REFORMA ADMINISTRATIVĂ LA IAȘI | Dacă vor fi doar 15 comune în tot județul, cum organizăm rețeaua școlară? Soluția: campusuri școlare puternice

Că multe dintre cele peste 2.800 de comune care există astăzi în România nu pot supraviețui fără „sponsorizări” de la bugetul de stat, aceasta se știe deja. Dar cât mai pot să reziste pe fondul anunțatei tăieri de subvenții, chiar dacă ar fi să strângă cureaua și mai mult? Numai din impozite și taxe locale nu se poate susține nicio administrație mică, cu mai puțin de 3-4 mii de locuitori. Chiar și comunele mai mari care s-ar „închide” cu cheltuielile întâmpină probleme atunci când vine vorba de cofinanțarea unor proiecte.

Reconfigurarea hărții administrative a județului a devenit mai mult decât urgentă, iar o propunere conturată de istoricul Vasile Cotiugă este un bun punct de plecare în dezbaterile publice și discuțiile care trebuie să aibă loc înainte să se stabilească precis cine cu cine se unește și ce sate pot fi incluse în localitățile de care sunt practic lipite.

De la comune, la vechile plăși

În ultimii ani, au mai fost semnale că trebuie făcut ceva în acest sens. Astfel, cu ceva mai mult de doi ani în urmă, la lansarea volumului de studii „Regionalizarea. Către un model de bună guvernanţă a României”, unul dintre autori, profesorul George Țurcănașu – specializat printre altele în dezvoltare regională și amenajare teritorială – a avansat o altă idee, ceva mai drastică. George Țurcănașu, care predă la Facultatea ieșeană de Geografie și Geologie, a menţionat necesitatea existenţei în continuare a comunelor, dar că plasa/ districtul ar putea să preia o bună parte prerogativelor mai multor comune. Practic, din comunele existente acum în România ar rămâne circa 400 de plase (plăși, cum li se spunea în vechime), cu menținerea în primăriile de comună a unui număr redus de angajați – cum ne spunea și primarul din Țigănași.

„În lipsa unei decizii politice, niciun primar nu va face un pas în această direcție”

Reconfigurarea hărții administrative a unui județ poate să vină de jos în sus într-o singură situație: atunci când comunele care nu au suficiente resurse din fonduri proprii ca să acopere cheltuielile de funcționare nu ar mai primi nici subvenții de la bugetul de stat și atunci primăria respectivă ar intra în insolvență. Profesorul Alin Andrieș, specializat în finanțe și bănci la Facultatea ieșeană de Economie și Administrarea Afacerilor, ne-a spus că Legea finanțelor publice locale prevede o asemenea situație și constată că, astfel, administrația locală respectivă nu mai are niciun rol.

De sus în jos, dacă de la nivel central s-ar stabili câteva criterii minimale (număr de locuitori, criterii financiare etc.), acest scenariu s-ar contura mai bine, crede profesorul Andrieș. „Nu se va realiza această reformă dacă nu vine de sus în jos”, a adăugat el, păstrând excepția intrării în incapacitate de plată. El a adăugat că sunt deja comune ieșene care au ajuns în executare silită.
Este vorba de Dumești și de Bălțați, despre problemele cărora Ziarul de Iași a relatat.

Altfel spus, în lipsa unei decizii politice, niciun primar nu va face un pas în această direcție, s-a arătat convins Alin Andrieș. În schimb, ar putea exista o zonare, în sensul asigurării unor servicii pentru mai multe comune, a adăugat el referindu-se la o etapă intermediară în aplicarea reformei administrativ-teritoriale.

Încă o propunere: rețea școlară bazată pe campusuri

Dar ce s-ar întâmpla cu alte funcțiuni publice dacă s-ar da undă verde acestei reforme? Un specialist ieșean în restaurare, care ne-a semnalat în mai multe rânduri lipsa mâinii de lucru calificate, propune crearea unor campusuri școlare în mediul rural. Gheorghe Băean se referă la asemenea centre pentru copii din localități situate pe o rază de aproximativ 20 km, care să cuprindă săli de clasă moderne, laboratoare, ateliere, cantină, internat pentru copiii cu risc de abandon școlar. Programele afterschool nu ar trebui să lipsească, a mai adăugat el.

Gheorghe Băean a enumerat câteva avantaje, precum accesul real la educație pentru copiii din mediu rural sau pre-urban, deoarece „în localitățile mici nu sunt profesori specializați, nu au laboratoare reale, nu au activități extrașcolare”. În plus, un campus comun concentrează mai multe resurse – „profesori mai buni, laboratoare adevărate (nu vitrine), ateliere (tehnice, IT, artistice) – și, mai mult decât atât, „s-ar rupe cercul sărăciei” prin condițiile oferite, iar transportul devine mai organizat și mai eficient în acea rază de 20 km.

Regim simultan, costuri mari, rezultate slabe

„Reorganizarea rețelei școlare ar trebui să vină la pachet cu reorganizarea UAT-urilor, întrucât, conform legii, consiliile locale decid anual configurația rețelei școlare din comune, orașe și municipii. În acest moment, în rural, sunt adesea menținute, cu costuri administrative mari, unități de învățământ cu un număr minim de elevi care învață în regim simultan și au rezultate slabe”, susțin surse guvernamentale.

„Tendința din sistemele de educație dezvoltate este să se construiască școli puternice, cu dotări și resursă umană de calitate la centrul unităților administrativ-teritoriale, iar copiii să fie transportați către școală, prin grija autorităților locale. Către acest model ar trebui să tindem și noi pentru că rețeaua școlară fragmentată presupune costuri mari și rezultate slabe”, este exemplul oferit de sursele menționate.

„Nu ne permitem să facem experimente”

Pe de altă parte, „orice reorganizare administrativă trebuie realizată numai după ce există un studiu de impact complex care să aibă în vedere toate subsistemele sociale implicate în acest proces (componenta administrativă, economică, medicală, educațională etc.) și care să dea măsura avantajelor și a disfuncționalităților ce pot apărea în acest context”, este de părere Genoveva Farcaș, inspector școlar general în perioada 2017-2020, acum consilier județean.

Însă, când vine vorba de efectele asupra școlilor și educației la nivelul județului Iași, ea avertizează că „nu trebuie să ne permitem să facem experimente, fără analize lucide. Dacă avem în vedere tendințele deja existente în rețeaua de școli din județ, unde comasări de școli s-au realizat și nu au adus mai binele sperat nici din punct de vedere al managementului școlar, nici al profesorilor aflați în restrângere de activitate după 20 de ani vechime în educație, și nici din perspectiva elevilor (de exemplu, în ultimul an școlar la nivelul județului Iași a crescut semnificativ numărul claselor cu învățământ simultan), cred că reorganizarea administrativă trebuie privită  cu prudență”.

Genoveva Farcaș nu exclude nevoia de campusuri școlare acolo unde se poate realiza acest lucru.

„Dacă reorganizarea administrativă va face ca multe comune să dispară ca entități, școlile mari din orașe sau centre regionale pot deveni «locuri principale de educație» în dauna școlilor de comună”, a admis ea.

Fosta șefă a ISJ Iași a atras atenția că pot să apară și unele dezavantaje: necesitatea transportului mai lung pentru unii elevi, pierderea legăturii sociale dintre comunitate și școală și apariția fenomenului de deșcolarizare a comunității respective.

Publicitate și alte recomandări video