“În numărul de luni, 25 martie, anul curent, al ziarului ce cu onoare îl conduceţi, a apărut, sub semnătura redactorului Simona Relea, materialul cu titlul „Specialiştii ieşeni îi dau cu canabisul peste nas ministrului Teodorovici”. Din material reiese că un psihiatru de la Institutul „Socola” consideră că: „Din punct de vedere medical, consider că discuţia a demarat într-un moment nepotrivit. Nu aceasta era urgenţa pentru sistemul medical din România ş…ţ Dar, brusc, se propune lega­lizarea canabisului în scop medical. Iar lucrurile se mişcă foarte repede, cu o viteză uluitoare apare şi o comisie care se ocupă de această problemă de parcă ar fi urgenţa numărul 1 a sistemului medical din România”

Pentru buna informare a autorului şi a publicului, doresc să menţionez că problema utilizării canabinoizilor în scopuri medicale preocupă specialiştii din ţara noastră de câteva decenii. Am publicat împreună cu colaboratorii încă din 2002 într-o revistă medicală articolul intitulat „Sistemul canabinoid – implicaţii în algeziologie”ş1ţ. Ulterior, am publicat câteva materiale pentru informarea publicului larg, pentru a reveni cu un material bine documentat în săptămânalul „Viaţa medicală” din 18.10.2013, intitulat „Potenţialul terapeutic al canabinoizilor: o evaluare necesar㔺2ţ. După ce, în studiul menţionat, prezentam date farmacologice (inclusiv o clasificare originală) şi utilizările terapeutice ale canabinoizilor, treceam în revistă experienţa de decenii a unor ţări precum: Canada, SUA, Israel, Germania, Spania, Olanda şi Republica Cehă. În finalul materialului propuneam următoarele:

• Flexibilizarea legislaţiei în domeniu, care să permită facilitarea accesului la preparatele medicamentoase, aflate deja în uz în ţările dezvoltate;

• Organizarea, sub egida Ministerului Sănătăţii, a unui colectiv de profesionişti, care să stabilească afecţiunile în care este prioritar să se utilizeze aceste produse;

• Informarea personalului medical şi a pacienţilor asupra utilizării canabinoizilor şi a aprecierii raportului risc-beneficiu, în cazul includerii în schemele de tratament a acestor produse farmaceutice;

După cum se vede, nimic nou sub soare.

Ca unul care urmăreşte de mai bine de trei decenii posibilităţile farmacoterapiei cu analgezice, pot afirma că nu există un „glonţ magic” pentru durere şi că orice achiziţie, care se adaugă la arsenalul existent, nu este decât binevenită. Nu cred că este cazul să facem confuzie între utilizarea medicală, care mi se pare foarte utilă şi utilizarea recreaţională, care este o problemă mai vastă şi care ţine de evoluţia culturală şi socio-politică a ţării. A nu se uita, totuşi, că în timp ce pagubele produse de consumul de marijuana sunt relativ neînsemnate, cele produse de utilizarea cronică şi excesivă de alcool consumă substanţial din bugetul statului.

Am căutat să limpezesc aceste aspecte privind utilizarea medicală a canabinoizilor, întrucât nu pot, privind în jur, să ignor ceea ce marele Goethe spunea: „Nimic nu-i mai înspăimântător decât ignoranţa activă”

Ţin să precizez că nu am niciun interes personal în promovarea utilizării medicale a derivaţilor de canabis, exceptând afirmaţia mai veche pe care o reamintesc: „Atât timp cât există DURERE, nu trebuie precupeţit niciun efort pentru alinarea acesteia”

Prof. univ. emerit dr. Ostin C. Mungiu DHC”