Regina, fata româncă crescută de căldărari. ”După legea noastră, ea e ţigancă“
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 28.07.2021

Regina, fata româncă crescută de căldărari. ”După legea noastră, ea e ţigancă“

GALERIE
Stanescu Mihaela Reginad
  • Stanescu Mihaela Reginad
- +

O tânără de 19 ani din Hârlău, născută într-o familie de români, trăieşte de aproape două decenii într-una dintre cele mai ermetice comunităţi de căldărari din România. Mihaela Stănescu, sau „Regina“, cum este ea strigată de apropiaţi, grăieşte mai bine în ţigăneşte decât în româneşte, şi e foarte mândră de comunitatea care a adoptat-o încă de la vârsta de trei luni. „Când era mai mică, era blondă-blondă, şi avea ochii albaştri. Acum s-a vopsit... Da’ eu căldărăriţă am văzut-o de mică“, ne-a mărturisit mama sa, Aurora. Deşi căldărăriţă din moşi-strămoşi, are şi ea o familie cu o poveste la fel de uluitoare ca a „Reginei“: Aurora e căsătorită, la rândul ei, cu un căldărar, dar unul înfiat în copilărie tot de la o familie de români. 

Acum două decenii, soţii Aurora (53 de ani) şi Mihai Stănescu (50 de ani) se plimbau prin satele din judeţul Iaşi cu oale, cazane şi bălii, ca să câştige şi ei de-o pâine. Într-una dintre zile au ajuns la Belceşti şi, din casă în casă, au dat peste o familie de români necăjită tare, în a cărei bătătură tocmai fusese adusă de la spital o mogâldeaţă blondă, cu ochi albaştri. Era al patrulea copil al familiei. Venirea ei pe lume nu a adus însă prea multă bucurie părinţilor, care erau despărţiţi şi trăiau în sate diferite. Condamnată s-o crească într-o sărăcie lucie, mama a decis să caute un alt viitor pentru mezină. Pentru că anii erau grei, vremurile proaste, iar doritori nu se prea găseau în sat, a recurs la un gest extrem: a dat-o unei familii de ţigani. „În timp ce noi umblam cu cazane, cu bălii, - cum era pe vremea aceea -, a venit femeia şi mi-a spus: «Văd că nu aveţi copii… Nu vrei să vă dau o fată?». Femeia aia nu avea unde să stea, şi nu ştia unde să dea fata. Eu am vorbit cu soţul, şi, fiindcă nu aveam copii, am zis «Hai să o înfiem!». După aia am mers la tribunal, la judecătorie… Am făcut toate actele“, ne-a povestit Aurora Stănescu.

Părinții Reginei

„Căldărăriţă, de mică“

După ce s-au înţeles cu mama biologică, Aurora şi Mihai Stănescu au pus pruncul gângăvind încă după ţâţă între oale şi alambicuri, şi s-au întors cu el acasă, la Hârlău. Regulile nescrise ale căldărarilor sunt însă foarte stricte: interzic cu desărvârşire ca un român să intre în comunitate, ca membru. Nu însă şi dacă acesta e copil, caz în care poate fi crescut ca unul de-al lor. Fiind bebeluş, Mihaela Stănescu, cum a fost botezată fata adoptată, a fost primită fără împotrivire de comunitate, şi apoi crescută ca o căldărăriţă, în spiritul tradiţiilor şi obiceiurilor ţigăneşti. „Eu am crescut-o frumos. Şi, când avea vreo 10 ani, i-am spus că e adoptată. Cei din comunitate mi-au zis de la început că mi-am făcut o pomană. Când era mai mică, era blondă-blondă, cu ochi albaştri… Acum şi-a făcut părul negru. Eu o văd ca pe o căldărăriţă. Căldărăriţă a fost de mică“, ne-a mai spus, mândră foc şi acum, Aurora Stănescu.

Adoptată a doua oară

Pe Mihaela Stănescu am găsit-o la câteva sute de metri de casa părinţilor săi adoptivi, la casa socrilor, tot din comunitate. „Regina“, cum este ea strigată în comunitate, a abandonat şcoala după clasa I, şi s-a căsătorit la 17 ani, tot cu un ţigan, din marea familie a căldărarilor de la Hârlău. La vârsta la care multe fete de vârsta ei termină liceul, Regina a născut deja primul său copil, Darius, care are acum un an şi jumătate, şi pe care spune că îl iubeşte ca pe ochii din cap. Bărbatul îi este plecat în Olanda, de câteva săptămâni, la muncă sezonieră. E printre activităţile de bază ale romilor căldărari de la Hârlău, care, în fiecare primăvară, pleacă în număr mare în străinătate, la cules de fructe sau legume. Câteva sute plecau spre Germania chiar în ziua în care am vizitat comunitatea. Pentru că trăieşte în bătătura socrilor, conform regulilor din comunitate, Regina a putut vorbi cu reporterii ziarului doar cu acceptul acestora. Fata nu vorbeşte foarte bine în română, dar a reuşit, greoi şi laconic, să- şi povestească în câteva minute viaţa.

FOTO: Regina și băiețelul ei

„Am aflat la nouă - aproape zece ani - că am fost adoptată. (Părinţii, n.r.) mi-au spus că m-au luat, că m-au găsit undeva, însă nu mi-au spus exact de unde. Nu prea am mers la şcoală, am mers doar un an. Despre ei (n.r. - familia biologică), mama mi-a zis că nu mai sunt, că au murit cu toţii. Acum câteva săptămâni am vorbit de trei-patru ori cu o soră (n.r. - biologică). Nu ştiam că există“, ne-a spus Regina, tot scuzându-se ruşinată că nu vorbeşte foarte bine româneşte. Mult mai vorbăreţi au fost socrii ei, Mihai şi Olguţa Stănescu, în grija cărora nora se află de doi ani. Bărbatul ne-a acordat interviul în timp ce se pregătea să plece la muncă sezonieră. Mihai Stănescu ne-a povestit că nu a fost nicio problemă ca fiul său să se căsătorească cu o fată de altă etnie, însă dintr-un motiv foarte simplu. „Nu am fi acceptat dacă era să fie crescută de români. Însă ea a fost crescută în tradiţiile noastre“, ne-a spus, ferm, Mihai Stănescu. Alături de soţia Olga, ieşeanul mai are trei fete în gospodăria sa. „Acum e tot fata mea. Cum ţin la copiii mei, ţin şi la ea. După legea noastră, ea e ţigancă“, ne-a spus Olga Stănescu.

Una din surori a căutat-o

Ana Năstasă este reprezentantul autorităţii - respectiv al Primăriei oraşului Hârlău – responsabil de comunitatea de căldărari de la Hârlău. Acum câteva săptămâni, funcţionarul a fost contactat de una dintre surorile biologice ale Reginei, o tânără care şi-a construit o viaţă la Timişoara şi care, în perioada următoare, va veni în vizită la Hârlău, pentru a-şi vedea pentru prima dată sora. „Cunosc familia din 2006, de când sunt mediator sanitar la Primăria Hârlău. Prin 2007, de la soacra sa, am aflat că fata a fost adoptată. Ea a crescut frumos, a crescut după tradiţiile lor. În astfel de situaţii, familiile care adoptă vor copii cât mai mici, pentru a le putea insufla valorile tradiţionale“, ne-a spus Ana Năstasă. Ea este ajutată în relaţia cu romii căldă - rari de Ionela Deleanu şi Mihaela Gaşpar.

Asistente sociale din Hârlău

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Ultimul val

Cătălin ONOFREI

Ultimul val

Câţi oameni au înţelepciunea de a se îndoi de lucrurile în care cred cu atâta tărie?

Filmuletul zilei

opinii

Măştile lui Adrian Marino (II)

Florin CÎNTIC

Măştile lui Adrian Marino (II)

În preambulul centenarului de la naştere (5 septembrie) aş cere îngăduinţa ca să amorsez dezbaterea reluând acest text, în trei părţi, scris în 2015, la un deceniu de la moartea cărturarului. E o discuţie care se cuvine făcută fără patimă, dar şi fără parti pris-uri, pentru a descrie şi devoala măştile succesive care se întrevăd sub chipul sever, aulic, al ieşeanului apostat.

...Şi parfumul de tei în Copou

Radu PĂRPĂUȚĂ

...Şi parfumul de tei în Copou

Se întâlneau în jurul Universităţii. Se plimbau, ţinându-se de mână, pe dealul Copoului şi pe străzile din jur: până la Biblioteca Eminescu şi luând-o apoi câteva sute de metri spre Păcurari, până-n parcul Copou spre liceul Negruzzi sau prin încrengătura de uliţe repezi din sus de liceu, pe partea cealaltă până ieşeau în Sărărie - în acest din urmă loc chiar nu-i întâlnea nimeni cunoscut. Când se întâlneau cu vreun profesor de-al lor, le era ruşine şi îşi desprindeau repede mâinile, deşi - îşi dădeau seama - profesorul sau profesoara zâmbeau când îi vedeau. Lui i s-a părut că a văzut o dată un fel de înduioşare în ochii unei profesoare la vederea lor.

Ion Baciu – O viaţă pentru o orchestră (II)

Alex VASILIU

Ion Baciu – O viaţă pentru o orchestră (II)

pulspulspuls

Noi tabere la liberali: bam-bam! Iaşul pare acum chiar pe lângă

PULS

Noi tabere la liberali: bam-bam! Iaşul pare acum chiar pe lângă

Când credeau şi liberalii noştri de la Iaşi că măcar pe jumate tot or să fie în tabăra câştigătoare, căci oricum jumatea lui Muraru merge cu Cîţu, iar jumatea lui Alexe se duce cu Orban, hop că dinspre Bucureşti vin veşti care răstoarnă toată calimera de la Iaşi.

Caricatura zilei

După o analiză mai atentă, Rădoi a descoperit motivul pentru care România a luat bătaie de la Coreea

Editia PDF

Bancul zilei

Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

Parteneri

Alte publicatii

    Intrebarea zilei

    Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.