„Răutăcioasa” Rusie

Subscriu

O replică faină din filmul Mit Herz und Hilfe (Cu suflet și sprijin, D 2024):

„Pentru cine vrea mereu ca totul să fie mai bine, nicicând va fi bun ceva.”

 

„Răutăcioasa” Rusie

Văd eu pe Euronews o declarație de-a Maiei Sandu (în engleză, la MSC/München Security Conference din weekend) și mă irită traducerea. Pe urmă dau și peste știrea publicată:

„Maia Sandu a vorbit despre aproape un miliard de cereri malițioase de acces către site-ul CEC /Centrul Electoral Central/, în timpul alegerilor de anul trecut. Șefa statului moldovean a susținut că Rusia a folosit toată gama de atacuri hibride pentru a pune piedici drumului european al țării.”

Hm, cereri malițioase? Gentilețea formulării nu ascunde altceva decât o traducere neadecvată! E ca și cum ai zice că rușii îs răutăcioși, mă, nu răi de-a dreptul!

Pentru că Maia Sandu a vorbit la MSC de „a billion of malicious requests”, iar după umila mea părere în cazul de față malicious nu se traduce cu malițios (prea gentil, prea soft), ci, de atacuri hibride (cibernetice, în cazul de față) fiind, traducerea adecvată ar fi trebuit să aleagă între cereri de acces rău-intenționate sau ostile!

Apropo de ruși: și ăștia se cred creștini? Nu-s. N-ai cum să fii creștin (și să te crezi apărătorul adevăratei credințe) când îți bombardezi vecinii (creștini și ei) inclusiv de Crăciun!

 

Caracterul și șefia

Vai ce mă mai enervează filmele dublate. Cum e uzual în Germania. Zapând, am dat pe singurul post tv german pe care-l am în grilă (DW/ Deutsche Welle nu se pune, pentru că nu înțeleg ce dracu vrea postul ăla!), adică RTL, peste un film canadian (The Royal Nanny, 2022), și având subtitrarea (tot în germană, dar opțiunea asta disponibilă eu unul o consider una salutară!) și prind următorul schimb de replici:

– Dieser Job verändert einen.

– Oder er zeigt, wer man wirklich ist.

Adică: „Jobul acesta te schimbă”, zice un personaj, iar altul răspunde: „Sau arată cine ești cu adevărat.”

Mda, mi-a amintit de treaba cu șefia: dacă vrei să vezi cu adevărat caracterul cuiva, pune-l șef!

 

Borchert și…

Este un serial polițist german, subintitulat Der Zürich-Krimi (evident pentru că orașul elvețian e locul principal de acțiune). L-am descoperit la sfârșitul anului trecut și pentru că mi-a plăcut am vizionat toate episoadele disponibile în mediateca ARD.

Personajul principal este bătrânul avocat Thomas Borchert (jucat de Christian Kohlund), care, pe final de carieră, devine asociat într-o casă de avocatură, de fapt, e prea mult spus, într-un cabinet de avocatură deținut de fiica unui vechi prieten de-al lui.

Desigur, dincolo de regie și de interpretarea actoricească, trebuie să ai și scenarii bune, garnisite, dacă se poate, și cu niscaiva replici faine și/sau profunde. Precum aceasta:

„Verzeihen ist ein Prozess und keine Entscheidung.” (Borchert în Borchert und der eisige Tod/ Borchert și moartea înghețată, S1/E10/ 2021).

„Iertarea e un proces și nu o decizie.”

Sau asta:

„Zu jeder Lüge kommen zwei weitere hinzu!”

„La fiecare minciună se adaugă alte două!”

Sau:

„Of, Furrer, pe mine nu m-a interesat niciodată dreptul /legea, adică/, ci mereu doar dreptatea.”

(Borchert în B. und die alten Sünden/ … și vechile păcate, 2023).

Din Borchert und der Mord ohne Sühne/ B. și crima fără penitență, 2023):

Siegenthaler: Dacă vrei răzbunare, trebuie să sapi două morminte! (Zicală japoneză)

În fine, încă una spusă de Borchert:

„Când calul e mort, e timpul să descaleci.”

Abia aștept următorul episod nou.

 

Cireșe de Crăciun
sau
Obrazul subțire cu cheltuială se ține!

99,90 kg de cireșe (din Africa de Sud) la Lidl, puteai cumpăra așa, de sărbători. Când baierele pungii sunt mai laxe – pentru cine-și permite și, pe la noi, adesea și pentru cine nu-și permite.

De curiozitate, am luat o cireașă și am cântărit-o: 12 grame. Apoi am dus-o la loc – nu sunt fan fructe tip cireșe, piersici etc. în extrasezon! Mda, 1,20 de lei cireașa. Trebuia, totuși, să cumpăr trei (vorba aia, aller guten Dinge sind drei!), așa, să văd reacția casieriței sau privirile celorlalți cumpărători din preajmă. Data viitoare, poate. Parcă văd că de Paște iar vor apărea!

 

Nu c-aș fi feminist, dar…

Bancnota de 20 de lei e foarte rară. Oare de ce? Deci, nu vreau să fac pe feministul, dar mi-a trecut prin cap o posibilă explicație: întâmplător e singura bancnotă cu o femeie pe ea: Ecaterina Teodoroiu (1894-1917)!

Recunosc, e o pură speculație, dar eu unul nu am altă explicație.

 

Oameni fără casă

Homeleși. Boschetari, argotic zis.

Prin decembrie am aflat de la știrile germane  (RTL) că doar în München ar exista 11.000 de Wohnungslose, iar în toată Germania circa 1 milion!

Mda, criza imobiliară e groasă. Măcar că România se poate lăuda și ea odată cu ocuparea unui loc fruntaș în UE: e (în continuare!) pe primul loc, am aflat zilele trecute, la locuințe proprietate personală – cu cei peste 94% dintre români ce locuiesc în propria locuință, devansând țări precum Slovacia (93%), Ungaria (92%) și Croația (90%), media Uniunii Europene fiind de circa 68-69%.

Mi-a mai zis AI-ul Google că există în context și un „paradox locativ: deși este pe primul loc la proprietari, România ocupă, în același timp, primul loc în UE la supraaglomerarea locuințelor, cu peste 40% din populație trăind în case supraaglomerate (spațiu insuficient)”! A, și ar mai fi de menționat că „preferința românilor pentru a deține o casă, mai degrabă decât a închiria” ar rămâne „o trăsătură culturală și economică puternică, chiar și în contextul creșterii prețurilor din ultimii ani”.

Ca fapt „divers” și ca să (se) închid(ă) cercul: pe ultimul loc în grafica văzută se află… Germania (47%)!!!

 

Michael Astner este poet, traducător și publicist

Publicitate și alte recomandări video