Premierele atletice continuă să se manifeste în concursul olimpic de pe ”Stade de France”. Botswana, statul din emisfera australă, aproape înghițit geografic de Africa de Sud, a obținut prima sa medalie olimpică din istorie, prin tânărul de 21 de ani Letsile Tebogo, care l-a învins în finalul probei de 200 m pe marele favorit, Noah Lyles, cu trei titluri mondiale la bord  în această probă  și câștigător la Paris al titlului  olimpic la 100 m. Trebuie spus că Botswana apare din ce în ce mai mult în elita atletică, în special în probele turului de stadion și cele adiacente.

Amantle Montsho a devenit campioană mondială la 400 m, încă din 2011, iar la Jocurile precedente de la Tokyo, ștafeta de 4×400 m a acestui stat a luat medalia de bronz. De asemenea, cu toată tinerețea lui, nici Tebogo nu e chiar necunoscut. El a explodat anul trecut la Mondialele de la Budapesta, când l-a secondat pe Lyles la 100 m și s-a clasat al treilea la 200 m.

La Paris, a fost al șaselea la ”suta” câștigată de Lyles. În finala de 200 m, Noah a pornit prea sigur de el, dar s-a tăiat chiar pe turnantă, fiind depășit de sprintul sălbatic al lui Letsile. Noah a pierdut la fotofiniș chiar și argintul în fața conaționalului său, Kenneth Bednarek, care nu-l învinsese niciodată. După cursă, Lyles s-a prăbușit pe pistă, fiind scos cu  targa.El a declarat mai apoi că  a fost depistat cu Covid 19 și din această cauză n-a putut concura la nivelul său maxim.

Tot o premieră a înregistrat și Pakistanul, în proba masculină de aruncare a suliței. Statul Islamic din peninsula indiană a obținut primul titlu olimpic la atletism, Pakistan fiind cunoscut în istoria olimpică mai ales prin  duelurile cu vecinii indieni la hochei pe iarbă. Dar dacă în urmă cu vreo cinci ani cineva ar fi spus că supremația în proba aceasta aproape strict europeană s-ar decide între India și Pakistan ar fi fost îndemnat politicos la un control psihiatric. La Tokyo, în 2021, Neeraj Chopra scria istorie pentru atletismul Indian, cucerind aurul. Tot atunci și făcea apariția și ”vecinul” Arshad Nadeem, pe locul V.

Anul trecut, la Mondiale, Chopra a cucerit titlul suprem, dar Nadeem i-a suflat în ceafă, în timp ce alți doi hinduși apăreau între primii șase. Iar joi, la Paris, a fost ziua cea mare pentru pakistanezul de 27 de ani.Nadeem a reușit în tura a doua o aruncare de 92,07 m, depășind cu un metro și jumătate recordul olimpic al norvegianului Thorkildsen, din 2008. Chopra a trebuit să se mulțumească cu argintul în timp ce bronzul a fost câștigat de atletul Anderson Peters din Grenada, totuși, campion mondial în 2019 și 2022! În plus, pentru cei care țin minte conflictele indo-pakistaneze de acum jumătate de secol pentru Bangladesh: cei doi protagoniști, Neeraj și Arshad sunt prieteni la cataramă!

Duelul serii a fost cel de la 400 m garduri feminin. Recordmana mondială Sydney McLaghlin-Levrone, revenită după un an de absență, simțea concurența din ce în ce mai insistent a olandezei Femke Bol, care i-a amenințat și recordul. Prestația excepțională a olandezei și chiar timpii din preliminarii îi ofereau un ușor avantaj, dar în finală, Sydney a dovedit că ea e șefa, în timp ce Femke n-a fost…. Femke și a pierdut la potou și locul second în fața unei alte americance, Anna Cockrell! McLaughlin-Levrone și-a corectat și recordul mondial, realizând un halucinant timp de 50,37 s, cu 0,28 s peste performanța realizată în acest an, la Eugene.

Iar, Grant Holoway, triplul campion mondial (2019, 2022, 2023) a reușit să devină, finalmente și campion olimpic la 110 m garduri. La Tokyo, în 2021, el a fost învins de jamaicanul Hansle Parchment, dar la Paris, revanșa lui Holoway a fost totală: Parchment a încheiat finala pe ultimul loc

*O filă de istorie s-a scris și în turneul feminine de box: prima medalie obținută de echipa olimpică a refugiaților. A fost medalie de bronz pentru cameruneza Cindy Ngamba, învinsă în semifinală de panameza Atheyna Bylon. S-ar putea să fie și ultima filă de istorie a turneului de box, întrucât este foarte posibil ca acest sport să dispară din programul olimpic din cauza disensiunilor, practice ireparabile, între CIO și IBA, forul care conduce în present boxul așa-zis amator.

Echipa olimpică a refugiaţilor a fost creată de Comitetul Internaţional Olimpic în 2015, an marcat de deplasarea a milioane de persoane, în special din cauza războiului din Siria. La Paris, 36 de sportivi – 23 de bărbaţi şi 13 femei – din unsprezece ţări compun echipa olimpică a refugiaţilor, veniţi din Afganistan, Siria, Iran, Sudan, Sudanul de Sud, RD Congo, Eritreea, Etiopia, Camerun, Cuba şi Venezuela.

Publicitate și alte recomandări video