Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

(Re)denumiri anapoda ale unor instituţii de învăţământ (II)

GALERIE
Eugen Munteanu
  • Eugen Munteanu
- +

În centrul investigaţiei critice a modei de a dobândi legitimitate prin denumiri nejustificate ale unor instituţii se află termenul academie.

Potrivit promisiunii din foiletonul trecut, cu termenul academie voi începe examenul critic al modei, după părerea mea contraproductive, poate chiar nocive, de a redenumi în mod arbitrar şi nemotivat instituţiile de ştiinţifice şi de învământ din ţara noastră. Etimonul originar al acestui termen, existent în aproape toate limbile moderne, trebuie căutat în limba greacă, substantivul Akademía (gr. Ἀκαδημία) denumind în mod tradiţional una dintre cele mai reputate şcoli de filozofie din Atena epocii clasice, întemeiată şi condusă în secolul al IV‑lea î.Hr. de (după părerea mea) cel mai inteligent dintre muritori, filosoful Platon (427‑327 î.Hr.). Numele reputatei şcoli de filozofie provenise de la numele medestelor grădini publice ale lui Akademos, numite aşa după numele unui personaj mitic. Aici se desfăşurau întâlnirile şi dezbaterile filosofilor, adică ale „iubitorilor de înţelepciune“ (philósophoi φιλόσοφοι). Cuvântul acesta a cunoscut o „carieră“ glorioasă, dobândind cu timpul prestigiu şi o mare încărcătură simbolică. Fără să intrăm în detalii, ajunge să menţionăm că în Renaştere, când a fost redescoperită în Europa strălucirea culturii greco-latine, prin academie ajunge să fie denumită o asociaţie a celor mai erudiţi şi înţelepţi dintre muritori, care îşi dedicau talentul şi cultura şi energia lor creaţiei literare, ştiinţifice şi artistice, în scopul luminării muritorilor de rând. Modelul primar pare să fi fost Accademia della Crusca din Florenţa, centrul recunoscut pe acea vreme al lumii civilizate. Întemeiată cam pe vremea când Ştefan cel Mare încerca să ţină piept turcilor la Cătlăbuga, Accademia della Crusca a transmis lumii întregi mesajul că o societate cultivată trebuie să se bazeze pe o limbă şlefuită şi subtilă, capabilă, la fel ca limbile clasice, latina şi greaca, să exprime cele mai nuanţate şi subtile produse ale intelectului uman. A durat peste un secol până când învăţaţii italieni au reuşit să alcătuiască şi să publice un dicţionar‑„tezaur“ al limbii lui Dante, Petrarca, Boccaccio şi Machiavelli. Deşi fusese precedat cu un an de un tezaur al limbii castiliene sau spaniole (Tesoro de la lengua castellana o española), acest Vocabulario degli accademici della Crusca (1612) a devenit un punct de referinţă şi un model pentru toate celelalte naţiuni civilizate ale Europei, franceză, engelză, germană, mai apoi, încet, încet, cehă, maghiară, polonă, română etc., care s‑au străduit, fiecare după puterile ei, să îl imite. Referinţa absolută pentru secolele care vor urma a devenit Academia Franceză, întemeiată în anul 1634 de Cardinalul Richelieu, cu scopul exclusiv de a stabili normele literare şi de a elabora dicţionarul general al limbii franceze. Pentru ca Academia Franceză să se poată dedica exclusiv problemelor filologico-lingvistice, celelalte zone ale creativităţii intelectuale au fost acoperite prin înfiinţarea altor academii paralele, şi anume: l’Académie des inscriptions et belles-lettres, l’Académie des sciences, l’Académie des beaux-arts şi l’Académie des sciences morales et politiques. Ulterior, în vremea lui Napoleon, cele cinci academii au fost reunite într‑o singură instituţie, L’Institut de France.

Ce se întâmplă cu istoria acestui cuvânt în limba română? Redactat în urmă cu peste 100 de ani în urmă, articolul despre academie din dicţionarul academic al limbii române (DLR) nu ne oferă înformaţii mulţumitoare, căci cele mai vechi citate pe le primim din texte (atestări lexicografice) sunt de la Eminescu. E de presupus însă că şcolile superioare finanţate de domnitori fanarioţi la Iaşi şi Bucureşti în secolul al XVIII‑lea, cu elina ca limbă de predare, puteau purta acest nume de prestigiu. Majoritatea istoricilor vorbesc azi despre Academia Domnească de la Iaşi, despre cea de la Bucureşti, apoi despre Academia Mihăileană de la Iaşi, predecesoarea universităţii ieşene de astăzi. Prima întrebuinţare proprie şi oarecum legitimă a termenului în cauză aparţine Academiei Române, numită ca atare din 1879 dar întemeiată încă în 1866 cu numele Societatea Literară Română. Dedicată, după modelul francez, în mod prioritar, cultivării limbii literare prin alcătuirea unui dicţionar-tezaur, general şi normativ, şi a unei gramatici normative a limbii române, Academia Română a devenit cu timpul o „marcă“ sau un „brand“. Îmi permit să declar fără echivoc că, pentru un intelectual român care se respectă, singura academie din România este Academia Română. Dacă îmi este permis să folosesc o metaforă din sfera genealogiei, restul „academiilor“ nu sunt altceva decât nişte creaturi ilegitime, bastarzi, impostori, caricaturi…

Să prezentăm câteva exemple. Încep cu domeniul militar unde, probabil după exemplul celebrei “West Point Military Academy of United States“, tot ce aspiră cumva la statutul de şcoală militară de ofiţeri este musai o „academie“: Academia de Informaţii, Academia Forţelor Aeriene, Academia Forţelor Terestre, Academia Forţelor Navale, Academie Tehnică Militară, Academia de Poliţie şi, şi … eţetera! Multe îşi iau ca patron figuri tutelare ale istoriei româneşti precum Mircea cel Bătrân, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, Regele Ferdinand, Regina Maria etc. Unele îşi mai adaugă, ca un titlu de glorie meritat, epitetul naţională.

Însăşi Academia Română se vede dublată şi „concurată“ de o duzină de academii mai mult sau mai puţin (ca să îmi strunesc pulsiunile pamfletare!) inconsistente. Cele mai „celebre“ ar fi (tautologica!) Academia Oamenilor de Ştiinţă (cu vreo 500 de membri şi o duzină de filiale în toată ţara!) şi pompos auto-intitulata Academia Elitelor, Modelelor şi Valorilor. Între sutele de anonimi găseşti pe listele de mebri şi nume sulfuroase din Biserică, precum cele ale ÎPS-lor Varsanufie Gogeanu şi Teodosie zis Şpagoveanu, din presă, precum cel al lui Ion Cristoiu, sau din politică, precum cele ale lui Vasile Dîncu sau Ecaterina Andronescu. Ar avea darul să te mire sau chiar să te stupefieze prezenţa pe lista membrilor acestor „academii“ a numelor unor personalităţi ştiinţifice sau artistice cu totul onorabile, scriitori, cercetători de prim rang, câţiva chiar dintre membrii „adevăraţilor Arnoteni“, vreau să spun Academia Română. Din respect şi mâhnire renunţ să dau exemple.

Mai avem apoi o sumedenie de „academii de ramură“, precum: Academia de Ştiinţe Medicale, Academia de Ştiinţe Agricole, Academia de Administraţie Publică, Academia de Afaceri ş.a. Cel mai mult m‑a înduioşat să dau peste Academia de Fotbal «Gheorghe Hagi» şi peste Academia Naţională de Fotbal. Or fi académii diferite, or fi una şi aceeaşi, n-am avut timp să cercetez. Tare m‑am mai minunat şi când am dat peste o bogată serie de académii cu nume, ca să le spun aşa, mai mult sau mai puţin ermetice: Academia de Studii Economice Logo, Academia de Advocacy, Academia MicroTik România, Academia Barilla, Academia eToro on line de Tranzacţii şi Investiţii, Academia Smart City, Academia de Fitness, Academia de Beauty, Academia Micilor Developeri. Sub cuviosul nume de Academia de Bine se ascunde o … tabără de elevi din Munţii Retezat! Halal imaginaţie pedagogică! Nu vreau să te mai obosesc, iubite cititorule, te mai informez doar cu respect că nu suntem lipsiţi nici de o academie de ceasornicărie, o academie de lupte, o academie de coafură, şi mă opresc aici, obosit, din sumara mea investigaţie. (Va urma.)

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri