Recenzie Florența Rață Cruciuleanu – Comoara ce-o păstrăm în suflet

Zic așa, întrucât a fost o adevărată sărbătoare a sufletului frumos, a întâlnirii cu oamenii cei mai dragi și scumpi – rudele, multe la număr, colegii – actualii și foștii. Sala devenise neîncăpătoare pentru toți cei care au dorit să asiste la ceea ce avea să fie o adevărată explozie de emoții pozitive, de aplauze, flori și lacrimi de bucurie.

Facem vorbire de Florența Rață Cruciuleanu,  funcționară a instituției sus amintite. Contrar meseriei pe care o exercită, de economistă, Pronia Cerească a înzestrat-o cu prisosință cu o bunătate și o sensibilitate aparte,  cu un fin simț al omenescului, de care, de cele mai multe ori, ducem lipsă. Prea plinul ființei ei pământești  l-a așezat cu multă finețe în volum ATINGERI PE SUFLET, apărut la editura Vasiliana  `98 din Iași, și pe care l-a oferit apoi cu multă tandrețe tuturor celor prezenți.  Să deschidem prima filă: „Când n-am putut să spun ce-aveam de zis,/ Când mi s-a spulberat ultimul vis,/ Când m-am simțit pierdută în abis,/ În fața foii albe m-am deschis/ Și-am scris!// Am scris ce-n suflet  am avut,/ Când am iubit, când m-a durut,/ Când am fost sus, când am căzut,/ Am scris atunci când m-am pierdut…/ Prin versul meu, eu am știut/ Că pot să uit, că pot ierta,/ Că mă voi regăsi cândva,/ Că scrisul mă va vindeca…/ Când n-am putut altfel/ Să spun ce-aveam de zic,/ Am scris!..”.

Și scrisul i-a fost  leac, scrisul i-a fost și, vrem să sperăm că îi va fi balsam și de acum încolo, deoarece inima mereu îi vibrează și-i ating cele mai sensibile corzi ale ființei. Și atunci se simte împăcată cu sine și ni se confesează: „În suflet port doar liniște și multă pace,/ Tot zbuciumul s-a dus, m-am împăcat cu mine./ Vin fluturi albi în preajma-mi să se joace/ Și râd, și mi-e ușor, și azi îmi este bine.”. Câtă fericire trăiește în momentele când sufletul îi este  împăcat și liniștit, atunci are puterea de a recunoaște: „Pentru ziua de astăzi, pentru ziua de ieri,/ Pentru ierni ce-au trecut, pentru noi primăveri,/ Pentru nopți liniștite, pentru zile cu soare,/ Sunt recunoscătoare.”.

La multe lansări de carte mi-a fost dat să particip, dar cea de acum a fost deosebită. Am ascultat cu toții și  melodii  duioase, pe versurile dânsei, ne-am distrat copios și la scenetele, în care înseși  autoarea a fost pe post de „erou principal”, având astfel și plăcuta surpriză de a afla că doamna Florența Rață Cruciuleanu scrie și proză.

Dragostea de carte, educația aleasă, anturajul prielnic și sănătos, îndemnurile neostenite ale mamei au stat, neîndoielnic, la baza formării sale ca OM, care avea să răspândească, pe unde i-a fost sortit să pășească,  doar toleranță, spirit împăciuitor, dragoste și iubire față de semeni, înțelegere și bună cuviință între oameni. Este un real exemplu de bună creștere și cumsecădenie pentru toți cei care au fericitul noroc de a o ști în preajmă, de a-i simți umărul și sfatul prietenesc  și  dezinteresat.

Îi urăm mult spor,  să ne fericească și  să ne înveselească  și în viitor  cu  duioasele sale versuri, cu haioasele și neprihănitele sale bucăți de proză,  să ne bine dispună oricând și oriunde ne-am afla.

Publicitate și alte recomandări video