anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Remanenţe protocroniste în înţelegerea unor momente importante din istoria creştinismului românesc (III)*

GALERIE
Eugen Munteanu
  • Eugen Munteanu
- +

Autorul foiletonului încearcă să înţeleagă mecanismul prin care anacronisme istorice devin convingeri larg răspândite ale „vulgatei” naţionale.

Mă voi referi aşadar, pentru a mă încadra în tematica simposionului nostru, la anumite deformări, distorsiuni sau maladii ale perceperii şi transmiterii tradiţiei. Într-o carte citită cu plăcere de cei din generaţia noastră, Noica vorbea de şase maladii ale spiritului contemporan, pe care le denumise sugestiv catholită, todetită, horetită, acatholie, atodetie şi ahoretie, forjând cu iscusinţă termeni noi pe baza materialului lexical şi morfematic al limbii greceşti, prin analogie cu termeni medicali mai cunoscuţi, otită, stomatită, sinuzită etc. Evit să folosesc formule prea tranşante şi să vorbesc despre răspândirea accelerată a inculturii primare în societatea românească actuală, dar aş îndrăzni să identific şi eu două asemenea maladii ale spiritului românesc contemporan, poate cele mai virulente şi mai primejdioase, pe care le‑aş denumi relativită şi oportunită. Termenii pe care îi propun sugerează prin sine ce vreau să spun. Relativită ar însemna tendinţa de eluda evidenţa faptelor şi argumentaţia ştiinţifică, pe baza unor convingeri „pioase”, cum ar fi cele generate de sentimentul patriotic, de interesul naţional sau de „adevărurile duhovniceşti”. De cele mai multe ori, resorturile relativitei ţin de lipsa de instrucţie, de lenea de a gândi sau de atracţia pentru facil şi spectaculos. Căci, de cele mai multe ori, fantasmele expuse cu aplomb de „specialişti” de ocazie sunt mai atractive decât adevărurile ştiinţifice, care par „banale”. De cealaltă maladie, oportunita, suferim atunci când, din interes personal sau de grup, susţinem sus şi tare doctrine sau puncte de vedere oficiale, pentru a obţine sau a păstra „favorurile” unor decidenţi de care depind, eventual, cariera şi poziţiile noastre profesionale sau sociale. De obicei, pacienţii cu această afecţiune nu au nici o problemă să îşi schimbe „convingerile” după cum bate vântul.

Dacă, de exemplu, eu spun şi argumentez că inscripţia de pe toarta unui vas medieval timpuriu găsit la Capidava, care conţine cele 24 de litere ale alfabetului grecesc înşiruite în ordine inversă, (de la omega la alpha), precum şi numele propriu Petre, scris cu litere greceşti, este foarte puţin probabil să fie românească, vine un veleitar care susţine contrariul, fără nici un argument, doar din „sentiment patriotic”. În plus mă mai şi califică drept „trădător de neam şi ţară”! Asemenea „parteneri de dialog” nu se încurcă în „subtilităţi” precum banala propoziţie că lucrurile în filologie nu merg după criteriul „se poate şi aşa şi aşa”. Iar oportunita mai înseamnă şi să spui sau să scrii ce vrea (sau ce crezi tu că vrea!) să audă vulgul. O menţiune sumară se cuvine să facem cu privire la această emergenţa agresivă a istoriei contrafactuale, care ne întâmpină din ce în ce mai des pe canalele media, chiar dintre cele onorabile. Multe confuzii seamănă în spaţiul public un oarecare Daniel Rogin, care are la dispoziţie un canal tv întreg pentru a debita tot felul de prostii despre felul în care dacii ar fi fondat Europa, despre reînvierea spiritului dacic etc. Oricât de gogonate ar fi aceste prostii, proferarea lor este, probabil, lucrativă, căci turmele de creduli nesfârşite sunt. Pe lângă acest nivel jalnic, de bazar nefrecventabil al istoriei contrafactuale, există şi un nivel mai „curăţel”, ilustrat de nume relativ cunoscute. Este de mirare, de exemplu, cât de adânc s‑a înrădăcintat în cursurile universitare de istorie a Bisericii, ideea privitoare la „epoca străromână” a literaturii româneşti, lansată în a doua jumătate a secolului trecut de reputatul patrolog preot Ioan Coman.

Mă voi referi în continuare, la a teme contreversate. Prima va fi problema creştinării românilor şi a rolului jucat de Sfântul Apostol Andrei, ca „apostol al românilor”. A doua temă pe care o voi aduce în discuţie este cea a slavonismului cultural în epoca medievală. A treia temă la care mă voi referi este tema începuturilor limbii române literare, respectiv a începuturilor celor mai vechi traduceri cu conţinut religios, biblic, bisericesc în limba română. În fine, în al patrulea rând, voi formula câteva reflecţii despre problema greco-catolicismului românesc şi a raporturilor lui cu ortodoxia.

Să începem prin urmare, cu problema definirii Sfântului Andrei, drept „evanghelizator al românilor” sau „creştinător al românilor”. Afirm, că din punctul de vedere al logicii istorice şi al logicii formale, această propoziţie, „Sfântul Apostol Andrei a fost evanghelizatorul românilor.” este o propoziţie falsă. Sunt conştient că această afirmaţie tranşantă va supăra şi, poate, chiar scandaliza, pe unii. Nu ignor, tot în paranteză fie spus, nici faptul că există o tendinţă sau un curent în filosofia occidentală actuală, care tinde să relativizeze logica aristotelică. Mă înscriu între persoanele cu orientare ultraconservatoare care au convingerea că logica aristotelică rămâne în picioare şi va rămâne până la sfârşitul istoriei umanităţii. Axioma de la baza gândirii noastre europene: AâA≠B (A este egal cu A şi diferit de B) va rămâne mereu valabilă. Părerile celor care vorbesc despre logica terţului inclus, după care AâA şi, simultan sau complamentar, AâB, se află în eroare. Exersată de peste două mii de ani prin mecanismul logicii aristotelice, mintea noastră de europeni nu poate accepta un mecanism contradictoriu. Propoziţia „Sfântul Andrei este creştinătorul sau evangheliatorul românilor.” este aşadar o propoziţie falsă, deoarece nu corespunde pur şi simplu faptelor istorice ca atare. „Sfântul Patrick este creştinătorul irlandezilor.” este o propoziţie adevărată. Documentele despre viaţa şi activitatea misionară a acestui călugăr roman din Britania abundă. A trăit în secolul al V‑lea, dedicându‑se integral răpândirii Evangheliei printre irlandezii încă păgâni. Sfântul Bonifacius, călugăr benedictin născut şi el tot în Britania, a întreprins în a doua jumătate a secolului al VIII‑lea o serie de misiuni de evanghelizare printre triburile germane de pe continent, frizoni, saxoni, bazarezi, thurinigieni, fiind ucis în cele din urmă ca un martir. Abia în secolul al XIX‑lea apare şi se răspândeşte în Germania desemnarea sa ca „Apostol al germanilor”. Şi ruşii au sărbătorit cu mare fast în 1998 cei o mie de ani de la creştinarea lor, prin botezarea cneazului Vladimir al Kievului. Maghiarii indică anul 1000 ca moment al trecerii lor la creştinism prin primirea Botezului de regele Ştefan cel Sfânt. Tot aşa, putem cu uşurinţă să ne informăm despre perioada şi împrejurările în care popoarele scandinavice (danezi, suedezi, islandezi, norvegieni), sau cele baltice (estonieni, lituanieni, letoni) s‑au creştinat.

Cu totul diferit este cazul nostru, al românilor. Ca să putem continua discuţia, pornim de la două enunţuri absolut adevărate şi verificabile. Primul enunţ este acela că românii nu s‑au creştinat la o dată anume, prin simplul fapt că s‑au născut creştini, în sensul că erau deja creştine populaţiile romane de la Dunărea de Jos care se vor transforma, câteva secole mai târziu, în poporul român. Al doilea enunţ priveşte decizia din anul 1997 a Sinodului Bisericii Ortodoxe Române de a‑l declara pe Sfântul Apostol Andrei „Ocrotitorul României”, decizie de politică ecleziastică a cărei legitimitate nu poate fi pusă la îndoială. (Va urma.)

* Textul faţă are la bază conferinţa pe care autorul a susţinut‑o în cadrul Colocviilor de la Putna, ediţia a XIII‑la, 22-25 august 2019.

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Transferul de primari, o dovadă de slăbiciune

Cosmin PAȘCA

Transferul de primari, o dovadă de slăbiciune

Campania de racolări declanşată de liberali înseamnă în primul rând o umilinţă pentru propriul electorat şi activul de partid. E o palmă pe obrazul acelor liberali (mulţi, puţini?) care s-au luptat în ultimii patru ani cu „ciuma roşie” pe uliţa satului, care şi-au pierdut patru ani din viaţă crezănd că PNL trebuie să facă opoziţie.

Filmuletul zilei

opinii

Savanţii zilelor din urmă

Codrin Liviu CUȚITARU

Savanţii zilelor din urmă

„Dragul meu, adevărul este chiar cel comunicat de hârţogarii academici: mi-am mistificat activitatea de cercetare, aşa-zisele informaţii epocale, savantlâcul, biografia, tot! Existenţa mea e o farsă de la A la Z. Nu puteam să mor cu minciuna în spate! Mă bucur că accidentul deconspirării s-a petrecut înainte de ieşirea din sistem. Nu vor fi consecinţe punitive, iar eu, în sfârşit, voi savura câţiva ani de sinceritate....”

Iaşul vrea tren urban! (II)

George ŢURCĂNAŞU

Iaşul vrea tren urban! (II)

În ciuda dorinţei autorităţilor locale ale aglomeraţiilor urbane importante ale României, fără o descentralizare reală punerea în practică a proiectelor de trenuri urbane e extrem de dificilă. Atâta vreme cât tot ce ţine de infrastructura de transport feroviar se decide la Ministerul Transporturilor şi autorităţile locale sau judeţene nu pot contacta după nevoile lor transportul feroviar, lucrurile se vor mişca foarte greu. 

De la moară la războiul de ţesut

Bogdan ILIESCU

De la moară la războiul de ţesut

„Obstacolele sunt acele lucruri groaznice pe care le vezi când îţi iei ochii de la ţelul tău.” Henry Ford

pulspulspuls

Alexe a mutat, se pregăteşte Chirica: Şandru, un pas în faţă

Alexe a mutat, se pregăteşte Chirica: Şandru, un pas în faţă

Caricatura zilei

3 AM

Editia PDF

Bancul zilei

Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

Linkuri

Alte ziare locale

    Intrebarea zilei

    Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

    vezi raspunsuri

    Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.