anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

duminica, 05.07.2020

Reflecţii la început de an electoral în Uniunea Europeană

GALERIE
lucian dirdala200
  • lucian dirdala200
- +

În ciuda combinaţiei de insatisfacţie şi dezinteres ce defineşte electoratul român, pe agendă există teme importante.

 

Am intrat în anul electoral al Uniunii Europene, aşteptat cu temeri în mai toate capitalele blocului celor 28, dublate uneori de plictiseală şi indiferenţă. România face parte, din păcate, din grupul de ţări relativ neinteresate de scrutin, aşa cum s-a întâmplat şi în 2009. Apropierea de prezidenţiale joacă, şi ea, un rol, însă nu aceasta este explicaţia. Mai degrabă, e vorba de o combinaţie între insatisfacţie şi dezinteres, întâlnită în toate statele-membre, dar mai acută în cele postcomuniste.

 

Acum patru ani şi jumătate, comentând în acest colţ de pagină rezultatele precedentului scrutin, legam - asemeni altor comentatori - scorul bun al formaţiunilor extremiste sau antisistem de efectele crizei economice. Însă, în realitate, la câteva luni de la propagarea undei de şoc pe malul nostru de ocean, n-aveam cum să ne aşteptăm la scoruri fantastice ale acestor partide. Nemulţumirea şi frustrarea necesită timp pentru a se manifesta politic, iar legislatura 2009-2014 le-a oferit acest răgaz.

De data aceasta, partidele antisistem se vor număra printre vedete. Dincolo de Nigel Farage sau Marine LePen, e interesant să vedem dacă şi în alte ţări occidentale va creşte votul eurosceptic sau euroostil. Cât despre Est, în mod normal ar trebui să se ajungă la succese moderate ale adversarilor integrării (poate cu excepţia Ungariei, unde am putea aştepta realizări notabile). România va genera, însă, un tablou mai degrabă conformist. Grupurile mari, îndeosebi socialiştii şi liberalii,vor avea numeroşi europarlamentari români, în timp ce popularii ar putea suferi, dacă partidele noastre de opoziţie nu se asociază. Dar, pe fond, n-ar trebui să ne aşteptăm la un vot antisistem puternic, chiar dacă alegerile vor constitui o ocazie de exprimare a nemulţumirii faţă de guvern.

Pentru noi, cel mai interesant va fi episodul desemnării comisarului - mai bine zis, al candidatului la postul de comisar. În mod normal, Dacian Cioloş ar rămâne o alegere foarte bună, întrucât reacţiile politice şi profesionale la exercitarea mandatului său au fost preponderent pozitive. Totuşi, există cel puţin două scenarii ce pun în cauză perspectiva continuităţii în funcţie a domnului Cioloş.

Primul ar viza posibila opţiune a viitorului Preşedinte al Comisiei de a lucra cu oameni noi - adică, de a nu încuraja rămânerea pentru un al doilea mandat. Comisia Barroso II este extrem de uzată politic din cauza crizei, iar liderii foarte vizibili - Barroso, baroneasa Ashton sau comisarii german şi francez - au fost intens criticaţi, de-a lungul anilor. Aceasta face şi mai probabilă opţiunea noului preşedinte (nu foarte multă lume a luat în serios oferta lui Barroso de a servi un al treilea mandat) în favoarea unor personalităţi neasociate cu actuala echipă. În plus, dacă în urma alegerilor primii clasaţi vor fi socialiştii, iar viitorul preşedinte al Comisiei va fi un socialist, tentaţia restructurării din temelii va fi şi mai mare. Şi chiar dacă domnul Cioloş va fi reconfirmat ca membru al Executivului european, nu există nici o garanţie că va rămâne cu portofoliul agriculturii. S-ar putea să-l vedem pe comisarul român primind o însărcinare diferită de cea pentru care-l recomandă studiile şi experienţa. Asemenea cazuri au fost frecvente, după Maastricht.

Până atunci, însă, nu trebuie să uităm de faptul că la noi desemnarea comisarului european este un proces extrem de politizat. Ne amintim, desigur, controversele adesea penibile de acum cinci ani, precum şi mereu actuala dilemă cu privire la cine deţine supremaţia în chestiunea politicii europene, în cadrul Executivului de la Bucureşti. Dacă ţinem cont şi de faptul că, în perioada constituirii Comisiei Europene, România va fi în precampanie electorală pentru prezidenţiale, ne putem da seama de riscul ca ţara noastră să nu treacă testul de maturitate. Este un motiv în plus pentru a-l reconfirma pe Dacian Cioloş.

În fine, de-a lungul verii vom avea ocazia să vedem şi în ce măsură România va fi interesată de discuţiile referitoare la Preşedintele Consiliului European. Se ştie, în actuala legislatură acesta s-a ocupat mai ales de problematica zonei euro - cu un succes discutabil, desigur. România s-ar putea afla în situaţia de a face paşi semnificativi şi pe alocuri dificili către Uniunea Monetară, astfel că e de interes şi pentru noi cine va fi desemnat în această funcţie, pentru următorii doi ani şi jumătate. Aceasta, pe lângă celelalte responsabilităţi ce-i sunt atribuite şi care au conturat deja un portret-robot al liderului dorit: moderator, nu iniţiator.

În fine, indiferent ce gândim despre anunţurile emfatice ale politicienilor români - proiecte de ţară etc. - ar trebui ca legislatura 2014-2019 să mai şteargă puţin blazonul prăfuit al României europene. Nu este probabil, dar este posibil.      
 

Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii “Mihail Kogălniceanu”

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Nicolae GRECU

Pornind de la o amintire cu Ionuţ Popa

Fotbalul nu trebuie să mai suporte umilinţa vasalităţii faţă de vremelnici politruci pe post de suzerani.

Filmuletul zilei

opinii

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Eugen MUNTEANU

Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (I)

Sunt evenimente sau întâmplări în viaţa fiecăruia dintre noi care ni se imprimă definitiv în memorie datorită semnificaţiei speciale pe care le‑o acordăm. Un asemenea eveniment este, în opinia autorului, cel evocat în rândurile următoare.

Silueta oraşului

arh. Ionel OANCEA

Silueta oraşului

Prima poveste a oraşului, scrisă în secolele XII-X înainte de Hristos, este despre ideea turnului până la cer construit pentru faimă. 

Teologie cu linguriţa (IV)

pr. Constantin STURZU

Teologie cu linguriţa (IV)

Statul are datoria de a veghea la sănătatea cetăţenilor, dar şi de a respecta legi precum cea care vorbeşte despre un "mod autonom" în care se organizează cultele. Nici o reglementare a autorităţilor nu poate aduce atingere unor adevăruri de credinţă, decât dacă se încalcă această "autonomie". Ideea că interesul public poate justifica intervenţia statutului în chestiuni de ordin religios nu este nouă. 

pulspulspuls

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

Caricatura zilei

Munca în vremea pandemiei

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.