Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Veacul tocmai trecut a impus mutaţii importante în configuraţia artelor vizuale. Avangardele moderniste - se ştie - au impus stiluri, vocabulare şi tehnici de lucru radical înnoitoare.
Invocată frecvent în discursul filosofic, „moartea artei” anunţa în fapt încheierea unui ciclu, sfârşitul unei poveşti „frumoase”, apusul modului tradiţional de a face şi a recepţiona arta. Alături de canoanele clasice ale recunoaşterii „operei de artă”, bulversate au fost şi exigenţele criticii de profil. Trăim în plină „post-artă” sau în „post-istoria” artei; suntem contemporani artei de după „sfârşitul” acesteia, când totul este pulverizat, relativizat şi permis (A. Danto). Des-invocata „agonie” a artei este însoţită şi de o inevitabilă deconstrucţie teoretică a criticii. Constatând fundătura în care părea să fi ajuns aceasta, Artpress - o revistă pariziană specializată în promovarea artei contemporane - şi-a propus în numărul din ianuarie 2011 să discute despre posibilitatea de a „reinventa critica”. Care este rolul acesteia? Cum se vede astăzi „misiunea” criticului? La ce mai putem spera?
Privită retrospectiv, critica de artă şi-a dovedit cu prisosinţă utilitatea culturală. Ar fi suficient să inventariem, fie şi schematic, formele pe care aceasta le-a îmbrăcat în timp. Un Diderot, bunăoară, prefera critica „inventivă”, Baudelaire - pe cea „metodică” şi sistematică, Apollinaire practica o critică de „circumstanţă”, ocazională. Clasificările recente abia ţin pasul cu diversitatea de criterii şi abordări. Se vorbeşte despre o critică formalistă (în cazul lui Clement Greenberg), dar şi de replici intelectuale (Harold Rosenberg), referenţiale (descriptive sau informative), preferenţiale (emotive), militante, fatice, poetice, interpretative, promoţionale… (Dominique Chateau). Într-o circumscriere metodologică atât de vagă şi aproximativă, care să mai fie atunci menirea criticii? Dar a criticului? Să dezvăluie „adevărul” unei opere de artă? Unei expoziţii? Vreunui artist? Să descopere valori? Să legitimize anumite practici?
Deşi aparent neproblematic, conceptul „criticii” este luat de regulă în două înţelesuri majore - unul filosofic (kantian), altul ideologic (marxist). În primă lectură, critica este analiză, evaluare, judecată, discernere, deliberare. În al doilea sens, critica este percepută ca formă a „luptei de clasă”, ca „armă” contondentă prin care proletariatul subminează din temelii rânduielile nedrepte ale capitalismului nemilos şi exploatator. Critica, în această accepţiune, este asociată contestării, protestului şi angajamentului partinic. Se pare că acest din urmă înţeles a prins rădăcini în mentalul cultural.Critica nostalgică invocă teme socotite anacronice şi desuete (frumuseţe, armonie, pricepere artistică, operă), pe când cea revoluţionară vorbeşte despre contestare, resistenţă şi transgresiune (Jean-Marc Lachaud). Ce avem, în rezumat? Conservatorism şi paseism - de o parte; activism şi militantism - pe de alta.
În privinţa „accentelor” critice, mutaţiile sunt vizibile în timp. După Război, criticii americani au privilegiat formalismul, dând atenţie suprafeţelor şi mai puţin conţinuturilor. Pe Bătrânul Continent, anii '70 sunt marcaţi de tentaţia „raţionalizării” criticii, astfel încât protagoniştii doreau să confere acesteia o alură „obiectivă” (Catherine Millet). Critica „veche” miza pe verosimilitate şi relativism; cea nouă se voia ştiinţifică şi exactă. Discursul critic se academizează, fiind exersată predilect în forme intelectualizate (evaluative şi interpretative). Universitarii, istoricii de artă, filosofii, sociologii, lingviştii, semioticienii se substituie treptat literaţilor - care deţinuseră până atunci monopolul opiniei. Criticul se ia şi este luat în serios; el devine „conştiinţă radicală” a vremii sale, preocupat de asanarea realităţilor economice şi politice precare. Ideologia mişcărilor studenţeşti protestatare s-a impus şi în tonalitatea „noii critici”. Sursele de căpătâi ale acesteia: Marx, W. Benjamin, Adorno, Marcuse, Althusser, Lacan.
Anii '80 atenuează în chip simţitor dimensiunea critică a artei. Criticul îşi asumă responsabilităţi noi în instituţiile de artă: este director de galerie şi comisar de expoziţie (curator), barometru al pieţei, negociator şi releu de interese. Critica se pune în serviciul instituţiilor de decizie. Mai mult… Statul absoarbe funcţia critică, subvenţionându-i artiştii care îl critică. Critica a fost neutralizată şi înlocuită cu discursul de autoritate, cu prezentările complice. Criticul, la rându-i, a devenit „purtătorul de cuvânt al artiştilor, impresarul lor” (Rainer Rochlitz).
Locul criticului înverşunat din oficiu (criticul - călău, judecător, comisar de poliţie, inspector sau controlor de calitate) este luat de criticul - partener, prieten, chiar „fan” sau admirator al artistului. Devenit complice al acestuia, el uită să... critice, să evalueze sau să interpreteze. Critica postmodernă se limitează de multe ori la a promova şi lăuda. Uniform, univoc şi monoton, discursul encomiastic, elogios, consacră moartea oricărei critici, în favoarea unei „estetici a resemnării şi acceptării” (Guy Scarpetta) - aberante, stereotipe şi neinteresante…
Petru Bejan este profesor universitar doctor, director al Departamentului de Filosofie din cadrul Universităţii ”Al.I.Cuza” şi membru al AICA (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Artă)
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Un arhitect în cursa pentru Primăria Iaşi. Este candidat din partea REPER
Expoziţie de enciclopedii la BCU Iaşi, sub titlul “Universul într-o carte”
Permis reţinut în vederea anulării: mergea beat criţă cu maşina prin sat
S-a aprobat o nouă majorare de tarife la CFR Călători. Intră în vigoare luni
Guvernul PSD și Antibiotice Iași: un parteneriat strategic pentru sănătatea românilor (P)
Diana Şoşoacă: Mă gândesc foarte serios să candidez la primăria Iaşiului. Cred că voi candida
Doliu la Tribunalul Iaşi. „A fost un accident”. O judecătoare abia pensionată a murit la 54 de ani
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Angajat al Primăriei Timișoara, prins de primar copiind la examen cu o cască (P)
Lecția de demagogie politică: Episodul moțiunii de cenzură împotriva Ministerului Agriculturii (P)
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |