Răul învinge
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Răul învinge

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Răul învinge aproape de fiecare dată pentru că noi, oamenii, îl supraestimăm. Victoria binelui poate fi cel mult de moment, dar pe termen lung se dovedeşte mereu că răul îşi revendică izbânda înzecit. Şi asta numai din cauza reacţiei noastre, a oamenilor, la spaimă.

O profesoară vizibil mulţumită de evoluţia miraculoasă a unuia dintre elevii săi, care părea până atunci o adevărată pacoste, o loază aproape de nerecuperat, îl felicită pe copil, îi spune cât de mândră este de el, şi îi mărturiseşte că l-ar îmbrăţişa de bucurie, dar îi e frică să nu fie dată afară de direcţiune pentru comportament indecent. Îi strânge doar mâna rece, apoi se despart fiecare în treaba lui. E o secvenţă dintr-o comedie, e de râs, dar în subsidiar e de fapt de plâns. Pentru că astfel am ajuns să ne comportăm în societatea actuală, să ne fie frică de a ne exterioriza sentimentele pentru că am putea fi daţi în judecată, concediaţi, pedepsiţi de regulile stricte care trebuie să respecte întocmai „corectitudinea politică”. Răul a învins în acest caz şi în multe altele pentru că toţi ne gândim la lucruri rele chiar şi atunci când nu e cazul. Nu e nimic rău/ ilegal atunci când un profesor îşi îmbrăţişează de fericire elevul performant. Nimic sexual, nimic pervers, nimic ciudat. Dar din cauza unor situaţii rare, în care au existat cu adevărat motive de rea intenţie sau intenţie ascunsă, toţi ceilalţi oameni normali trebuie să sufere pe termen indefinit. Noi toţi trebuie să ne înfrânăm pornirile fireşti, curate unii faţă de ceilalţi pentru că nişte anormali, în anumite momente din istorie, au comis nişte fapte abominabile. Să suferim, cu alte cuvinte, pentru că societatea actuală este una mult mai rigidă decât cea din trecut şi incapabilă de a mai distinge nuanţele.

Funcţionăm după protocoale care au fost emise în urma unor fapte deplasate, dar excepţionale, şi pentru a proteja majoritatea. Individul este sacrificat pentru majoritate cu orice preţ. Dacă unul singur a greşit, nimeni altcineva nu mai are voie să greşească, în consecinţă, toţi trebuie să sufere pentru asta, să se încadreze obligatoriu în „patul lui Procust”.

Pentru că unii bărbaţi au bătut cu bestialitate femei ori le-au abuzat sexual, astăzi orice bărbat care face un compliment legat de aspectul fizic al unei femei este pasibil de a fi dat în judecată pentru hărţuire sexuală, indiferent de adevăratele lui intenţii. Trebuie doar să le salute reci şi indiferenţi şi să meargă mai departe.

Pentru că o mică parte dintre şoferi merg pe stradă cu viteză mare, inconştienţi, primăria a decis să instaleze cocoaşe pe toate drumurile din localitate. Din această cauză noi, toţi ceilalţi şoferi cuminţi, care mergem cu viteză normală, respectând regulile de circulaţie, trebuie să oprim la fiecare cocoaşă. Majoritatea şoferilor au de suferit pe termen indefinit din cauza câtorva idioţi.

Tot nişte şoferi neatenţi au provocat accidente încercând să întoarcă maşina fără să se asigure pe drumul european din Valea Lupului. În consecinţă, autorităţile au decis să instaleze parapeţi de beton despărţitori de la intrarea în Iaşi, până la Dedeman. De atunci nimeni nu a mai putut întoarce niciodată maşina pe acea stradă şi sute de mii de alţi şoferi au fost nevoiţi să meargă 4 kilometri în plus, să stea la cozi zeci de minute în direcţia greşită a destinaţiei lor doar pentru a ajunge în acelaşi punct de pe partea cealaltă a carosabilului, în care cu câtva timp în urmă ajungeau imediat.

La mare, Eforie Nord, este un promontoriu de unde se vede foarte frumos marea. Un om a murit acolo cu câtva timp în urmă pentru că s-a aruncat în apă de pe o stâncă. În consecinţă autorităţile au interzis cu totul accesul turiştilor în acel loc pe termen indefinit. Chiar am avut anul trecut o discuţie cu salvamarii şi alţi câţiva turişti care nu înţelegeau de ce toţi ceilalţi trebuie să sufere pentru că un om a făcut o prostie. Locul a rămas oricum închis.

Nu ne dăm seama, pentru că lucrurile se întâmplă gradual, însă cercul se închide din ce în ce mai tare. Credem că suntem încă nişte cetăţeni liberi, că încă ne decidem soarta, însă ne înşelăm amarnic. Încercând să preîntâmpinăm absolut toate relele care mereu pot avea loc în viaţa noastră, ne facem de fapt singuri un rău şi mai mare devenim proprii prizonieri ai temerilor noastre.

Câţiva europeni cu probleme de gen s-au plâns la Parlamentul European că traducătorii folosesc în interiorul instituţiei şi în formularele administrative termenii „mamă” şi „tată”, iar acest lucru i-a ofensat. Drept urmare Parlamentul European a impus traducătorilor un glosar de termeni în scopul „asigurării utilizării unui limbaj nediscriminatoriu şi incluziv” (se arată într-un comunicat al Parlamentului European). Altfel spus, din cauza unor inşi care au probleme strict personale de filosofie a vieţii, toţi ceilalţi indivizi care nu au asemenea probleme, trebuie să spună în loc de „mamă” şi „tată”, „părinte 1” şi „părinte 2”.

Din cauza unor răpiri sau violări de cartier sporadice, extrem de puţini părinţi din ziua de azi îşi mai lasă copiii sub 10 ani să vină singuri acasă de la şcoală. Sentimentul de nesiguranţă care domină societatea este mai puternic ca niciodată. Nimeni nu mai este de încredere, toţi sunt potenţiali hoţi, criminali, violatori. Toate uşile blocurilor au încuietori automate cu interfoane, nimeni nu are voie să intre neanunţat, fără să aibă cheie sau să îi fie permis accesul din interior, din fortăreaţă, nici măcar un proprietar care şi-a uitat cheia în apartament…

Titlul acestui articol nu este întâmplător, nici exagerat. Răul învinge aproape de fiecare dată pentru că noi, oamenii, îl supraestimăm. Victoria binelui poate fi cel mult de moment, dar pe termen lung se dovedeşte mereu că răul îşi revendică izbânda înzecit. Şi asta numai din cauza reacţiei noastre, a oamenilor, la spaimă. Ne lăsăm luaţi de valul fricii şi ne ferecăm porţile, în loc să luptăm cu pornirea aceasta animalică, să ne vindecăm, să înfruntăm pericolul. Omenirea nu devine mai puternică, mai matură pe zi ce trece, aşa cum se crede, ci din ce în ce mai puerilă şi mai obsedată de propriile spaime, mai panicardă. Ne înarmăm cu tehnologie ca să ne apărăm de noi înşine, devenind astfel, noi înşine, mai slabi în spatele ei.

Nici nu vreau să mă gândesc ce se va întâmpla după această pandemie care a omorât atâţia semeni. Sunt sigur însă că vom deveni şi mai speriaţi decât eram înainte, şi mai izolaţi, şi mai obsedaţi de curăţenie, sterilitate, perfecţiune. Iar asta se va vedea în anii ce vor urma. Fobiile se accentuează odată cu trecerea timpului. Vom putea circula în lume doar cu paşaport care să dovedească faptul că suntem mai curaţi ca spirtul. Virusul acesta a picat cum nu se poate mai rău, pe un sol deja sensibil, într-o lume bazată în cea mai mare parte pe o comunicare haotică şi mai puţin pe fapte concrete, pe realitate şi adevăr. Într-o lume a interpretărilor la infinit, a „telefonului fără fir”, dacă mai ţineţi minte jocul din copilărie. Doar că acum telefonul chiar nu mai are fir…

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Ziua Regalităţii

Lucian DÎRDALA

Ziua Regalităţii

În mod normal, societatea românească va descoperi, în timp, de ce această zi merită celebrată: va fi, probabil, un proces similar celui de (re)descoperire a rolului jucat de instituţia monarhică în istoria secolelor XIX-XX.

Filmuletul zilei

opinii

Iluzii de primăvară

Nichita DANILOV

Iluzii de primăvară

Lebăda îşi croia netulburată mersul maiestuos alunecând pe luciul apei, în timp ce în jurul ei un cârd de răţuşte agitate se cufundau în apă şi ieşeau la suprafaţă chiar pe sub burta ei, făcând o gălăgie infernală. Lebăda însă plutea imperturbabilă, ignorând cu totul cârdul de raţe şi tot ce era în jur.

La ordin, Führer! Un spectacol de colecţie

Dana ȚABREA

La ordin, Führer! Un spectacol de colecţie

Pe muchia fragilă ce desparte ura de adoraţie, pot apărea relaţii toxice susţinute de sentimente contradictorii succesive sau chiar simultane. Monodrama La ordin, Führer! scrisă de autoarea austriacă Brigitte Schweiger, cu un uşor caracter autobiografic (bunica scriitoarei a murit într-un lagăr de concentrare), investighează frenezia care-a cuprins minţile oamenilor odată cu apariţia hitlerismului.

De Ziua Tatălui

Michael ASTNER

De Ziua Tatălui

În august 2011, am scris un text dedicat memoriei tatălui meu, o baladă bilingvă în germană şi-n săseşte (varianta amnăşană). Anul trecut, într-una din lungile seri de noiembrie (la Amnaş fiind), am tradus balada.

pulspulspuls

Imagini de colecţie: oare ne-am schimbat sau nu în bine?

Imagini de colecţie: oare ne-am schimbat sau nu în bine?

Un amic cetitor atent atent ne-a pus ieri la dispoziţie această faină poză de campanie, stimaţi telespectatori. 

Caricatura zilei

Etaju 3

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.