Reducerea deficitului bugetar se poate face doar cu creșteri mari de taxe și concedieri masive

Reducerea deficitului bugetar până la un nivel suportabil și sustenabil va însemna suferință pentru toată lumea. Nota de plată va fi una destul de consistentă. Mediul privat va fi primul afectat, dar ca să ajungem la un prag care să poată fi ușor de suportat va fi nevoie de măsuri curajoase, care să impacteze și sectorul de stat. Fără acțiuni concrete în ambele părți nu se va reuși aducerea deficitului bugetar în albia lui firească și riscul unui colaps asemănător Greciei nu este nici pe departe doar o ideea ce agită mințile pesimiștilor. Dezechilibrul înregistrat la nivel bugetar este unul major și mai ales persistent, sunt cel puțin cinci ani de când se manifestă din ce în ce mai evident. Dincolo de amenințările venite de la Bruxelles via Comisia Europeană, este de așteptat ca la un moment dat dobânzile plătite de statul român pentru împrumuturile care finanțează gaura ce s-a căscat între cheltuielile prea mari și veniturile insuficiente să sufoce pur și simplu investițiile. Ele sunt vitale pentru dezvoltare și fără această componentă putem bălti la infinit într-o situație care nemulțumește pe toată lumea și are consecințe negative în întreaga societate.

Un nivel al deficitului bugetar acceptat de toată lumea ca fiind unul relativ sustenabil și pe deasupra negociat și cu Uniunea Europeană este de circa 3% din PIB. La nivelul primelor patru luni ale anului în curs, acesta era de 3,24%, iar la sfârșitul lunii mai ajunsese la 3,4%. Deja se observă o diferență negativă de 0,4% din PIB. La prima vedere pare puțin, dar dacă privim lucrurile în profunzime constatăm că este extrem de mult, mai ales că nu suntem nici măcar la jumătatea anului. Într-o analiză UniCredit Bank se arată că anul acesta este foarte posibil ca deficitul să sară de 7% din PIB. „Din cauza alegerilor parlamentare care vor avea loc foarte târziu în acest an, vedem acum riscul ca deficitul bugetar să depăşească 7% din PIB în 2024, cu excepţia cazului în care Guvernul reduce cheltuielile sau decide să facă arierate. Acestea din urmă ar afecta eforturile de anul viitor de a strânge baierile pungii”, transmit, într-un document analizat de Profit.ro, Dan Bucşa, economist-şef pentru Europa Centrală şi de Est la UniCredit Londra, respectiv Anca Negrescu, senior economist UniCredit Bank România.

PIB-ul estimat de către Ministerul de Finanțe pentru anul în curs ar urma să urce la 350 miliarde de euro. Lucrând cu această cifră, una reieșită din documentele oficiale ale Guvernului, putem să constatăm că de 3% din PIB la 7% din PIB este o diferență de 14 miliarde de euro, bani pe care Executivul este nevoit să-i împrumute de undeva dacă nu vrea să intre în faliment. Dacă nu vrea sau nu poate să împrumute acești bani, Guvernul va fi nevoit să mărească taxele sau să taie din cheltuieli.

Dacă alege prima variantă, atunci fiecare familie din România va trebui să suporte lunar în plus impozite, taxe și accize în valoare de circa 200 de euro. Atenție, aici, vorbim de o medie și prin urmare sunt incluse și familiile de pensionari, care nu mai produc venituri, ci sunt susținute de la stat, cele cu mulți copii, dar și cele cu câștiguri reduse (n.r. – salariul minim sau ajutoare sociale) sau cele cu un singur membru. Vedem cum, pur și simplu, decizia de a mări brusc taxele nu ajută, ci mai mult încurcă, fiindcă nivelul impozitării nu poate fi distribuit uniform fiindcă foarte multe familii ar ajunge la fundul sacului și nu ar avea de unde plăti, iar sarcina ar trebui aruncată pe cei de nivel mediu, ceea ce ar nemulțumi foarte multe persoane.

În cazul celei de-a doua variante lucrurile sunt și mai complicate. Ca să acopere deficitul suplimentar, fără noi împrumuturi, și fără să afecteze investițiile, care am convenit mai sus că sunt vitale pentru dezvoltare, Executivul va fi nevoit să taie din cheltuielile cu salariile bugetarilor și din pensii. Cum la pensii nu prea se poate umbla, iar despre tăierea salariilor nici nu poate fi vorba după episodul 2010, atunci singura variantă viabilă rămâne reducerea personalului aflat pe listele de plată ale Guvernului. Ca să acopere cele 14 miliarde de euro, nivelul concedierilor ar fi undeva la 700.000 de oameni din rândul angajaților de la stat, adică ceva mai mult de jumătate. Este imposibil din mai multe puncte de vedere: printre concediați ar fi polițiști, medici, profesori sau militari, oameni vitali pentru buna funcționare a sistemului; un val așa de mare de concedieri ar genera revolte sociale; statul ar fi nevoit să suporte cheltuieli mari cu ajutoarele sociale și nu în ultimul rând calitatea serviciilor oferite s-ar deteriora foarte mult. Cel mai probabil, o cifră mai apropiată de realitate ar fi undeva la 200.000 de persoane, dar și în acest caz ar fi nevoie de timp, este un proces birocratic care nu se poate face de azi pe mâini fără a încălca legea.

După cum s-a detaliat în rândurile de mai sus, aducerea deficitului bugetar la un nivel rezonabil este un proces de durată și unul extrem de dureros, ca în cazul narcomanilor care renunță la droguri. Va fi nevoie de tăieri de cheltuieli consistente și de majorări de taxe și impozite. În final, toată lumea va avea de suferit, nimeni nu va scăpa. Cert este că dacă nu se face cum trebuie ar fi bine să ne pregătim de un impact economic major, iar exemplul Greciei este unul cât se poate de concludent. Celelalte soluții sugerate, reducerea evaziunii fiscale sau reducerea furturilor din/de la buget (n.r. – a corupției politice) până la un nivel nesemnificativ, sunt iluzorii și oricum necesită timp îndelungat de implementare, iar noi tocmai timp nu avem.

Publicitate și alte recomandări video