„Realitatea virtuală are aplicații eficiente în educație, știință și instruire.”. Inteligența artificială în actul educațional: o carte de referință în domeniu, apărută la Editura Polirom, Iași (21)

Astăzi dedicăm articolul nostru unui subiect pe care îl considerăm, mai mult decât util, dat fiind faptul că este cunoscut și trăit, de noi toți, chiar dacă nu îl percepem atunci când este definit, în termeni de specialitate, Este vorba despre realitatea augmentată și realitatea virtuală.

Sursa informațiilor și explicațiilor ce urmează este lucrarea „Introducere în utilizarea inteligenței artificiale în educație”, autor domnul prof. univ. dr. Adrian Adăscăliței.

Pentru a ne fi, cât mai clare, cele două noțiuni apelăm la definițiile formulate de speciliști.

Realitatea augmentată (AR) „se referă la procesul de creare a unui mediu sintetic care combină lumea digitală și cea fizică într-un mod ideal (Martin, 2022). Există aplicații pentru smartphone-uri și computere care utilizează realitatea augmentată pentru a suprapune imagini generate de computer într-un cadru fizic.”

Realitatea virtuală (VR) „se referă la orice simulare a unui mediu extern creată tehnologic. Este tehnologia din spatele acelor filme și jocuri 3D uimitoare. Combinat cu computere și echipamente senzoriale, cum ar fi căști și mănuși, permite crearea de simulări foarte apropiate de lumea reală și „scufundă” efectiv privitorul. Realitatea virtuală nu este doar pentru distracție și jocuri; are aplicații eficiente în educație, știință și instruire.”

De ce am folosi cele două tehnici la ora de curs? Studiile au arătat că un rezultat benefic este cel referitor la creșterea participării și retenției elevilor.”

O scurtă listă a beneficiilor aplicării celor două tehnologii trebuie să aibă în vedere următoarele aspecte:

• Vizualizări remarcabile, demne de a fi analizate ce permit tuturor elevilor, indiferent de locația și nivelul lor de trai, ei „pot accesa mii de modele cu care pot interacționa, excursii virtuale în locații exotice și simulări potențial transformatoare ei fiind motivați să depună un efort și mai mare.”
• Curiozitate și uimire sunt două stări ce completează conduita cursantului în parcursul său de a obține noi cunoștințe. Aceste stări „stârnesc entuziasmul” pentru învățare. Sunt studenți care au declarat că interesul pentru o temă a fost „stârnit în timpul orelor într-un mediu virtual, ceea ce i-a determinat să facă mai multe cercetări în afara orelor.”
• Explorarea carierei este o necesitate, vitală, spunem noi, pentru viitorul profesional al studenților în special prin indicarea „mai multor opțiuni de carieră și îi pot ajuta să-și găsească pasiunile, oferindu-le un avans în a decide ce curs de studiu sau profesie să urmeze.” Mai mult, folosirea realității augmentate și virtuale permit o „pregătire practică în domeniul ales chiar înainte de absolvirea liceului.”
• Implicare prin faptul că accesul la teme și informații complexe nu este un proces ușor, caz în care „modelele de realitate virtuală pot stârni curiozitatea și pot facilita conceptualizarea ideilor complexe, determinând elevii și studenții să exploreze și să asimileze învățarea acestor modele.” Realitatea virtuală permite elevilor „să aprofundeze subiectele, să modifice modelele virtuale în moduri noi și chiar să-și construiască proiectele și experimentele”. Prin aceasta se atinge unul din obiectivele educației, sub aspect comportamental și anume faptul că „ei își pot menține interesul și concentrarea pe tot parcursul lecției în clasă.”
• Nu pare a fi o muncă și acest lucru încântă și atrage elevii care „se distrează de minune folosind AR și VR pentru studiu și explorare”, și „să se simtă ca și cum s-ar juca” stări pe care școala tradițională nu le poate provoca. Starea de joc este, prin definiție, un sentiment acceptat de noi toți, indiferent de vârstă și cu atât mai mult de generațiile care, nu de mult, s-au despărțit de copilărie, ca vârstă și nu ca atitudine.
• Colaborare prin crearea de punți mai deschise și intense în relațiile dintre elevi, dintre elevi și profesori și adăugăm chiar între profesori/instructori, indiferent de materia pe care o predau, pentru că, toți cei enumerați, sunt mai „implicați, interesați și motivați.”
• Elevii sunt liberi să facă greșeli spre deosebire de școala tradițională unde greșeala este tratată ca pericolul suprem pe care trebuie să-l eviți cu orice preț. În noul context elevii „pot fi încurajați mai mult în laboratoarele virtuale de știință decât în lumea reală să facă greșeli și să învețe din ele”, fără a suporta costurile sau stresul de a fi nevoiți să efectueze un experiment real.”
• Elimină experimentele potențial periculoase sau costisitoare permite să se folosească „modele virtuale”, care permit studiul unor „subiecte complexe care ar fi inaccesibile într-o sală de clasă tradițională, cum ar fi construcția de roller coastere (montagnes russes) și disecția inimii.”
• Crește gândirea critică prin faptul că permite elevilor „să pună întrebări – ce-ar fi dacă…? – și „poate genera ipoteze constructive într-un context virtual, ajungând la concluzii mai credibile.” Prin aceasta „elevii sunt încurajați să-și folosească imaginația pentru a investiga și aborda problemele prin manipularea modelelor pentru a observa modul în care rezultatele diferite apar ca urmare a acțiunilor umane sau de mediu.”
• Promovează empatia și oferă elevilor „perspective pozitive asupra diferitelor grupări sociale și circumstanțe din lumea reală. Elevii obțin o înțelegere mai nuanțată și mai empatică a diverselor culturi și stiluri de viață, punându-se în pielea virtuală a altei persoane.” (Va urma)

Găsiți mai multe detalii despre termenii folosiți în DICȚIONARUL AI

Marius GHEORGHIU

CONTACT – Email: redactie@ziaruldeiasi.ro, Telefon: 0745079523

Publicitate și alte recomandări video