa în privinţa preţurilor şi să îşi pedepsească inamicii prin inundarea cu petrol a pieţei, aşa cum au procedat împotriva altor membri ai OPEC în 1985-86, împotriva Venezuelei în 1998-99 şi împotriva industriei americane a exploatărilor de şist în 2014-15.

Economia regatului saudit are acum nevoie de preţuri mai mari ale petrolului, la fel ca toate celelalte ţări. Prinţul moştenitor Mohammed bin Salman a lansat o campanie împotriva corupţiei, care a inclus recent arestarea unui număr mare de prinţi şi miliardari, iar acest fapt pare să fi crescut dependenţa ţării faţă de alianţa cu Rusia. Campania anticorupţie a pus capăt modelului economic din ultimele decenii care ţinea elita unită şi a transformat planul său de reforme economice într-o luptă pentru supravieţuire, consideră Amrita Sen, analist în sectorul petrolului la Energy Aspects în  Londra.