Antrenarea răspunderii disciplinare poate avea loc numai dacă fapta care a creat un rezultat vătămător a fost săvârșită de o persoană care se află într-un raport de muncă cu un angajator, în temeiul unui contract individual de muncă, fie pe perioadă determinată, fie pe perioadă nedeterminată și chiar dacă se află în perioada de probă.

Citiți aici integral Ziarul de Business nr. 23

Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele şi dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.

În cazul în care se constată săvârșirea unei fapte de natură să atragă răspunderea disciplinară, în urma unei cercetări disciplinare prealabile, pot fi aplicate următoarele sancțiuni: avertismentul scris; retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile; reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%; reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%; desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

Sancţiunea disciplinară se radiază de drept în termen de 12 luni de la aplicare, dacă salariatului nu i se aplică o nouă sancţiune disciplinară în acest termen. Radierea sancţiunilor disciplinare se constată prin decizie a angajatorului emisă în formă scrisă.

Răspunderea patrimonială este o formă a răspunderii juridice, mai mult o varietate a răspunderii civile contractuale, care constă în obligația salariaților de a repara pagubele materiale produce angajatorului din culpa și în în legătură cu activitatea lor.

Răspunderea disciplinară și răspunderea patrimonială pot fi angajate prin comiterea uneia și aceleiași fapte ilicite, printr-o abatere disciplinară aducându-se concomitent prejudicii patrimoniale angajatorului.

În ceea ce privește obiectul, prin aceeași faptă practic se aduce atingere atât ordinii disciplinare, cât și patrimoniului angajatorului; rezultatul dăunător constă în tulburarea disciplinei, cât și în diminuarea patrimoniului, iar legătura de cauzalitate se dedublează și ea, legând fapta unică a salariatului de două urmări dăunătoare, pe două planuri diferite.

Totuși este posibil ca răspunderea patrimonială să un implice și răspunderea disciplinară. Răspunderea patrimonială nu exclude răspunderea disciplinară, dar nu o presupune neapărat, întrucât s-ar putea ca lezarea ordinii disciplinare să nu fie atât de importantă, caz în care răspunderea disciplinară nu se mai declanșează, rămânând doar răspunderea patrimonială. Ca atare, cumulul celor doua forme de răspundere este numai posibil, un și necesar.

Consilier Carla Cozma, coordonator Biroul Terirorial Iași – Instituția Avocatul Poporului

Publicitate și alte recomandări video