Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Cartea lui Radu Carnariu poate fi privită şi ea ca un jurnal al unui coşmar desprins din realitatea pe care o trăim cu toţii, decantată de orice element vital. Dacă la alchimişti, simbolurile aveau un caracter ambiguu şi o încărcătură mistică, simbolurile vehiculate de Radu Carnariu în Quarantino sunt decantate de orice alură mistică, având un caracter aseptic.
Ceea ce m-a frapat la Radu Carnariu e faptul că din orice unghi al realităţii l-ai privi, artistul arată ca un adevărat yoghin. Barbişonul lui confecţionat dintr-o cosiţă fumurie terminată la capăt cu un inel magic, precum şi expresia ochilor săi oblici ridicaţi uşor înspre sprâncene, te face să te gândeşti la faptul că un astfel de artist, posedând o înaltă conştiinţă de sine, plutind în poziţie de lotus, deasupra unei tablei de şah demenţiale, care în loc de pioni, de cai, de ture, de regi şi de regine, are înfipte nişte pari şi nişte cuie, şi-ar putea face, în numele supremei arte, harakiri.
Rar mi-a fost dat să întâlnesc astfel de artişti care să ajungă, printr-o concentraţie a spiritului, cufundat în eprubeta cărnii, un grad de ardere atât de înalt, încât să ai senzaţia că gândurile lor cele mai ascunse se materializează în faţa privitorului, devenind, odată cu materializarea, la fel de absconse ca şi cele venite din eter.
I-am privit lucrările, nu în atelier, căci acolo n-am pătruns decât într-un mod clandestin, atunci când atelierul suferise şi el o ciudată ardere de sine. În sensul că, din pricina avântului imagistic al fostului său locatar, grafician şi el, mirificul Grig Bejenaru, atelierul luase foc, aproape cu de la sine putere într-o noapte, arzând doar atât cât ar fi trebuit să ardă, pentru ca atelierul să poată fi reparat şi în interiorul său să fie ocupat un alt artist vizionar, Radu Carnariu. Am intrat acolo în momentul în care tencuiala de pe pereţi căzuse cu totul, lăsând să se vadă zidul înnegrit de cărămizi, în care erau înfipte nişte cuie. Aş fi vrut să întind mâna şi să pipăi consistenţa lor, dar un sentiment de teamă m-a ţinut în loc. Privind cărămizile înnegrite, m-am înfiorat. Eram sigur că dincolo de ele se întindea infernul plin de afişe şi de colaje, dar şi de statui înfăşurate în bandaje şi benzi desenate.
Desigur că arsese şi tavanul, dar şi podeaua. Arsese aproape totul, cu excepţia unui deget inelar ce ieşea din duşumea, din locul unde stătuse un fotoliu, sau poate un trepied, ridicându-se înspre tavan. Acesta era degetul lui Grig, care, în momentele lui de orbire, picta pe ziduri şi pe uşi propria sa descătuşare faţă de lume şi de artă.
Acum, probabil că în locul tavanului, planează o tablă de şah imensă, pe care urmaşul său, Radu Carnariu a pictat toate piesele, cu excepţia nebunilor. Şi aceasta pentru că pe nebuni i-a închis, pentru propriul său deliciu, într-un sertar al minţii sale, în care a înfipt bolduri şi cuie, pentru a putea levita prin hăul său interior, nu cu capul şi cu bărbia sus, ci cu capul şi cu bărbia în jos.
Călăuzindu-se după propriul său concept precum că „arta fantasticului este singura pasăre care poate depăşi viteza luminii fără aripi”, Radu Carnariu încearcă, prin intermediul tablourilor sale, sfidând legile fizicii şi accesând pe cele metafizice, să lărgească limitele cunoaşterii umane. De aceea în arsenalul său artistic putem descoperi cu ochiul liber imagini, parafraze şi note de subsol ce fac trimiteri la arta lui Arcimboldo, Hieronymus Bosch, Bruegel, Goya, dar şi la Rabelais, Voltaire, Swift, Urmuz, Eugen Ionescu, Daniil Harms şi Kafka şi alţi maeştri ai absurdului. Pentru Radu Carnariu absurditatea e un datum universal constituit. Artistul merge pe ideea că adevărurile despre universul nostru pot fi revelate prin scoaterea la suprafaţă a simbolurilor ce zac ascunse în interiorul eului social prin accesarea imaginilor şi viziunilor arhetipale revelate prin intermediul transei şi a visului.
„Inconştientul colectiv - în măsura în care putem spune ceva despre el - pare să se compună din motive mitologice sau imagini primordiale - spunea Jung -, şi de aceea miturile tuturor popoarelor sunt exponenţii săi. De fapt, toată mitologia ar putea fi considerată un soi de proiecţie a inconştientului colectiv... De aceea putem studia inconştientul colectiv în două moduri, prin mitologie sau prin analiza individului.”
Jung afirma, de asemenea, că gândurile omului sunt la fel de materiale precum oamenii, animalele sau obiectele ce populează spaţiul unei încăperi şi că ele sunt generate de arhetipurile din inconştient.
Pentru Radu Carnariu arta şi religia nu sunt altceva decât erupţii ale unor forţe psihologice adânci zăvorâte în diferite straturi şi substraturi ale inconştientului uman. De aceea, artistul pentru a se putea exprima recurge la diferite tehnici - inclusiv la cele practicate de yoghini - pentru a ajunge la revelaţie.
Stând la birou, Jung îşi provoca transa, lăsându-şi trupul să lunece într-un somn uşor sau într-o transă indusă. Atunci Jung interacţiona cu ce apăreau în fantezia sa. În momentul în care îşi revenea din transa autoprovocată, consemna aşternând cu uşurinţă pe hârtie experienţele trăite. O tehnică asemănătoare foloseşte şi Radu Carnariu (dar şi alţi artişti din generaţia sa, precum prietenul său Gabriel Caloian), atunci când retras în atelierul său se pregăteşte să picteze un tablou. Pentru a-şi sonda abisul, Radu Carnariu foloseşte yoga. De aceea universul său artiştic, populat de tot felul de reprezentări bizare, e unul foarte coerent. Alţi artişti se lasă dominaţi de impulsurile ce vin din interiorul lor, furaţi de hazard, aşternând pe pânză imagini şi figuri la întâmplare, bazându-se pe raţionalitatea şi iraţionalitatea simţurilor. În cazul lui Radu Carnariu, avem de-a face cu un artist raţional. În timp ce prietenul său Gabriel Caloian e unul exploziv şi iraţional. Reuşita unuia şi altuia nu ţine însă de partea raţională sau iraţională a personalităţii lor, ci de starea chimică, dar mai ales alchimică a organismului, potenţate de hazard.
În acest sens, volumul de versuri ilustrat cu pictograme al lui Radu Carnariu, intitulat simbolic Quarantino, apărut în ultima parte a lui 2020, la Editura TracusArte din Bucureşti (volum apărut cu sprijinul Waters România), poate fi considerat opera unui alchimist de natură vizuală. Printre altele, mulţi alchimişti au ţinut jurnale de vise, ilustrate cu tot felul de figuri şi simboluri mitice şi mistice. Cartea lui Radu Carnariu poate fi privită şi ea ca un jurnal al unui coşmar desprins din realitatea pe care o trăim cu toţii, decantată de orice element vital. Dacă la alchimişti, simbolurile aveau un caracter ambiguu şi o încărcătură mistică, simbolurile vehiculate de Radu Carnariu în Quarantino (ţin să precizez că la Q din Quarantino, Radu Carnariu a introdus o mănuşă chirurgicală de culoare spectrală) sunt decantate de orice alură mistică, având un caracter aseptic. Coperta volumului face trimitere la imaginile ce însoţesc melodia Another Brick in the Wall de Pink Floyd, piesa anti-sistem scrisă de Roger Waters, unde apare, printre altele, mărşăluind în pas de defilare, un regiment de ciocane de cizmărie, înaintând pe bulevard. La Radu Carnariu locul ciocanelor iau patru capete de pulverizator, formând un nod de sârmă ghimpată. „Pre faţa” volumului reprezintă o mască pandemică, descompusă în elementele ei constitutive prinse într-o mulţime de capse. Primul poem face trimitere la Geneză, dar şi la Bing Bang şi sună astfel: „- la început/ m-am tras de limbă/ până când mi-am dat cuvântul -” şi cuvântul, lasă să se înţeleagă autorul, s-a făcut Dumnezeu. Strofa a doua a poemului face trimitere la „geneza” cărţii: dacă lumea reală a fost modelată (scrisă) de mâna unui Dumnezeu atotputernic, lumea din Quarantino e opera unei mănuşi chirurgicale umflate de autor. Această mână, plecând de la motive biblice, sau de la simboluri literare, schiţează realitatea unei lumi parodice, de unde a dispărut orice trăire. Iată, de pildă, cum arată o filă din „dosarul secret” al autorului, lipit pe uşa de intrare în locuinţa carantinată: „- masca îmi îmbrăţişează/ gura până la urechi/ tăcerea mea e/ o gumă de mestecat/ lipită pe vizorul/ lumii de dincolo.” Al treilea poem, menssana, face trimitere la Juvenal, dar şi la clinicile de psihiatrie din Iaşi ce poartă această denumire, precum şi la poezia Lacustră de Bacovia: „de-atâtea nopţi/ m-aud frecând/ frecând monitorul/ cu dezinfectant/ pentru wc...” Ruptura dintre „menssana” şi „in corpore sano” e văzută astfel de autor: „- din când în când/ scuip spirt/ în ferestre/ sociale...”. Urmează şi metamorfoza din „cartea ieşeană a morţilor”: „- mut florile răului/ de pe raft/ la loc în/ ghiveci/ poetul e o floare/ ce se/ ofileşte -”. Şi pentru a nu se ofili, subiectul din Quarantino se înfăşoară în hârtie igienică, aşteptând să se transforme „în fluture sau măcar în mumia lui tutankhamon”...
Construită cu rigla şi compasul, având unghiuri ascuţite, dar şi curbe ambiguie, ce lasă loc meditaţiei, volumul lui Radu Carnariu, alcătuit din colaje, desene şi hieroglife, e un jurnal atroce, o satiră, o parodie, dezinfectată până la spectru, a lumii din ce în ce mai insipide în care trăim.
Nichita Danilov este scriitor şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Un tânăr motociclist a murit după ce s-a izbit de un cap de pod la Chicerea
VIDEO Puștan de 12 ani, filmat conducând un BMW prin Verești/Suceava
Trei copii au ajuns la spital după ce un copac a căzut peste mașina în care se aflau
IMAGINEA ZILEI: fața occidentală a aeroportului Iași după ce s-a deschis marelui public
4,25 milioane de dolari pentru cel mai scump medicament din lume
Bulevardul Socola, închis pe jumătate. Pe unde au fost deviate autobuzele
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |