Rarităţi la Festivalul „George Enescu”
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
Oala cu Gust
anunturi

Rarităţi la Festivalul „George Enescu”

GALERIE
Alex Vasiliu
  • Alex Vasiliu
- +

Concertele ordonate vineri, sâmbătă, duminică şi luni au prilejuit audiţii unice pentru că opus-urile prezentate ajung extrem de rar sau nu ajung deloc pe scenele noastre de concert. Un prim argument a aparţinut ansamblului Les Dissonances, avându-l ca dirijor şi solist la vioară pe David Grimal.

Instrumentiştii proveniţi din mai multe ţări ale continentului au inclus în programul de la Bucureşti două piese de rezistenţă ale simfonismului veacului XX: muzica baletului „Pasărea de foc”, scrisă de Igor Stravinski în tinereţea sa revoluţionară pariziană (1910) şi Concertul pentru orchestră, una dintre ultimile partituri terminate de Béla Bartók în anii din urmă ai vieţii, ca refugiat în America de Nord. Orice ansamblu orchestral are de învins dificultăţile scriiturii din cele două lucrări, de exprimat frumuseţea exotică a melodiilor din folclorul rus şi maghiar, subtil inoculate limbajului componistic dublu-valent - romantic şi modern. Admirabile s-au dovedit versiunile deplin consonante spiritului dorit de compozitori, versiuni oferite de ansamblul „Les dissonance”. Conducătorul său, David Grimal, a mulţumit şi ascultătorii obişnuiţi cu prezenţa solistului într-un concert simfonic, interpretând două creaţii la fel de iubite: Poemul opus 25 de Ernest Chausson (1895) şi „Tzigane”, alt titlu de referinţă din creaţia franceză, rămasă de la Maurice Ravel (1924). Întreg programul a oferit o imagine clară a componisticii premoderne şi echilibrat moderne, un prilej de a asculta acest ansamblu care a lăsat dorinţa de a fi reascultat în România.

Infinit mai rar programată la noi, Simfonia a III-a (1893-1896) de Gustav Mahler a fost alegerea dirijorului Paavo Järvi, aflat sâmbătă 18 septembrie la conducerea renumitei orchestre Tonhalle din Zürich, a corului Filarmonicii „George Enescu” (pregătit de Iosif Ion Prunner). Simfonia aceasta sintetizează tot ce s-a acumulat mai preţios ca scriitură şi forţă emoţională în perioada romantismului muzical, un poem amplu, întors de Mahler dinspre zonele înalte ale spiritualităţii (pe care nu le părăseşte) spre realitatea cotidiană a proximităţii secolului XX. O muzică fremătătoare, grandilocventă, profund lirică, melodioasă, ce covârşeşte ascultătorul. Un examen ansamblurile orchestral-vocale şi pentru mezzosoprana (Wiebke Lehmkuhl), trecut cu magna cum laude.

Duminică 19 septembrie, aceeaşi orchestră Tonhalle dirijată de Paavo Järvi a respectat regula festivalului prezentând o creaţie enesciană - Simfonia I în mi bemol major opus 13. Deşi îndatorată stilurilor acreditate de Brahms, Jules Massenet şi Gabriel Fauré, profesorii lui Enescu de la Viena şi de la Paris, stiluri familiare orchestrelor europene, deci şi cunoscutei Tonhalle din Zürich, Simfonia a III-a (1905) nu a fost sondată de ansamblul german şi de dirijorul său în toată complexitatea scriiturii şi a expresivităţii sonore, ceea ce dovedeşte că partitura nu ajunge prea des în programele de concert ale acestora.

Tot cu o reţinere am rămas la audierea Trio-ului cu pian în sol minor (1897), compus de Enescu şi mai devreme, când avea doar 16 ani. Alegerea instrumentiştilor oaspeţi - Noah Bendix-Balgley (vioară), Elias Goldstein (violă), Stephan Kontz (violoncel) şi Angela Drăghicescu (pian) respectă legea vieţii muzicale internaţionale de a se scoate la lumină creaţii inedite aparţinând unor compozitori uitaţi sau pe nedrept ignoraţi. Lădabilă pentru promovarea neostenită a lucrărilor enesciene mai ales în zona nord-americană, Angela Drăghicescu a propus instrumentiştilor numiţi o lucrare compusă de Enescu tot la vârsta de 16 ani, partitură apreciabilă date fiind cultura şi virtuozitatea componistică pe care le-a atins până la o vârstă atât de fragedă, însă mai puţin semnificativă pentru personalitatea sa creatoare, ce urma să se reveleze. Rămâne un motiv de reflecţie dacă acum, la începutul epocii în care Enescu este descoperit pe plan internaţional, nu se impune privilegierea capodoperelor sale, şi abia ulterior luminarea premiselor originalităţii. Mai ales că interpretarea în acelaşi concert a Primului Cvartet cu pian de Mozart şi a Cvartetului nr. 1 de Brahms a luminat personalităţile muzicale bineconturate ale înaintaşilor lui Enescu. Oricum, să apreciem că Trio-ul cu pian în sol minor a putut fi ascultat pe o scenă românească, rămânând o sugestie şi pentru instrumentiştii aflaţi în ţară.

Luni 20 septembrie a fost programată încă o lucrare rarissimă în sălile noastre de concert - Simfonia a II-a de Anton Bruckner. Aşa cum în deceniul 1991-2000 numai Camil Marinescu a avut iniţiativa prezentării integralei simfoniilor de Mahler în România cu orchestra Filarmonicii din Iaşi (a lipsit doar una, însă nu din vina neuitatului dirijor...), mai devreme, în anii ’80, Erich Bergel a ridicat la Bucureşti complexul grandios al integralei simfoniilor de Bruckner alternativ, cu orchestrele Filarmonicii şi Radioteleviziunii, iar Cristian Mandeal a repetat acţiunea temerară la pupitrul orchestrei Filarmonicii din Cluj-Napoca în prezenţa publicului, apoi doar în prezenţa microfoanelor. Nu ştiu care este soarta înregistrărilor realizate în timpul integralelor Bergel-Marinescu (dacă se mai păstrează), dar versiunile lui Cristian Mandeal circulă acum în lume pentru că au fost documentate de „Electrecord” şi transferate cu licenţă casei japoneze de discuri „Tobu”. Aşa se explică caracterul aproape inedit al prezentării unei simfonii de Bruckner în concertul susţinut ieri seară de Orchestra Radiodifuziunii Ungare. L-am urmărit pe dirijorul Christopf Eschenbach în anii trecuţi la Festival şi m-am aşteptat la o versiune de mare calitate. Nu m-am înşelat. El a reuşit să recompună împreună cu ansamblul maghiar tot acel continuum de melodie năvalnică, ramificată până la peisajul măreţ-polifonic, toată scriitura luxuriantă întinsă pe spaţii muzicale de o grandilocvenţă sesizabil wagneriană, o muzică aşezată în blocuri uriaşe, ce pot fi admirate numai din zborul planat în timpul căruia se derulează imaginile panoramice. Imagini de ansamblu redând clar toate detaliile pasajelor instrumentale solistice. Simfonia a II-a de Bruckner - un eveniment în seria de evenimente ale Festivalului Internaţional „George Enescu”.

Alex Vasiliu este jurnalist, muzicolog şi profesor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Aukus-ul şi starea relaţiilor transatlantice

Alexandru LĂZESCU

Aukus-ul şi starea relaţiilor transatlantice

Ambiţiile Franţei de a determina decuplarea UE de Statele Unite, în baza conceptului „autonomie strategică”, şi de adoptare a unei poziţii neutre în competiţia geopolitică dintre America şi China, în coroborare cu focalizarea Washingtonului pe zona Indo-Pacifică, riscă să divizeze serios Europa şi să fractureze grav relaţia transatlantică.

Filmuletul zilei

opinii

Un geniu

Nichita DANILOV

Un geniu

Aici ar trebui să depună jurământul atât preşedintele, cât şi tot guvernul României, a spus el. Da, aici, în fosta închisoare de la Sighet, unde se mai aud scâncetele şi urletele foştilor deţinuţi politici care au fost supuşi la privaţiuni şi chinuri inimaginabile, tocmai ca să avem acum o temelie pentru a ne clădi noua democraţie şi noua societate...

Practicile mele agricole

Michael ASTNER

Practicile mele agricole

Zilele trecute, pe când culegeam strugurii reci de la ploaie şi burniţă ba din vârf de vişin (unde s-a căţărat fraga neagră), ba din corzile tăiate cu crăci de vişin cu tot, deci la sol, mi-am adus aminte de copilărie, când, cam tot în perioada asta, eram duşi, după doar două săptămâni de şcoală, la practică agricolă.

Etimologicale pescăreşti (VIII)

Eugen MUNTEANU

Etimologicale pescăreşti (VIII)

A venit acum momentul ca să dedic câteva paragrafe admirabilei lotci lipoveneşti, indisolubil legată în memoria mea afectivă de explorarea apelor Dunării, pentru pescuit sau în alte scopuri.

pulspulspuls

Iacătă şi legăturile senatoarei de Iaşi! Nu, nu cu Biserica, ci cu altcineva

Iacătă şi legăturile senatoarei de Iaşi! Nu, nu cu Biserica, ci cu altcineva

Pentru că tot a făcut Şoşoaca cinste târgului care a ales-o anul trecut senatoare, venind la hramul Sfintei şi făcând şi olecuţă de circ, am zic că nu ar strica să vă prezentăm o fotografie mai de arhivă, din colecţia rară, că ar fi multe de comentat şi, mai ales, de băgat la cap dacă vrem să ştim de unde şi de către cine ne-a fost paraşutată pe listeaceastă revelaţie politică. 

Caricatura zilei

Sochoauxă

Editia PDF

Bancul zilei

Cercetatorii ardeleni au descoperit ca oricâta mâncare le-ai da musafirilor, tot se îmbata.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Ar trebui închise școlile dacă se trece de 6 la mie?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.