Relatare din razboiul Porsche-Volkswagen

In precedentul articol am pomenit de un eseu din Frankfurter Allgemeine Zeitung dedicat firmelor de familie, in care autorul G. Giesberg vede aceste firme ca functionind in baza unui set de valori precum responsabilitate, sens si identitate, "cu citeva exceptii notorii".

Pentru "exceptiile notorii", foarte probabil, s-o fi gindit la relativ recentul caz Merckle si ultraactualul caz Wiedeking, seful de la Porsche.

De primul am pomenit intr-un articol de la inceputul anului: Adolf Merckle, un miliardar stapin peste un imperiu de firme cu aproape 100.000 de angajati, s-a lasat si el prins de virtejul speculatiilor financiare, speculatii care au fost developate de criza financiar-economica drept gresite si au dus concernul sau in pragul falimentului. A. Merckle a tras consecintele in stil vechi: s-a sinucis! Ca chestie: speculatiile bursiere care au dus la clatinarea imperiului sau au vizat actiuni Volkswagen.

Wendelin Wiedeking, seful de la Porsche, a fost, zilele trecute, in prim planul presei prin suma vehiculata drept compensatie in cazul in care va fi schimbat din postul de manager general: peste 100 de milioane de euro! O suma enorma, desigur, care a determinat ziarul Bild de simbata trecuta sa se-ntrebe cu litere de-o schioapa: "Va deveni Wiedeking regele compensatiilor?". O suma monstruoasa (cel putin la prima vedere), daca ne gindim la motivul pentru care Wiedeking ar urma sa piarda sefia de la Porsche: in ultimii trei-patru ani a reusit sa indatoreze firma Porsche cu vreo 10 miliarde de euro!

Cum? De prin 2005, el a fost arhitectul unei preluari pe sest a gigantului auto Volkswagen (iarasi VW!) prin obtinerea incetul cu incetul a pachetului majoritar de actiuni. In presa germana s-a tot vorbit apoi (de cind planurile lui Wiedeking au devenit publice) de lupta dintre David si Goliat – Porsche, o societate de actiuni cu 11.000 de angajati, vrea sa inghita gigantul Volkswagen, cu 350.000 de angajati. In fine, pachetul majoritar a fost obtinut, dar cu pretul celor 10 miliarde datorii!

Si atunci, de ce ar primi un manager atita banet drept compensatii? Mda, pare absurd, dar daca tinem cont de cifrele oferite in articolul cu pricina din Bild, lucrurile capata, totusi, oaresce sens: "Wiedeking e un om al superlativelor: anul trecut a cistigat 77,4 milioane de euro – cit n-a cistigat nici un manager din Germania vreodata si cistiga doar putini pe plan mondial". Explicatia? Cind a preluat sefia la Porsche, W. Wiedeking n-a cerut "decit" un milion de euro pe an – "si 0.87% din profitul anual". Daca retinem, apoi, faptul ca sub managementul sau profitul Porsche a crescut de la 5,8 milioane de euro in 1994 la 5,8 miliarde in 2006/2007: de 1000 de ori, adica, ei, da, parca e ceva de capul acestui manager – in ciuda erorilor facute in incercarea de-a prelua VW.

Care preluare a esuat (pina una-alta) nu doar din cauza crizei, ci si pentru ca exista o "lege Volkswagen" care prevede ca landul Saxonia Inferioara sa aiba 20% din actiuni si astfel, prin prim-ministrul sau, un fel de drept de veto in toate chestiunile majore ale concernului. "Ghinionul" lui Wiedeking a mai fost apoi, pe linga izbucnirea crizei, si faptul ca anul acesta este un Superwahljahr, cum zic nemtii, adica un an electoral major, cu mai multe alegeri in diferite landuri si alegeri federale pentru Bundestag. In contextul acesta, crestin-democratul Wulff, prim-ministrul din Niedersachsen, a obtinut sprijinul cancelarului Angela Merkel (sefa CDU) pentru a bloca cererea UE de anulare – pe motiv ca ar contraveni ideii de concurenta – a "legii Volkswagen". De, dadea prost la electorat daca ditamai concernul cu atitea locuri de munca incapea pe miinile unui manager precum Wiedeking, care aduce cu sine vintul rationalizarii, eficientizarii, chestiuni care indeobste se lasa (si) cu disponibilizari!

Acum, preluarea se pune in sens invers, iar dupa demisia de joi dimineata a lui Wendelin Wiedeking, acesteia pare-se ca nu-i mai sta nimic in cale – decit, eventual, costul maricel in materie de impozite – circa 3 miliarde de euro – pentru VW.

Ca fapt "divers": Ferdinand Piëch, managerul general de la Volkswagen, este un nepot al lui Ferdinand Porsche, constructorul primei broscute, si ca atare se numara printre detinatorii mari de actiuni ai familiei Porsche (in sens larg)! El, cum ar veni, ar fi cistigat oricum, indiferent cine pe cine prelua… Sau, altfel spus, razboiul din/in familie va duce la o reunire familiala – si la un concern maret.

In incheiere, doua vorbe despre atmosfera de la Porsche. Sursa: un inginer care lucreaza la producatorul de automobile sport. L-am intrebat la un moment dat, asa, intr-o doara, cum se simte criza la Porsche.

– Pai, avem tot mai mult de lucru…

– Da? Asta-i bine, nu?

– Hm… Nu tocmai…

– Adica?

– Pai, multor angajati pe termen determinat nu li s-a mai prelungit contractul. Asa ca a crescut volumul de munca.

– A, acum inteleg. Evident, nu te poti plinge…

– Bineinteles ca nu – risti sa fii urmatorul disponibilizat.

Lui i s-a prelungit contractul pina-n toamna. Si i se va plati un curs de perfectionare. Motiv sa traga nadejde ca daca Porsche S.A. investeste in el, n-o sa-l puna pe liber – cel putin nu in curind.

Publicitate și alte recomandări video