R. P. R.

Pentru prima oară în 32 de ani, politica românească se arată incapabilă să producă o alternativă, fie ea şi simbolică, la putere. Remarcaţi că am scris „alternativă” şi nu „opoziţie”, fiindcă opoziţie avem – slavă Domnului! – destulă, atât parlamentară, dar mai ales neparlamentară. Partidele ex-pesediştilor Ponta, Dăncilă, Dragnea etc. sunt pe cât de jalnice, pe atât de inutile.

Înţeleg prin alternativă o formaţiune politică în care simţi că merită să investeşti speranţe, fiindcă o crezi în stare, până la proba contrarie, să schimbe exact ceea ce alţii nu vor cu niciun chip să schimbe, din laşitate, din oportunism, din prostie; o formaţiune ce-şi extrage energia şi patosul măcar aparent sincer din nemulţumirile tuturor celor care s-au săturat de hoţie, de minciună, de mârlănie. Am spus-o de nenumărate ori, dar o mai spun, de amorul artei, încă o dată. În mod oarecum paradoxal, în România există de multă vreme un electorat „de dreapta” (evident, folosesc această clasificare depăşită în lipsă de altceva mai bun), doritor de reforme dure, dar nu şi un partid autentic „de dreapta”, capabil să pună în practică aceste reforme. Până astăzi, toate partidele care s-au perindat la putere nu au făcut altceva decât să-şi umple buzunarele, să-şi angajeze rudele şi amicii la stat pe salarii colosale şi să ofere pomeni mai mari ori mai mici alegătorilor. PSD este inventatorul şi, de departe, campionul acestui tip de politică denaturată.

Cu toate acestea, în ultimii 32 de ani, a existat de fiecare dată un licăr de nădejde – un partid care, din tranşeele opoziţiei, promitea să fie altceva. În anii 1990 am crezut în CDR şi în Constantinescu, în anii 2000 în Băsescu şi în Alianţa DA, iar în anii 2010 în Iohannis şi în coaliţia PNL-USR. Şi chiar dacă niciunii dintre aceştia nu s-au dovedit atât de corupţi ca pesediştii, în cele din urmă au eşuat, au devenit abuzatori, şi-au însuşit exact năravurile celorlalţi. Deziluzionantul Iohannis este exemplul cel mai recent.

Dar, în anii 2020, pentru întâia dată, nu mai văd alternativă la dihania cu trei capete PSD-PNL-UDMR. În puţinele luni în care s-a aflat la putere, USR a demonstrat că nu ştie să guverneze, că nu are specialişti, că nu are soluţii, că nu are viziune, că nu înţelege deloc pe ce lume se află. Este un partid analfabet funcţional. Despre REPER nici nu merită să scrii. Cioloş a devenit propria lui caricatură. Îţi vine să plângi numai când auzi de el. Cât priveşte AUR, această formaţiune, zămislită de minţile unor indivizi dezaxaţi de prin servicii, reprezintă doar o adunătură de huligani, buni de dat cu pumnul, de scuipat seminţe, de huiduit în momentele solemne. Nici micul grup al lui Ludovic Orban nu este mai breaz, fiindcă Orban însuşi, cel atât de scârbit acum de PNL, şi-a dat deja proba imposturii. Ca premier, s-a apucat să cumpere presa, s-a făcut că nu-i vede pe marii corupţi din partidul său şi a uitat brusc tot ce promiseseră liberalii în opoziţie.

În atare context, orice discuţie despre eventuala ruptură dintre PSD şi PNL mi se par futilă. În toate circumstanţele, adunând voturile celor două partide şi adăugând cele 5 procente perpetue ale UDMR va rezulta o sumă în preajma lui 50%, suficientă ca acest trio formidabil să acceadă din nou la guvernare peste 2 ani, peste 6 ani, peste 10 ani. Chiar dacă se vor certa, chiar dacă vor candida separat la alegerile din 2024, pesediştii şi liberalii plus udemeriştii sunt condamnaţi să guverneze împreună. Doar se înţeleg atât de bine! Mângâind justiţia pe burdihan şi magistraţii între coarne, au reuşit să scape de puşcărie toţi bandiţii din politica românească, indiferent de culoarea cravatei, de gravitatea vinei, de coeficientul de inteligenţă.

Sunt gata să fac următoare prinsoare. Dacă actuala coaliţie se va atinge în vreun fel de privilegiile aberante sau de veniturile nesimţite ale magistraţilor, imediat după o astfel de decizie procurorii şi judecătorii se vor transforma în fiare însetate de sânge. Să vezi atunci cât de repede vor merge procesele ce trenează de ani de zile, cum vor curge condamnările grele, cum politicienii cei hoţi vor înfunda din nou puşcăriile! Aşadar, ce rost ar avea să iei pâiniţa cea dulce de la gura durduliilor împărţitori de strâmbătate? Să recunoaştem: sunt băieţi de gaşcă! Prin pedepse exemplare mai că au distrus temuta mafie a leuşteanului.

Doar o întâmplare uluitoare îi mai poate învrăjbi în mod real pe liberali şi pesedişti. Dar chiar şi atunci, ce va făgădui tabăra adversă, fie ea PSD ori PNL, pentru a obţine mai multe voturi din partea românilor? Că va desfiinţa pensiile speciale? Că va supraimpozita averile uriaşe şi veniturile de la stat mai mari decât ale preşedintelui? Că va face reforme începând cu cea din administraţie? Că va repune tolomaca (sau „tonomata”?!) DNA în drepturi? Că va schimba Constituţia cea cocoşată? Haida-de! Dacă PNL şi PSD plus UDMR nu iau aceste măsuri absolut necesare azi când deţin ditamai majoritatea şi când foamea de resurse financiare a ajuns atât de cruntă, de ce ar face-o mâine? Poimâine va fi deja prea târziu.  

Pentru prima oară în 32 de ani, descoperim cât de grav au îmbolnăvit politicienii şi partidele lor disfuncţionale societatea românească. Trăim în Republica Pesedistă România şi asta ne omoară tot timpul. Trecutul, prezentul şi viitorul foarte îndepărtat! 

Publicitate și alte recomandări video