Război primar – secretar general pe ruta Iaşi-Vaslui. Decizie a instanţei: Mihai Chirica nu a „hărţuit-o” pe Denisa Ionaşcu, doar a „stresat-o”

În octombrie anul trecut, secretarul CL a cerut Tribunalului Vaslui dispunerea măsurilor necesare pentru respectarea demnităţii sale în muncă şi încetarea a ceea ce a numit hărţuirea sa morală de către primarul Mihai Chirica. De asemenea, ea a cerut obligarea lui Chirica la plata unor daune morale în valoare de 100.000 lei.

În plângerea sa, Denisa Ionaşcu susţinea că, după cinci ani de colaborare normală, a devenit ţinta acţiunilor de hărţuire întreprinse de Chirica la sfârşitul lui aprilie 2021, când procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Crimă Organizată şi Terorism au ridicat de la Primărie o serie de documente referitoare la afacerea „Zoiosul”, iar primarul Chirica a fost inculpat în dosar, în timp ce Ionaşcu a primit calitatea de martor. Dosarul „Zoiosul” reprezenta o inginerie administrativă prin care municipalitatea s-a asociat cu firma care edita cotidianul „Bună Ziua Iaşi”. Primăria ceda în folosinţa firmei 1.350 mp pe amplasamentul fostei terase „Zoiosul” de pe Sărărie, în vederea construirii unui sediu de firmă şi a unor spaţii de cazare tip pensiune, urmând a primi 10% din profit, dar nu mai puţin de 4.000 euro anual. În locul pensiunii a fost construit însă un bloc de 5 etaje şi 29 de apartamente, scoase la vânzare. Procurorii au calculat în acest dosar un prejudiciu de 500.000 euro.

Ionaşcu reclamă că primarul a acuzat-o public de faptul că nu i-ar fi respectat o dispoziţie privind depunerea unei plângeri la Parchet pe tema afacerii „Zoiosul”. Or, susţine Ionaşcu, o astfel de dispoziţie nu ar fi existat, primarul încercând doar să-şi justifice propria inacţiune şi acuzând-o de propriile sale fapte. În plus, doar Direcţia Juridică a Primăriei avea ca atribuţii depunerea de sesizări. În august 2021, primarul a dispus ca informaţiile şi actele solicitate de anchetatori să le fie trimise prin intermediul Direcţiei Juridice, fapt considerat de secretarul CL ca fiind o îngrădire a dreptului său, ca martor în dosar, de a furniza informaţiile necesare anchetei. Ionaşcu mai reclama că, la nici o săptămână de la o nouă audiere a sa ca martor, au fost trimise mai multor instituţii şi persoane, inclusiv primarului, fotografii ce surprindeau aspecte din viaţa sa privată, rezultat al unor acţiuni de filaj. Acestea au fost folosite de primar într-o conferinţă de presă din 19 ianuarie 2022 pentru a o prezenta „într-o viziune imorală”. De asemenea, în mesajul de Anul Nou transmis ieşenilor prin intermediul paginii sale de Facebook, primarul ar fi acuzat-o că a facilitat obţinerea de către un jurnalist a unei locuinţe cu chirie de la Primărie.

În fapt, jurnalistul obţinuse locuinţa respectivă cu mult înainte ca Ionaşcu să fi devenit secretar al CL. Tot atunci, primarul a acuzat-o că ar fi protejat în Comisia de Disciplină un funcţionar care ar fi comis un fals, aspect de asemenea nereal. Chirica i-a reproşat şi întârzierile din activitatea Comisiei locale de fond funciar (CLFF), cu toate că, deşi preşedinte al comisiei, el nu participase niciodată la şedinţele acesteia şi, mai mult, refuzase din iunie 2020 până în ianuarie 2022 fie şi doar să o convoace.

Propunerea făcută de Chirica privind modificarea Codului Administrativ astfel încât secretarul CL să fie subordonat primarului şi să aibă un mandat egal cu al acestuia a fost considerată de Ionaşcu tot ca vizând-o pe ea, indirect. Chirica ar fi avut astfel posibilitatea de a o concedia, fără a mai trebui să parcurgă procedura stabilită de lege în momentul actual. Când propunerile i-au fost respinse, ar fi cerut Consiliului Local desemnarea membrilor unei comisii care să evalueze activitatea Denisei Ionaşcu. Din comisie urmau să facă parte doi consilieri locali, ambii membri ai majorităţii, „aspecte ce sunt de natură să pună la îndoială corectitudinea şi nepărtinirea comisiei şi să-i creeze o stare de temere, de nesiguranţă a locului de muncă”.

De cealaltă parte, reprezentanţii municipalităţii şi ai primarului au cerut respingerea plângerii, întrucât niciuna dintre acţiunile lui Mihai Chirica nu ar putea fi interpretate drept o hărţuire ori o lezare a demnităţii Denisei Ionaşcu. Relaţiile dintre cei doi şei ai autorităţii locale erau reci, dar nu doar din 2021, ci încă din 2015, pe fondul ostilităţii manifestate de Ionaşcu faţă de Chirica şi din cauza faptului că acţiunile acesteia s-ar fi încadrat într-o „«zonă gri» a legalităţii”. Odată ce fostul primar, Gheorghe Nichita, a fost înlocuit de Chirica, Ionaşcu ar fi fost scoasă „dintr-o zonă de «confort» în ceea ce priveşte răspunderea şi modul de exercitare a funcţiei”. Ionaşcu ar fi încercat şi ar fi fost împiedicată de Chirica, să-şi aroge un rol de conducător al executivului, „cu intenţia evidentă de a-şi subordona activitatea publică şi de a substitui prerogativele primarului”.

Acesta ar fi fost miezul conflictului dintre cei doi, iar factorul declanşator al animozităţii de lungă durată ar fi fost reprezentat de un scandal în care fusese implicată chiar Ionaşcu. Astfel, presa locală a sesizat în 2015 faptul că Ionaşcu beneficia de o locuinţă de serviciu cu o chirie modică de doar 5 euro lunar, în condiţiile în care avea propria casă. În momentul respectiv, i s-a cerut inclusiv demisia în plenul CL. În replică, Ionaşcu îl dăduse în judecată pe un consilier local PSD, cerându-i despăgubiri de 100.000 lei pentru calomniere. Secretarul CL pierduse procesul. Întâmpinarea depusă la dosar nu menţionează însă în ce fel acest episod ar fi făcut-o pe Ionaşcu să-l duşmănească pe Chirica.

În întâmpinarea depusă în apărare la dosar, Ionaşcu este acuzată că nu ar fi luat măsurile necesare în 2018, când a fost semnalat faptul că pe un teren de 12 ha aparţinând municipalităţii la Ciric au fost ridicate construcţii fără autorizaţie sau că nu ar fi pus pe ordinea de zi a CLFF hotărâri judecătoreşti definitive, ceea ce ar fi dus la obligarea municipalităţii la plata de daune şi penalităţi în sumă de 12,2 milioane lei. Ionaşcu chiar s-ar fi opus atunci când primarul a vrut să dispună demolarea construcţiilor ilegale. Dispoziţia ar fi fost contrasemnată pentru legalitate, în cele din urmă, de şeful Direcţiei Juridice. Opoziţia Denisei Ionaşcu ar fi fost justificată de faptul că semnase ea însăşi două certificate de urbanism în favoarea ocupanţilor terenului. În privinţa cazului „Zoiosul”, reprezentanţii municipalităţii şi ai primarului au subliniat faptul că nici Ionaşcu nu era inocentă. Timp de 5 ani, ea a avizat actele de urbanism întocmite în această speţă, fără a sesiza vreo neregulă. „În tot acest timp, reclamanta nu a avut niciun impediment în sesizarea organelor de cercetare penală, în situaţia în care, aşa cum consemnează însăşi reclamanta, a cunoscut acest fapt pe care îl arată în scris. Nu există o raţiune pentru care reclamanta susţine că abia în anul 2021 a întocmit aviz de nelegalitate, după un interval de timp în care a avizat de legalitate toate actele de urbanism în temeiul acestui contract de cesiune”, se consemnează în dosar.

Reprezentanţii primarului au apreciat că, dimpotrivă, cea care a tensionat relaţiile dintre şefii administraţiei publice locale a fost chiar Denisa Ionaşcu. Chiar în cadru oficial, aceasta folosea la adresa primarului apelative precum „suspect” sau „inculpat” pentru a arunca suspiciuni asupra sa. Îşi lua concediu intempestiv, lăsând nu o dată încurcate treburile în Primărie în cele mai nepotrivite momente. „Executivul a tolerat acest comportament de-a lungul timpului, la început mai dificil, însă apoi a intrat în uzul curent şi în puterea obişnuinţei”, au menţionat apărătorii primarului. Departe de a o hărţui pe Ionaşcu, primarul nici măcar nu o sancţionase vreodată, iar ca evaluator îi acordase calificativul maxim.

Magistraţii vasluieni şi-au însuşit majoritatea argumentelor aduse de apărătorii primarului. Propunerile de modificare a Codului Administrativ, apreciate de secretarul CL ca fiind „cu dedicaţie”, au fost considerate de judecători ca reprezentând doar exercitarea dreptului de a avansa modificări legislative posibil benefice pentru eficientizarea activităţii administraţiei publice locale. Decizia ca prin Direcţia Juridică să se desfăşoare întreaga relaţie cu procurorii nu o putea împiedica pe Ionaşcu să dea toate declaraţiile impuse de statutul său de martor în dosarul „Zoiosul”. Ordinele de serviciu prin care Chirica dispunea efectuarea de verificări în activitatea Denisei Ionaşcu ar fi putut fi contestate, dacă primarul îşi depăşea atribuţiile, dar nu fuseseră. În mesajul de Anul Noul, Chirica nu aducea nicio acuzaţie concretă Denisei Ionaşcu ca secretar al CL, spunându-se doar că aceasta semnase un document prin care jurnalistul obţinuse ilegal o locuinţă. La data respectivă, Ionaşcu nu era încă secretar.

Nici afirmaţiile făcute de primar la adresa Denisei Ionaşcu pe parcursul a două conferinţe de presă nu au fost considerate de judecători ca reprezentând o formă de hărţuire. „Într-adevăr, spusele pârâtului denotă existenţa unei stări de tensiune între acesta şi reclamantă, pârâtul exprimându-şi punctul de vedere prin replici acide, tăioase, însă cele afirmate, prin ele însele, nu constituie acte de hărţuire morală la locul de muncă.

Nu este de neglijat nici faptul că referirea la reclamantă a fost făcută ca răspuns la întrebările adresate de jurnalişti şi nu din oficiu de reclamant, nefiind declaraţii pregătite. În acest context nu se poate dovedi un atac premeditat al pârâtului la adresa reclamantei, cu atât mai mult cu cât, de mai multe ori pe parcursul conferinţelor de presă reclamate, pârâtul Chirica Mihai a afirmat în mod expres faptul că nu are nimic cu reclamanta, că nu îi poartă ranchiună, că este interesat doar de activitatea profesională a acesteia”, au explicat magistraţii. Aceştia au apreciat că pentru a se putea reţine o acţiune delictuală, precum hărţuirea morală, primarul Chirica ar fi trebuit să lezeze drepturile Denisei Ionaşcu, ceea ce însă nu se întâmplase.

Tensiunile dintre Chirica şi Ionaşcu nu avuseseră repercusiuni în cadrul raporturilor de serviciu. Starea de stres pe care o acuza Ionaşcu nu i se datora primarului, ci muncii în sine. „În ceea ce priveşte stresul despre care face vorbire reclamanta, manifestat prin sindromul de epuizare, tribunalul reţine că epuizarea poate interveni în cazul funcţiilor cu răspundere mare şi cu un volum ridicat de activitate, cum este cel al reclamantei. Existenţa sindromului de burn-out, constatat de evaluarea psihologică depusă de reclamantă, nu face dovada existenţei hărţuirii morale reclamate. Constatând inexistenţa hărţuirii morale reclamate, tribunalul va respinge, ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată”, au conchis judecătorii vasluieni.

Publicitate și alte recomandări video