Regele „cârpaci” şi virtuţile secundare
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 03.03.2021

Regele „cârpaci” şi virtuţile secundare

GALERIE
michael astner
  • michael astner
- +

Eram încă la ţară, la Amnaş, când am auzit, nu mai ştiu la ce emisiune de pe Radio România Actualităţi, cum că în epocă un caricaturist de la nu ştiu ce revistă de umor l-a prezentat pe regele Carol I drept cârpaci. Adică, vezi Doamne, ditamai regele umbla cu lucruri cârpite. Nu ţin minte, din păcate, de ce anume era vorba, de ciorapi sau altceva, dar asta n-are importanţă: ideea e că s-a făcut mişto de Carol I pe tema asta aşa, de parcă Regatul României era o ţară nu săracă, nu recent născută undeva la periferia Europei, ci vreuna cu vechime într-ale civilizaţiei şi-a bunăstării!

Sincer să fiu, aşa, retroactiv, m-a deranjat chestia. Asta şi pentru că, sas fiind, am în continuare oroare de risipă. Şi, da, şi eu mai cârpesc una, alta, un ciorap, o mănuşă. De pildă chiar prin noiembrie, la ţară, când, neştiind că o să stau cât să mă prindă iarna acolo, am constatat că n-am mănuşi! Mi-am amintit că undeva trebuia să fie o pereche de mănuşi tricotate încă de mama (fie-i uşoară-n continuare ţărâna teutonă!), tricotate din lână de la oile noastre. Dar unde? Le-am căutat şi căutat, până le-am găsit: o pereche de mănuşi cărora în germană le zicem Fäustlinge (deci fără degete decât pentru ăl mare, pumnişoare, cum ar veni). Dar ce să vezi: deşi le pusesem într-o lădiţă de lemn bine-nchisă (credeam), cum-necum, ajunseseră moliile la ele, iar rezultatul invaziei a fost că ambele mănuşi fuseseră roase de ele în fel şi chip, cu ceva găuri mari şi multe găurele... Ei bine, am căutat şi găsit şi un ghem de lână (maro-închis, vopsită, deci cu coajă de nucă verde - tot de mama, desigur) şi-am trecut la cârpit mănuşile. Mi-a luat ceva vreme, da, e o muncă plictisitoare rău şi-mi vine şi mie, uneori, să arunc dracului la gunoi ceva ce parcă n-ar mai merita efortul. Dar mereu mi-e foarte greu să arunc lucruri care într-un fel sau altul mai pot fi folosite. Şi cine a crescut la ţară, probabil e de acord cu mine: la ţară, pe vremuri (într-o oarecare măsură, chiar şi azi), aproape orice mai putea (poate) fi refolosit cumva.

Dar ştiţi care-i culmea? Deşi nemţii (iar Regele Carol I, să nu uităm, a fost neamţ) sunt îndeobşte cunoscuţi pentru spiritul lor economicos, tot ei (mă rog, cei din RFG, din Germania de Vest, deci) au inventat, dacă nu mă-nşel, încă dinainte de căderea Cortinei de Fier termenul de Wegwerfgesellschaft care, evident, e umbra altui termen, cel de Wohlstandsgesellschaft respectiv de Konsumgesellschaft. Mda, societatea de bunăstare (şi de consum) îşi are umbra în societatea de aruncat lucruri şi cumpărat/înlocuit cu altele, noi.

De altfel, din păcate, în ziua de azi cele mai multe produse sunt din start gândite în aşa fel încât să nici nu mai merite (ori să nici mai poată) să fie reparate. De la diverse aparate de uz casnic până la pantofi: chiar, câte încălţări aveţi în casă care merită (financiar) ori mai pot fi reparate la propriu, odată stricate?

Regele Carol I, ca să revin, de-o fi adevărat c-a umblat cu, să zicem, ciorapi cârpiţi, n-a făcut decât să ilustreze una din aşa-numitele virtuţi secundare (Sekundärtugenden) pentru care-s cunoscuţi nemţii: va fi fost, pe scurt, pur şi simplu economicos. Alte virtuţi secundare? Punctualitatea, de pildă. Hărnicia. Sau simţul ordinii şi-al organizării.

Drept îi, aceste ultime două (ordinea şi organizarea) au stat, din păcate, şi ele la baza nazismului şi-al ororilor ce-au decurs din el. Dar tot virtuţile secundare au readus RFG-ul în stadiul de Wohlstandsgesellschaft. De, ca-n toate cele, mereu depinde doar de ceea ce faci, în slujba a ce pui o „virtute secundară”.

Ca fapt divers, una din cele mai faine (şi profunde) vorbe nemţeşti e tot despre virtute: aus de Not eine Tugend machen (a face din nevoie o virtute) e realmente expresia lingvistică a Wirtschaftswunder-ului german de după cel de-al Doilea Război Mondial. Părerea mea.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Euro contra dezinformării

Lucian DÎRDALA

Euro contra dezinformării

Indiferent dacă se va adopta sau nu o soluţie instituţională în chestiunea dezinformării chineze, o alocare corespunzătoare de resurse în această direcţie ar fi un pas explicabil, dacă se doreşte restabilirea credibilităţii EEAS ca promotor ferm al valorilor Uniunii Europene.

Filmuletul zilei

Franta a construit în insula Reunion o autostrada-viaduct de 12,5 km (care a costat 1,7 miliarde euro), ce serpuieste prin O (...)

opinii

Saboţii lui Claude (III)

Florin CÎNTIC

Saboţii lui Claude (III)

Editura Sedcom Libris din Iaşi a publicat recent un volum de memorii1 semnat de Claude Karnoouh, cu ocazia unei frumoase aniversări a acestuia. Şi cartea, şi autorul merită din plin atenţia noastră.

Un norocos

Radu PĂRPĂUȚĂ

Un norocos

Prin '90 sau '91 am nimerit la o consfătuire a oamenilor de afaceri din România şi Basarabia. Căzusem şi eu popâc acolo în calitatea-mi ambiguă de jumătate ziarist, jumătate - drace călugăre - de pârât om de afaceri! 

Experienţa Ciceu - Cicero

Alex VASILIU

Experienţa Ciceu - Cicero

Couperin, Scarlatti, Carl Philipp Emanuel Bach, Johann Sebastian Bach, Mozart, Beethoven, Chopin, Ceaikovski sunt nume fundamentale pentru istoria culturii. Creaţia lor este ascultată în săli de concerte, de recital, în catedrale, în teatre lirice, în festivaluri. Profesioniştii, publicul european s-au obişnuit de secole cu ideea corect-confortabilă că partiturile compozitorilor menţionaţi fac parte din categoria muzicii academice (pentru că se învaţă în academii, universităţi şi conservatoare), din categoria muzicii clasice, serioase.

pulspulspuls

Iată nivelul lui Peni Hill de Bahlui: zero barat, în materie!

Iată nivelul lui Peni Hill de Bahlui: zero barat, în materie!

Iacătă, stimaţi telespectatori, că abia la cinci zile de la marele eşec politic al micului edil Peni Hill ies la iveală sforile care s-au rupt în conţilul local vinerea trecută, de la atâta tras în disperare de ele. 

Caricatura zilei

Pe scena Operei din Iași

Editia PDF

Bancul zilei

Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.