Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Războiul ca distracţie

GALERIE
briscan zara
  • briscan zara
- +

Disonanţa cognitivă, duelul permanent dintre credinţe şi acţiuni, este probabil principala noastră caracteristică şi sursă perpetuă de incertitudini şi angoasă. Am zis-o şi altă dată, suntem încă oameni, când vom fi doar roboţi, lucrurile se vor alinia perfect.

Poate părea ciudat, deplasat chiar, dar pentru unii participanţi la bătăi de stradă, în cluburi sau restaurante, la distrugeri, conflicte armate reale, chiar războaie, întreaga activitate ce la prima vedere este inumană, oribilă, ieşită din sfera normalului, a civilizaţiei este de fapt o distracţie căutată şi plină de satisfacţii. La fel ca în filmele în care oameni bogaţi participă la vânători de oameni contra cost, războiul oferă astfel de posibilitate pentru cei pasionaţi, în mod gratuit şi la discreţie, ba chiar se poate şi asezona totul cu un vârf de linguriţă de filosofie, religie, teorie umanitară.

Sunt nenumăraţi fani şi practicanţi înfocaţi ai jocurilor de violenţă, cum ar fi Mortal Kombat, Sniper Assassin, Counter-Strike, Call of Duty, Fortnite, şi când spun înfocaţi nu mă refer la un simplu hobby de weekend, ci la ore întregi pe zi, zeci de ore pe săptămână, vorbesc despre copii, tineri şi chiar adulţi în toată firea care îşi petrec o foarte mare parte din timp în faţa calculatorului atraşi de febra acţiunii, a supravieţuirii în condiţii extreme şi a eliminării adversarilor, de satisfacţia adrenalinei care fierbe.

Majoritatea oamenilor fac distincţie clară între o simplă activitate de relaxare în momentele de linişte, în pauzele de serviciu, în concedii, dar sunt extrem de mulţi care vor să ducă mai departe această pasiune, să treacă dincolo de ecran şi să transfere totul în lumea reală. Astfel de oameni sunt bătăuşii profesionişti care sunt chemaţi să regleze nişte conturi de către cei care nu vor să se murdărească, cascadorii care au curajul să facă lucruri pe care alţii nu le pot face, mercenarii care vin voluntar în războaie. Aceştia toţi nu sunt oameni obişnuiţi, sunt altceva, au ceva în plus ori în minus, o inconştienţă care le dă voie să treacă de bariere pentru alţii de netrecut, şi care primesc în schimb plăcere, satisfacţie din asta. Unii nici nu vor să fie plătiţi pentru lucrurile ieşite din comun, ei doar vor să se distreze.

De fiecare dată era o mare rumoare, organizaţiile umanitare şi de protejare a animalelor protestau când Ţiriac organiza tradiţionala lui vânătoare de mistreţi la Balc (judeţul Bihor). Erau atât de mulţi revoltaţi că bietele animale erau hăituite şi ucise cu sânge rece, prezentate ca recompense inerte de către bărbaţi îmbrăcaţi cu haine scumpe, echipaţi, care stăteau confortabil în cabine special amenajate, departe de pericole. Satisfacţia uciderii care pentru unii era de neînţeles, pentru cei „avizaţi” era o delicatesă spirituală. Exact aşa, o împlinire metafizică. Să iei viaţa unui animal, să o smulgi cu forţa din trup de undeva de la înălţime, ca un zeu, cu o cană de cafea sau vin fiert lângă tine, printr-o simplă apăsare de trăgaci nu se compară cu niciun joc pe calculator. Când vezi un ditamai mistreţul fioros, plin de forţă, aparent invincibil cum se prăvăleşte lovit de un simplu glonte venit din puşca ta de la zeci sau sute de metri distanţă e ca un vis devenit realitate. Merită toţi banii, aşa da relaxare! „A fost ceva unic. Nu există aşa ceva în Europa”, declara Ţinu Sebeşanu în ianuarie 2019 după vânătoare. Celebrul designer Stefano Ricci le-a spus jurnaliştilor că „a fost o excursie fantastică (...) Abia aştept să mă întorc”. În 2018, de exemplu, au fost ucişi pentru distracţie peste 150 de mistreţi.

Cei care au ucis o dată înţeleg ideea, e o pasiune care nu moare şi trebuie întreţinută. E mai confortabil să o îmbraci în vorbe frumoase, în teorii, dar în fond şi la urma urmei, în sinea ta, recunoşti mereu că nu e altceva decât o pornire animalică inexplicabilă şi că aventura asta îţi dă o satisfacţie şi un sentiment de împlinire incomparabile cu altceva. E o pornire bolnavă sau primitivă, totuna. Ucigaşii plătiţi probabil că au cea mai bună meserie din lume, din acest punct de vedere, ei îmbină în mod perfect şi armonios plăcerea ucigaşului cu mulţumirea financiară. Dacă toţi am reuşi să trecem de pragul psihologic şi emoţional care ne opreşte să îmbrăţişăm această meserie, am fi fericiţi.

Să luăm exemplul celebrului lunetist canadian cunoscut sub numele de Wali. Meseria lui domestică e de programator, dar din când în când mai iese şi pe teren la vânătoare de oameni, în războaie. A participat la lupte în Afganistan, Irak, Siria şi Kandahar. E renumit pentru abilitatea lui de a ucide de la distanţe foarte mari (3,5 km), performanţa lui fiind de 40 inamici doborâţi într-o singură zi. Dacă în majoritatea cazurilor a participat la războaie în calitate de soldat al propriei ţări, din datorie altfel spus, azi s-a hotărât să participe ca simplu voluntar în războiul din Ucraina.

Curios să aflu cum gândeşte un om care s-a smuls prin proprie voinţă din confortul casei şi de lângă familia sa din Canada pentru a participa nesilit de nimeni şi fără bani la uciderea altor oameni, am urmărit cel mai recent interviu al său acordat cotidianului canadian Toronto Star pe 22 martie. Am spicuit următoarele idei:

Wali a decis să participe ca voluntar în războiul din Ucraina din trei motive: „pentru familia lui, pentru comunitatea lui şi pentru umanitate în general”. El mărturiseşte: „Am simţit că ucrainenii aveau nevoie de ajutor profesionist şi m-am oferit. Dacă noi credem în libertate şi pace, trebuie să facem ceva”. De asemenea, explică: „Înţeleg că Ucraina nu e în totalitate bună, şi nici Rusia nu e în totalitate rea, dar înţeleg că majoritatea Rusiei e rea şi majoritatea Ucrainei este bună”. Întrebat cum s-a lăsat convins să vină a răspuns: „Majoritatea celor cu care am vorbit, să spunem 95%, dacă nu chiar mai mult, au fost de acord cu ideea că trebuie să facem ceva când e vorba de o agresiune împotriva lumii libere şi sper că fiul meu (n.a. în vârstă de 1 an) va înţelege asta, (…), cineva trebuie să o facă”.

În concluzie Wali a venit la „vânătoare” pentru a salva libertatea omenirii şi pentru că e persoană pricepută la asta, cam la fel cum un casap ucide şi tranşează un viţel pentru ca magazinele să nu rămână fără carne şi oamenii să sufere cumva de foame. Destul de logic şi corect, nu?

Cu siguranţă sunt şi în tabăra adversă astfel de voluntari inimoşi, iubitori de oameni care îşi aduc aportul în folosul Binelui Suprem, doar că ei nu ne sunt cunoscuţi atât de bine precum Wali. Două exemple aici ar putea fi lunetista sârbă supranumită Baghera, capturată recent de trupele ucrainene, care luptă de mai mulţi ani de partea separatiştilor ruşi din Donbas şi care ar fi ucis peste 40 de inamici, şi partenerul ei Dejan Berić, zis Deki, un alt lunetist sârb faimos care luptă de partea separatiştilor pro-ruşi. Argumentele lor ar fi identice cu ale lui Wali, numai că din altă perspectivă. Le-aş putea chiar reproduce cuvintele dintr-un eventual interviu: „Am venit să lupt împotriva Ucrainei pentru familia mea, pentru comunitate şi umanitate. Ucraina şi prietenii ei occidentali sunt diavolul şi cineva trebuie să facă ceva împotriva lor ca să-i oprească. Sper că fiul meu va înţelege asta…”

Nu condamn pe nimeni, fiecare îşi trăieşte viaţa cum crede, cum gândeşte, dar unele lucruri pe lumea asta sunt al naibii de ciudate. Par logice, dar nu sunt, par corecte, dar nu sunt, ce e azi alb, mâine e negru, şi totuşi credem în ele cu toţii în egală măsură. În mintea noastră sunt contradicţii continue care trăiesc în bună pace, într-o perfectă şi paradoxală înfrăţire, asta e natura umană. Disonanţa cognitivă, duelul permanent dintre credinţe şi acţiuni, este probabil principala noastră caracteristică şi sursă perpetuă de incertitudini şi angoasă. Am zis-o şi altă dată, suntem încă oameni, când vom fi doar roboţi, lucrurile se vor alinia perfect.

Briscan Zara este scriitor şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri