„Rămâi zdruncinabil și rezistă”

Versuri germane anti-mioritice

Ce-am mai găsit în antologia Der ewige Brunnen (Fântână eternă) – o poezie semnată de unul dintre marii poeți germani de după Al Doilea Război Mondial, Peter Rühmkorf (1929-2008).

Iată un pasaj grăitor din poemul Bleib erschütterbar und widersteh (Rămâi zdruncinabil și rezistă):

„Cine stă încovoiat, și pe alții vrea să-i înconvoaie./ (Griji nu trebuie să-ți faci chiar tu cu mâna ta,/ tot de ce ți-e frică se adeverește -)/ Rămâi zdruncinabil/ Rămâi zdruncinabil – și rezistă.”

Citind aceste versuri n-am putut să nu-mi amintesc de niște vechi vorbe românești precum cea cu capul plecat sabia nu-l taie. Doar că ideea de înțelepciune medievală e contracarată de Rühmkorf printr-o interpretare psihologică a la Canetti (Masse und Macht/ Masă și putere): cel supus îi urăște pe cei nesupuși și vrea să-i vadă și pe ei supuși, chiar lui însuși, dacă se poate.

A, și, desigur, ce să mai, cum să nu-ți aducă versurile aminte și de una din zicalele mele preferate: de ce ți-e frică nu scapi!?

Apropo de poezie, poftim și un aforism de-al lui Rühmkorf: „Eu zic cine scrie poezie e nebun, cine o ia drept adevărată devine.”

Apropo de serviciul militar

Anul trecut, s-a discutat aprins și în Germania chestiunea serviciului militar, dacă să redevină obligatoriu sau să rămână voluntar.

Iată cum a fost abordată treaba de cabaretistul Dieter Nuhr (Nuhr im Ersten, 20.11.25): pornind de la ideea că cei mai mulți incorporabili ar cam fi inapți, Nuhr explică mai în glumă, mai în serios, de ce: „Ăștia se tem de pronume. Dușmanii lor se numesc Gluten și Lactoză!” Tinerii germani, a citat el dintr-un material de presă, s-ar plânge cam așa: „Societatea vrea mult de la noi, dar ne dă puțin înapoi”. Păi, zice Nuhr, cum așa? „Poate vă oferă mâncare, băutură, locuință, îngrijire medicală, securitate, oferte de timp liber, internet, transport public, de fapt totul”? Nu că tinerii ar fi nerecunoscători, doar că n-ar pricepe mental că bunăstarea lor „nu-i căzută din cer. Ăștia spun că ce, serviciu militar obligatoriu? Ce naiba să apărăm? Păi, poate mâncarea, băutura, casa, îngrijirea medicală, securitatea, ofertele de timp liber, internetul, transportul public…”

Iar ca să nu scape nici Bundeswehr-ul, respectiv ministrul Apărării, netaxați, pornind de la un titlu din cotidianul Bild apropo de încorporare (Eierkontrollgriff wird nicht angetastet/ Controlul manual al coaielor rămâne neatins): „Fostul ministru al Apărării, cum naiba îi zicea, a da, exact, Oliver Kahn” (fost portar la Bayern München și la Națională) ar fi exclamat la un moment dat fix așa: „Coaie, avem nevoie de coaie!” (Eier, wir brauchen Eier!), încheind cu ultima poantă în chestiune (probabil transferabilă fără nicio problemă în spațiul carpato-mioritic) astfel: „Da, știu, Bundeswehr este o armată a păcii, fie și doar pentru că e inaptă pentru război.”

A, era să uit: cum numește Nuhr generația incorporabililor actuali? Generation K, von kampfunfähig („Generația K, de la inkapabili de luptă”).

Cea mai veche formă de rezolvare a conflictelor

În aceeași emisiune, cabaretistul austriac Alfred Dorfer a punctat și el frumos un adevăr străvechi: „Cea mai veche formă de rezolvare a conflictelor e fuga.”

Pilotul și pilota

Deci, avem pilotul. Dacă pilotul e femeie, ce facem, cum spunem? Pilota?!? Nu merge, sună chiar malițios, nu? Poate pilotesă (pe modelul stewardesă)?

Românii, nemții și muștarul

Interesant: și în limba germană, și în limba română există câte o vorbă uzuală pornind de la muștar.

În germană avem expresia asta: seinen Senf dazugeben. Adică a-și da cu părerea (îndeobște neîntrebat).

În limba română, avem expresia „a-ți sări muștarul”.

Și ca să(-mi) dau și eu (neîntrebat) cu muștarul, țin să vă spun că mie unuia îmi cam sare muștarul ori de câte ori iau țeapă cu vreun muștar cumpărat (adică de fiecare dată): nu mai găsesc unul care să-mi placă! Și asta, ca fapt divers, nici în Germania (de unde mai aduc muștar una dintre surorile mele)!

Altfel, propunere și eu o vorbă nouă: a-și da cu părerea de perete…

Retrogândire

Nu știu cum ajunge el, creierul, să funcționeze, cum funcționează. Și poate că-i mai bine așa, căci dacă aș ști, cu ce m-aș mai deosebi de vreun program de inteligență artificială?

Dangătul de clopote ca arc peste țări

Prin noiembrie, la Amnaș fiind, am ieșit în curte, iar de vizavi, din turnul înalt și solitar răsuna dangătul grav al clopotelor.

Îndeobște, clopotele mai sunt trase doar atunci când cineva originar din Amnaș a murit în Germania, iar rudele îl roagă pe Kurator-ul bisericii (unul din cei patru sași rămași în sat, dacă bine am numărat) să tragă clopotele la ora când începe înmormântarea din Germania.

Între două vârste

Auzi chestie: cică Ronaldo, Cristiano Ronaldo (41 de ani, vârstă cronologică) ar avea doar 28,5 ani ca vârstă biologică!

No, așa ceva.

ND dixit

Pe la sfârșitul lui noiembrie, am ciulit urechile auzind următoarea sintagmă rostită de Nicușor Dan: „Independență solidară”.

Hm, interesant: pesemne vrea să contracareze prin această formulare discursul așa-zis suveranist, care, cel puțin în ce privește UE, este unul de de-solidarizare.

Auzi chestie 2

Cică „poveștile pentru copii trebuie să aibă o logică”. A spus-o la RRA o invitată de la Teatrul de Copii „Ion Creangă”. Deducem că poveștile pentru adulți nu trebuie să aibă neapărat o logică, sau cum?

Să avem pardon: totul trebuie să aibă o logică, chiar și poezia! Am zis – contraziceți-mă!

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video