Reflecții pe marginea alegerilor din 2024

Primul număr din 2025 al revistei de științe politice Polis, pe care am avut plăcerea să-l coordonez, a fost dedicat elitelor politice și alegerilor din 2024. În teorie există o contradicție între elitele politice (puterea unei minorități) și democrație (puterea majorității, maselor poporului). Pe bună dreptate sociologii clasici ai elitelor (Vl. Pareto, G. Mosca și R. Michels) erau sceptici în privința posibilităților practice, concrete, empirice de înfăptuire a democrației. În toate societățile și în toate tipurile, puterea a fost exercitată, controlată, influențată de către un singur individ și/sau o minoritate de indivizi (elita), nu de către mase (poporul). Cu excepția, kibuțurilor (Israel), care promovează o egalitate deplină între membrii comunității în ceea ce privește proprietatea și veniturile, nu prea se cunosc forme de organizare socială în care să conducă toți membrii (masele). Chiar și în kibuț funcționează o conducere administrativă aleasă, formată din diverse comitete și un secretar al kibuțului, care gestionează treburile zilnice.

Idealul democratic a fost acomodat (conciliat) cu elitele prin ceea ce astăzi, în sociologia politică, numește elitismul democratic. Părintele spiritual al acestei școli de gândire este economistul și sociologul Joseph A. Schumpeter, care ne-a oferit una din cele mai practice definiții date vreodată democrației: „acea metodă instituțională de ajungere la decizii politice în care indivizii dobândesc puterea de a decide printr-o luptă competitivă pentru voturile electoratului” (Capitalism, Socialism și Democratie, 1942). Schumpeter vede democrația mai degrabă ca un mecanism de selecție a liderilor politici decât ca o expresie directă a voinței poporului. Inspirată de mecanismul cererii și ofertei în baza căruia funcționează piața liberă (capitalismul), democrația este un set de proceduri (alegeri) prin care cetățenii joacă un rol important în alegerea elitelor politice, care intră în competiție pentru a guverna, nu în conducerea directă a statului.

Pornind de la rolul cetățenilor în alegerea elitelor politice, am propus ca în Polis nr. 1 din 2025 să discutăm despre cum au acționat (bine sau rău) sau nu au acționat elitele conducătoare în anul electoral 2024. Polis include lucrări care abordează aspecte referitoare la istoria elitelor politice și/sau intelectuale ale Școlii sociologice gustiene (Gabriela-Cătălina Danciu), criza leadership-ului politic și mass-media (Antonio Momoc), dinamica formării elitei politice în funcție de criteriu „vârstă” (Marian Costel Dalban), aspecte privind selecția elitelor ministeriale în România (Laura Vartolomei), amurgul elitelor politice de secol XX (Marius Văcărelu). Articolele dedicate elitelor politice sunt urmate de analize pe marginea alegerilor din anul 2024: reflecții filosofice privind tribulațiile gândirii în vremuri de răscruce (Anton Carpinschi), ecuația prin care alegerile din România au fost fraudate cu intervenția unor actori externi (Radu Carp), criza politică generată de erorile Curții Constituționale din România (Cristi Danileț), operațiunea Rusiei pentru influențarea alegerilor ca amenințare la adresa democrației din România (Alexandru Muraru), analiza anului electoral 2024 (Valentin Naumescu), impactul discursului instigator la ură în alegerile prezidențiale din 2024 (Ilarion Țiu), dezinformare și manipulare în campania electorală a lui Călin Georgescu (Mihai Vacariu).

În articolul Gânduri ale unui est-european în vremuri de răscruce, profesorul Anton Carpinschi (UAIC), se arată îngrijorat de perspectiva apropierii teritoriale a României de Rusia, așa cum a fost până în 1990, ținând cont de strania colaborare americano-rusă în încercarea de a soluționa războiul din Ucraina: „Este foarte ciudat cum astăzi, după atâtea decenii mă bântuie, ca pe mulți români de altfel, aceeași stranie temere a impunerii unei vecinătăți politico-militare nedorite. Este foarte ciudat, și totuși, ca român și est-european ce sunt și mă simt, nu ar trebui să mă mir. Doar politica este cea mai paradoxală dintre îndeletnicirile omenești în viața publică, iar istoria acestor meleaguri o confirmă din plin. În fond, acesta este tragicul paradox al societății românești în care drama mioritică, prezentă mereu în mințile și trăirile noastre, ne induce fatalismul leneș și păgubos, neîncrederea paralizantă în noi, în semeni, în autoritățile publice și, mai grav, invidia oarbă și dezbinarea criminală. Aceeași dezbinare care avea să îl condamne mai târziu pe Iuliu Maniu, luptătorul tenace din Parlamentul de la Budapesta pentru drepturile românilor din Transilvania, la moarte martirică în închisorile comuniste din România sub ocupație sovietică”.

Declinul elitelor politice și diluarea încrederii cetățenilor în partidele politice tradiționale (PSD și PNL) au contribuit la ascensiunea unor forțe politice care practică un discurs populist, extremist, instigator la ură. Toată această situație a fost favorizată de o polarizare socioeconomică extremă. România este țara cu cei mai mulți milionari în Euro din Europa Centrală și de Est, în timp ce 31% din populație este în risc de sărăcie și excluziune socială. Anularea alegerilor prezidențiale din România din 2024 de către Curtea Constituțională din România (CCR) a accentuat diviziunile sociale și a întărit discursul populist și suveranist. Mass-media tradițională (televiziunile, radiourile și ziarele) nu mai constituie de ceva vreme un mediu de informare pentru cetățeni, scrie profesorul Antonio Momoc (Universitatea București). Tineri, adulți și chiar persoane vârstnice preferă mediul online, rețelele de socializare dominate de influenceri și boți alimentați de inteligență artificială, care furnizează un conținut personalizat și extrem de bine țintit. În contextul acestor provocări, România se confruntă cu o creștere a dezinformării și manipulării politice, ceea ce ridică semne de întrebare asupra durabilității instituțiilor democratice. Într-o societate democratică, scrie profesorul Radu Carp (Universitatea București), alegerile libere presupun ca cetățenii să își poată exprima opțiunea electorală fără constrângeri. Libertatea de a-și manifesta voința implică protejarea acestora de informații false care ar putea influența decizia lor în mod negativ. Din acest motiv, au fost stabilite diverse măsuri de protecție, precum regulile ce guvernează desfășurarea campaniilor electorale. Rețelele sociale reprezintă o provocare majoră în aplicarea acestor norme. Deși, în final, doar alegătorii decid la urne, algoritmii platformelor digitale și atacurile cibernetice pot influența percepția și alegerile acestora, afectând astfel procesul democratic. Despre aceste aspecte tratează pe larg în paginile Polis autori ca Radu Carp, Antonio Momoc, Valentin Naumescu, Mihai Vacariu.

Articolele dedicate alegerilor din 2024 vor rămâne ca o mărturie peste timp a eroziunii democrației din România în contextul unor schimbări geopolitice majore, cum este reorientarea administrației SUA condusă de președintele Donald Trump către un partneriat cu Federația Rusă a autocratului Vl. Putin. În acest sens, profesorul Valentin Naumescu (UBB Cluj-Napoca) pune următorul diagnostic politic: „Pentru România, inclusiv începutul anului 2025 a fost extrem de dificil, arătând impasul profund în care a intrat democrația și prelungirea crizei de încredere. Sub amenințarea suspendării în parlament și ulterior demiterii prin referendum, Președintele Iohannis a demisionat pe 10 februarie, marcând astfel o nouă bornă a unei nemulțumiri în creștere și a frustrărilor acumulate (obiectiv și subiectiv) în societatea românească, față de prestația liderilor politici și instituțiilor democratice. Toate partidele din parlament au salutat demisia, și cele din opoziție, și cele din coaliția de guvernare, precum și o mare parte a societății, crezând că lucrurile se vor calma în acest mod. Dar impasul democrației românești nu va lua sfârșit odată cu demisia lui Klaus Iohannis, pentru că nu de președinte în sine ține această criză, ci de un val de contestare paradigmatică a democrațiilor liberale”.

Primul număr al revistei Polis din acest an găzduiește un interviu-fluviu realizat cu politologul Dan Pavel, care tratează cu generozitate subiecte de actualitate: campaniile electorale din anul electoral 2024 comparativ cu cele anterioare, analiza clivajelor politice la alegerile din 2024, discursul instigator la ură practicat de partidele extremiste din România, rolul jucat de tehnologiile digitale în campaniile electorale, actualitatea binomului stânga-dreapta în politica românească, despre (ne)implicarea serviciilor secrete în politică, România – democrație deficitară sau regim hibrid, despre șansele guvernului condus de Marcel Ciolacu de a supraviețui moțiunilor de cenzură viitoare. Iată, un fragment elocvent din discuția purtată cu profesorul Dan Pavel: „Anularea de către Curtea Constituțională a României a întregului proces electoral pentru alegerile prezidențiale a adâncit starea de incertitudine din țară, iar prelungirea campaniei electorale prezidențiale dincolo de termen este complet inedită. În plus, prelungirea campaniei a afectat negativ activitatea politică parlamentară și pe cea guvernamentală, ca să nu mai vorbim despre creșterea neîncrederii populației în instituțiile democrației, precum și de ridicarea unor semne de întrebare pe plan internațional. Mai mult decât oricând, ultimele alegeri au fost marcate de repoziționările europene și internaționale legate de războiul dintre Rusia și Ucraina, războiul hibrid al Rusiei pentru destabilizarea UE și a Marii Britanii, tentativele administrației americane Trump de a face pace doar cu Rusia lui Putin, regândirea poziției SUA în cadrul NATO și în raport cu democrațiile occidentale europene. Prin urmare, miza politică și geopolitică a alegerilor a crescut exponențial: nu mai este vorba doar despre cine alcătuiește guvernul, ci și de direcția în care se îndreaptă România, spre Europa/Uniunea Europeană sau spre Rusia, ceea ce înseamnă atât îndepărtarea de UE, cât și de NATO”.

Tematica revistei este completată de secțiunea Varia cu contribuții pe tema persuasiunii, fricii și supunerii (Dragoș Dragoman), eugenia de la mitologie la bioinginerie (Laura Cătălina Dragomir Juverdeanu), geografia politică a alegerilor prezidențiale – turul I (Vicențiu-Robert Gabor, Ciprian Iftimoaei), rolul societății civile sucevene în criza refugiaților ucraineni (Mirela-Emilia Mironiuc), despre suveranism ca retorică a naționalismului economic (Gabriel Mursa, Otilia Bălinișteanu, Cristian Manolachi), o analiză a diplomaţiei culturale franceze în România în anii ’80 (Cristian Preda). Ultimele secțiuni ale volumul de față cuprind o cronică de eveniment cultural (Valeriu-Bogdan Preda) și recenzii de carte (Mădălina-Virginia Antonescu, Sorin Bocancea, Grant T. Harward, Florin Grecu și Adrian Netedu) care tratează probleme actuale în domeniile istorie, studii de securitate, relații internaționale, sociologia elitelor.

Notă: revista de științe politice Polis este editată de Facultatea de Științe Politice și Administrative a Universității „Petre Andrei” din Iași, publicată de Editura Institutul European din Iași, și poate fi citită în format electronic, accesând următorul link: https://revistapolis.ro/numar-curent-2.

Ciprian Iftimoaei este conferențiar universitar doctor în cadrul Facultății de Științe Politice și Administrative, Universitatea „Petre Andrei” din Iași

Publicitate și alte recomandări video